Dumitru K. Negoiță - Izbânda micului țăran
Trăim vremea, ca de-atâtea ori în zbuciumata noastră istorie, când valorile trecutului cad în uitare și par pierdute. Din nou, pentru neamul românesc, aflat în bătaia vânturilor, se pune problema supraviețuirii etnice, materiale și înainte de toate spirituale. După trei decenii de la cea mai recentă ruptură în istoria românilor, putem vedea în jurul nostru cu ce am rămas și dacă există o rază de speranță.
Cu aceste gânduri în fundal, am citit noua carte a colegului și vecinului Dumitru K. Negoiță, din Rușavățu. Am fost avantajat în înțelegerea trăirilor sale de asemănarea parcursului vieții noastre, într-un spațiu geografic comun.
Înainte de toate, mi-a plăcut titlul cărții, scris cu litere albe pe fundalul naturii rușavețene. Deși K. Negoiță nu a trăit decât în mică parte experiența vieții de țăran, își ia acest titlu de noblețe pentru un neam vechi.
Cartea este produsul unor trăiri intense, stimulate și de parcurgerea , nu de mult, a unui episod în care viața i-a fost pusă la încercare de o boală necruțătoare. A trecut momentul, fiind supus celui mai înalt grad de solicitare. Această victorie a ființei sale este delicat zugrăvită , într-un motto de pe coperta interioară:” Mi-a zâmbit uitarea, dar dorul n-a luat-o în seamă, că soarele strălucea puntea învăluită în teamă...”
Cu ineditele sale construcții lingvistice, care pun în lumină intense trăiri, K.Negoiță realizează un noian de imagini ale lumii în care s-a născut și a crescut. În casa părintească, din gura tatălui, a auzit povestea bunicului mort în războiul de întregire, poveste ascultată în mii de case românești din acele timpuri.
Cu siguranță, semințele suferințelor și amarului țăranului au rodit in timp , constituindu-se în saga întregului neam. Autorul realizează aici o altă imagine comună istoriei noastre: ” Ce soartă a avut și bunicul? Să-i vină doar numele pe-o cruce, iar el, Orfanul (tatăl lui K. Negoiță), să fie concentrat în celălalt război. Ce inimă o poți stăpâni...Ce stare te poate apăsa...să ajungi acolo de unde tatăl tău nu s-a mai întors.”
Reperele copilăriei, între Pălici și Ursoaia, prezentate în drumul făcut cu vacile la păscut, drama colectivizării dar și anii urmați la școlile din sat, sunt integrate firesc în narațiunea celorlalte informații cu valoare istorică.” Sarea lui Buzău”, Blocurile de calcar din Jurasic de la Surduci, dar și drumul spre Mănăstirea de la Cârnu sunt descrise cu aceeași intenție de punere în valoare a vestigiilor rușavețene.
Anii școlarizării la Boldești- Scăeni, întâlnirea cu fotbalul, când devine fan al echipei Petrolul Ploiești, în epoca ei de glorie, îi oferă scriitorului noi momente de plăcute amintiri, umbrite doar de pierderea statutului de comună a Rușavățului, la reforma administrativă din 1968, când devine sat al comunei Viperești, de peste apa Buzăului.
Sub titlul ” Momentul 1978.Scrisoare deschisă” , când devenise salariat al Gerom Buzău și arbitru de fotbal, realizează o interesantă fișă în care datele biografiei sale sunt raportate la importante evenimente culturale și de presă.
Capitolele speciale cu momente literare de la debutul în volumul ” Pași nevăzuți ” din 2002 sau momentul 2018-2019, când transformă casa părintească în Casa de cultură D.K. Negoiță din Ursoaia și înființarea Cenaclului celor 7 arte ” Ștefan Bârsănescu” ne descrie pașii importanți în afirmarea ” micului țăran” ca unul din cei mai importanți animatori culturali din spațiul buzoian.
Monografia ” Viperești, comuna despicată” editată în 2007, aducerea pe harta culturală a Buzăului a unei filiale a Ligii Scriitorilor, dar și revista sa de suflet ” Uscând o lacrimă” , sunt tot atâtea realizări spirituale care îl ridică pe Dumitru K. Negoiță pe soclul unei binemeritate construcții închinate spiritualității de pe Valea Buzăului.
Toate acestea i-au adus în ultimii ani aprecieri elogioase din partea unor oameni de cultură, scriitori și gazetari, autoritățile locale, județene și naționale. Revista sa și cele 22 de volume publicate îl confirmă ca patriot, om de cultură și cetățean de onoare al urbei sale.
Atent la tot ce se întâmplă în preajma sa, Dumitru K. Negoiță intră în rezonanță cu tot ce vibrează spiritual, încărcându-se cu noi energii.
Dumitru Scoroșanu – Pârscov
|
Dumitru Scoroșanu – Pârscov 12/21/2020 |
Contact: |
|
|
