Fantoma
Puneți cîinii pe poeți!
Cretinii care pretind că l-au atins pe Blaga în comunism
Au atins de fapt fantoma lui.
Cretinii care spun că l-au ascultat pe Arghezi în comunism
Au auzit în loc fantoma lui.
Cretinii care cred că au băut cu Bacovia în comunism
Au lins de fapt fantoma lui.
Cretinii care se laudă că l-au văzut pe Ion Barbu în comunism
Au văzut dublura trecea fantoma lui.
Cretinii care susțin că l-au întîlnit pe Voronca în comunism
N-au întîlnit nimic trecea fantoma lui.
Cretinii care cred că l-au privit în ochi pe Emil Botta în comunism
Au privit ochii fantomei lui.
Cretinii care cred că l-au lovit pe Tonegaru în comunism
Au lovit fantoma lui.
Cretinii care cred că l-au scuipat pe Stelaru în comunism
Au scuipat fantoma lui.
Cretinii care cred că au dat laba cu Nichita în comunism
Au lăbărit doar cu fantoma lui.
Cretinii care cred că au tăcut cu Gelu Naum în comunism
Cu fantoma lui au închis gura.
Cretinii care cred că au băut cu Mazilescu în comunism
Au băut la masă cu fantoma lui.
Cretinii care cred că l-au pipăit pe Turcea în comunism
Au pipăit cămașa fantomei lui.
Cretinii care cred că s-au bătut cu Cezar Ivănescu în comunism
Cu fantoma lui s-au bătut.
Cretinii care cred că au cîntat cu Ion Alexandru în comunism
Le-a cîntat fantoma lui.
Cretinii care cred c-au tovărășit cu Ion Gheorghe în comunism
Cu fantoma lui au tovărășit.
Cretinii care cred că au violat-o pe Angela Marinescu în comunism
Au regulat fantoma ei.
Cretinii care cred că a vorbit cu ei Vasile Vlad în comunism
Fantoma lui le-a vorbit.
Cretinii care cred că au alergat cu Cristian Simionescu în comunism
Au alergat pe lîngă fantoma lui.
Cretinii care cred că au pus baze cu Mircea Ivănescu în comunism
Au șters paharul fantomei lui.
Cretinii care cred că l-au potolit pe Dorin Tudoran în comunism
Au potolit o ficțiune în lagărul din capul lor.
Cretinii care cred că au rîs cu Nino în comunism
Au hăhăit cu mustața fantomei lui.
Cretinii care cred că au cîntat cu Muri în comunism
Au frecat arcușul fantomei lui.
Cretinii care cred că s-au distrat cu Cărtărescu în comunism
Cu fantoma lui au fost la circ.
Cretinii care cred că au iubit-o pe Madi în comunism
Au onanizat lîngă fantoma ei.
Cretinii care cred c-au povestit cu Pantea în comunism
Au ascultat povestea fantomei lui.
Cretinii care cred c-au împărțit păhăruțul cu Drăghici în comunism
Au împărțit fantoma păhăruțului.
Cretinii care cred că au fluierat cu Coșovei în comunism
Fantoma lui i-a fluierat.
Cretinii care cred că au budilizat cu Mușina în comunism
Cu fantoma lui au budilizat.
Cretinii care cred că le-a zîmbit Ioan Moldovan în comunism
Fantoma lui i-a rîs.
Cretinii care cred că au fost la nuntă cu Cristi Popescu în comunism
Cu fantoma lui au petrecut.
Cretinii care cred că au tremurat cu es. Pop în comunism
Lîngă fantoma lui au dîrdîit.
Cretinii care cred că l-au vizitat la sanatoriu pe Baghiu în comunism
Au vizitat fantoma sanatoriului.
Cretinii care cred că i-a lovit Nimigean în comunism
I-a bușit fantoma lui.
Cretinii care cred că i-a scuipat Acosmei în comunism
I-a scuipat fantoma lui.
Cretinii care cred că i-a pleznit Komartin după comunism
I-a plesnit fantoma lui.
Nu eu am scris acest poem fățarnic
Fantoma mea l-a scris.
Un docetist blînd.
(din vol. Memoria unui mort este memoria mea, Casa de Editură Max Blecher, 2019)
Referințe critice
Nicolae Coande coboară din stirpea poeților damnați. Mărturisind că îmi place din ce în ce mai mult / să-mi fac de lucru pe lîngă tărîmuri distruse, miza poeziei d-sale o reprezintă intensitatea pasională cu care urmărește asemenea tărîmuri, putința de-a le acorda sensul unei traume proprii. Nicolae Coande: unul dintre cei mai înzestrați poeți ai noștri ai acestui început de veac.
Gheorghe Grigurcu, Din stirpea damnaților, revista România literară, nr. 4, 2011
poemul cel mare, pe care sigur Coande l-ar fi rescris cu fervoare, e, din perspectiva lui, izgonirea vînzătorilor din Templu. Asta crede el că ar trebui să facă poezia. Nimic mai mult, dar nici mai puțin. Iar dacă face mai puțin de atîta, nu merită prea mulți bani și nici prea multă stimă sau osteneală [
] În realitate, Nicolae Coande e cel mai sever mistic (al poeziei, dar nu numai) dintre poeții de azi. Mîniile, imprecațiile, afuriseniile lui de aici se trag: din ultrajul idealurilor prea febrile și prea radicale. El e chiar misticul negativității.
