Pilat
Spălați-vă pe mâini ajunsese până la urechile
lui Pilat din Pont: …iarăși?!
înseamnă că s-au înmulțit trimișii
Domnului pe pământ și s-a înmulțit
numărul daducheilor și al fariseilor, al trădătorilor
și al păcătoșilor de orice sânge.
mai înseamnă și că urmașii urmașilor mei
umbă prin lume nestingheriți,
spălați-vă pe mâini cu ei.
fără mine!
rescrieți totul de la început, cu gândul curat,
cu mâinile curate, ceea ce nu contravine
spălatului pe mâini.
lui Pilat din Pont îi țiuie continuu urechile:
spălați-vă pe mâini. …iarăși ?!
Schiturile mirelui
Tu trage de mine de alunec și cad; să mă ridic
de unde alt gând mă somează:
pe scara făcută din trei și împletită în șase
nu suie decât cuiele frigului cu iubire
de oase
sfânta împreunare de unu face ca apa să danseze
în pahar, sobor de cuci
frăgezește songul ațos al nepătrunselor harfe,
am învățat să arunc disperările ca pe ale
scheletului boarfe
călător cu pingelile rupte,
mai află pentru tine cărări (și drumețul se clatină
beat de lumină
ca-n noaptea din urmă, ca-n ziua dintâi),
mai află că în spatele feliei cu miere
așteaptă întinse livezi de lămâi
podele reci, pereți cenușii, deseori scârțâitul de ușă
ca pentru a se furișa cineva –
reformatorul de schituri, grăbit să le spargă;
de-aici se iese între silabe,
de-aici se iese pe targă
turuim cu dezlegare de neamuri
când funia de la clopot se mișcă;
picură norii, fulgeră, suntem ram de-al copacilor
goi,
iar ultima frunză expediată din ceruri
ne caută numai pe noi
tu trage de mine de alunec și cad; să mă ridic
de o sută de ori și de încă o mie
după bătălia de pe Crișul cel Negru;
ce ne rămâne?
un licăr din urmă și visul
integru!
Amintire precoce
Ce știam, să trăim răbdători, pe îndelete, timpul
nu ne mâna ca pe vite la abator,
nici noi nu îl mânam ca pe un duh al locului fără loc.
ni s-a băgat la cap că,
până la frunct, petalele ce tocmai se deschid
țin eminamente de lucrarea fluturilor,
nu de lucrarea albinelor.
încălzirea globală, ghețarii de la cercul polar
care se topesc de la o vreme mai abitir ca oricând,
telefoanele fără telefoniste
comunicând nazal, termoscannerele,
ai umor și românii au talent, mai ales când revin
de prin spania, italia, germania,
de prin state, cu atât mai wow, nu țineau de clipa ratată.
teoria libertății umane și determinismul ineluctabil
- ceea ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple - ,
stați în case căci afară-i pandemie,
pandeție și pandevouă,
au apărut după ce noi nu mai existam
decât în amintirea precoce a copiilor noștri
din alte spațialități,
unde individul se învață cu schepsis
de mic.
Murgul meu și iarba verde
Murgul meu și iarba verde galopează
din trecut, șaișpe rânduri de potcoave, fân cinci poduri
de păscut. pe lătrat rebel de câine
ce trezește-ntregul sat, uite-așa mă schimb
la față
când aud un nechezat. și de ziuă când se face,
boii când pornesc la drum, numai
calul ce se-nhamă pe o nară scoate
fum. iar când iarna se înțarcă pe colinele
cu moaște, ochiul meu
care se culcă dă de murgul
care paște.
--------------------
|
Virgil Dumitrescu 12/26/2020 |
Contact: |
|
|
