Gânduri la inceput de an ...
Vine-o vreme când realizăm că nu sărbăbtorile trebuie să fie fericite, ci noi oamenii trebuie să fim fericiți!
Vine-o vreme când nu darurile de la brad ne umplu inimile de bucurie...ci ființele dragi care ne sunt alături...
Trăim vremuri de un tragism unic în istoria omenirii...Suntem învăluiți de mrejele întunecate ale morții care ne amenință la orice pas...Instinctul de conservare ne depărtează de oamenii pe care obișnuiam să-i îmbrățișăm și să-i mângâiem cu o vorbă bună, cu un zâmbet cald, cu un gând bun...Puterea de-a avea compasiune și dragoste se dizolvă în această teamă de necunoscut, de incertitudine. Suntem aduși la starea de egocentrism care mistuie iubirea necondiționată față de cei din jur...! Și tocmai acum lumea are nevoie de Oameni care să se dăruiască sufletește pentru a învinge greul dimpreună! Doar prin iubire, numai prin iubire putem rezista și învinge! Ce minunat este să ne construim amintiri de care să ne fie dor și drag să le păstrăm în universul nostru. Să ignorăm răul prin uitare și să preluăm ceea ce ne-a adus mulțumire și speranță pentru continuare!
Căci va veni o vreme când doar amintirile ne vor mai încălzi inimile...pentru că mulți dintre cei dragi nu vor mai fi cu noi...decât în spirit, luminându-ne interiorul prin icoana existenței lor trecute pe acest pământ...Ei vor mai fi...și totuși nu-i vom mai putea atinge sau privi în ochi...Și-atunci strălucirea frumuseților trecute, mângâierile, zâmbetele, căldura mâinilor lor...înțelepciunea rostirilor lor... vor reveni prin ecoul forțelor lor afective care încă vor stărui la orice atingere a urmelor lăsate...Ei sunt cu noi într-un mod metafizic...dar nu le mai putem mărturisi iubirea noastră decât prin rugăciuni...
Un gând bun este ca o rugăciune care se odihnește în casa sufletului....
Să învățăm mereu să construim amintiri edificii care să ne lumineze viața prin frumusețea faptelor, să șlefuim necontenit monumentul vieții iubind oamenii așa cum sunt...nu așa cum am fi dorit noi să fie...Iubirea și iertarea sunt sentimentele/atitudini care ar trebui să ne domine mintea și sufletul...aceste trăiri mozaic să ne fie călăuza continuării în această lume...Nimeni nu știe când pleacă dincolo...dar tot ce este cu adevărat prețios sunt valorile umane pe care ni le șlefuim cu ajutorul inteligenței afective, a noilor judecăți de evaluare a faptelor ca reflectare a unei experiențe câștigate prin dăruirea de sine, bunătate, generozitate, iubire, adevăr... Altruismul este un atribut al oamenilor aleși, este aceea forma de manifestare prin care Dumnezeu ne comunică iubirea Lui și ne ajută să întelegem menirea de a fi OM pe acest pamânt unde suntem trecători...
Venim pe lume singuri...plecăm singuri...dar lăsăm spre amintire comoara trăirilor pe care le-am generat prin atingerea celor cu care am creat legături sensibile ca efect al atitudinii noastre în fața lor și a vieții...
Dacă suntem în stare să fim alături de cei dragi cu vorbe pline de har, cu îmbrățișări, cu mângâieri...chiar dacă sufletul nostru plânge...atunci ne-am îndeplinit misiunea de OM pe acest pamânt!
Este superb să iubești, este sublim să fii iubit...ești norocos dacă le ai pe amândouă...dar este esential să rămâi OM cand ai totul, sau mai ales când ai pierdut totul ...Omenia ființează în puterea de iertare continuând să iubești adevărul, modelând sufletele pe care le atingi și alegând să-ți desăvârșești opera vieții prin bunătate, generozitate, demnitate!
La mulți ani cu sănătate și mulțumirea datoriei împlinite să fie o reflectare fidelă a unei conștiițe curate!
Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoși, să avem mereu pace și liniște sufletească, clipe prețioase alături de oameni dragi și doruri care să ne mângâie luminându-ne mintea, inima și sufletul!
|
Ligia Vascan 1/1/2021 |
Contact: |
|
|