Al. Cistelecan, Poezia lui Nicolae Coande. Maximalismul fără milă, Studia Universitatis Petru Maior, nr. 7/2008
În Fundătura Homer, poetul craiovean își modifică pulsiunea scripturală, acroșînd discursul de respirație mai scurtă, în care poemele renunță la epicitate, fixîndu-se ironic pe subtilitatea scontată a unor instantanee esopice în nefericitele vremuri ale sofiștilor. [
] Are loc radiografierea stării de neant cînd nimic nu justifică existența și actantul rebel își declară refuzul de a locui în fundătura abjectă. [
] Se instalează o profundă anxietate ontologică, percepută ca o acută auto-conștientizare a marasmului interior și exterior. Cînd lipsește orice motivare a existenței, efortul de a muri în Text devine mai vital decît Viața.
Marin Mincu, O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea, Editura Pontica, 2007
Cert este că intri în poezia lui Nicolae Coande ca într-o narcoză, îmbolnăvindu-te de furia care răscolește organicul, materia, instinctele. Incomodă, poezia lui zgîlțîie nu știu dacă și purifică obligîndu-te să devii tu însuți infernul pentru care el se... antrenează [...] Cu un masochism damnat, poetul își asumă riscul de a deveni el însuși lume, lucru, materie. Indiscutabil, Nicolae Coande este un poet excepțional, în fața căruia criticul nu se poate decît refugia, tautologic.
Mircea A. Diaconu, vol. Înainte și după dezmembrarea lui Orfeu, 2014
Într-o epocă literară dominată de minimalism și de autobiografismul în cheie mizerabilistă, Nicolae Coande are curajul de a cultiva o lirică maximalistă, de a dezgropa din subteranele istoriei literare, unde părea condamnat să rămînă înhumat pentru totdeauna, mitul romantic al poetului mesianic și de a-i reconferi actului poetic demnitatea existențială, asociindu-l cu o stare de reculegere, asemănătoare aceleia generate de prezența sacrului...
Octavian Soviany, revista Observator cultural, 2017
... îmi dau seama astăzi, citindu-l de la un cap la altul, că e vorba de unul dintre poeții care contează cu adevărat și care ar merita cu mult mai multă atenție decât i s-a acordat, chiar dacă întâmpinarea scrisului său a fost, în genere, pozitivă. Nicolae Coande propune un discurs liric complex articulat, în care primează accentele confesiv-reflexive, asociind lirismul filtrat al mărturisirii tandre (trimiterile la vârsta curată a copilăriei sunt numeroase) cu expresia ironică, adesea tăioasă, a celui revoltat de spectacolul grotesc al comediei mundane, cu falsificări grosolane și jignitoare de adevăruri evidente și o cruzime abia mascată de verva superficial-spectaculoasă a gesticulației.
Ion Pop, revista Steaua, nr. 10, 2019
Poetul Nicolae Coande este, precum adevărații poeți, un vrăjitor, un iluzionist al propriei vieți, lumi, existențe, iar această vrajă mitologică ce se lasă peste lume este înăbușită, poate chiar risipită, de o necruțătoare luciditate (Poeților slabi le este de ajuns să spună orice în poemele/ Lor inutile./ Dar inutilul lor face posibilă această lume. Eu știu asta/ Pe cînd ei nu. Proza comercială), de un intelect vigilent, de o cerebralitate neostenită, de un ethos mereu de veghe, care ține poate și patima, și suferința la fel de vii precum este creația poetică.
Daniela Luca, revista Poesis internațional, 2019
Debutând, la 33 de ani, cu volumul În margine (1995), Nicolae Coande a devenit în scurtă vreme una dintre vocile cele mai puternice și mai clar conturate ale anilor 90. Poezia sa a rămas o probă a constanței, fiind considerată la superlativ în ciuda miopiei, sau a inaderenței, unei părți bune a criticii, aceea care s-a cam dus la culcare după 1990 de către două centre de autoritate post-decembriste, Marin Mincu și Al. Cistelecan, cel dintâi selectându-l în Panorama critică a poeziei românești din secolul XX (2007), confirmând astfel încrederea arătată la sfârșitul secolului trecut, când Coande se număra printre cei mai tineri poeți (ultimii debutanți ai momentului) din Poezia română actuală (1998, 1999).
Claudiu Komartin, Dipticul lui Nicolae Coande, blog Un anotimp în Berceni
Om informat și talent vitaminizat, N. Coande își vede de treabă, risipind admirativ tablete dedicate confraților; și, desigur, muncind la propria-i operă, deplângând acum o absență: Cartea se scrie, / pași mici pe zăpada sub care adoarme infamia / în vreme ce mâinile te caută într-un vas de argint / răsturnat (v. Tălpi mici). Riscând un pronostic, Nicolae Coande ar fi, după noi, un viitor mare poet, evadând demultișor din plutonul generaționist.
Adrian Dinu Rachieru, revista Convorbiri literare, 2008
Așa precum ereticii religioși aparținând doctrinei amintite credeau că Iisus a avut doar un trup aparent, negându-i astfel suferința pe cruce, dar recunoscându-i divinitatea, Nicolae Coande crede numai în valorile poeziei autentice, căreia-i transgresează limitele contextului social. Creator el însuși al unei poezii care, pe alocuri, poate consterna: Nu eu am scris acest poem fățarnic/ Fantoma mea l-a scris./ Un docetist blînd.
Viorel Mureșan, revista Familia, nr. 10/2020
Nicolae Coande
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Coande
|
Nicolae Coande 1/2/2021 |
Contact: |
|
|
