România de dincolo de vorbe - După viata insăsi, singurul lucru care contează cu adevărat este arta !
Mereu am fost convins că despre creatorii și promotorii de artă, cel mai bine pot vorbi semenii lor întru creație. Lucru absolut firesc, ținând cont că, subtilitățile și nuanțele unui produs artistic, nu pot fi percepute corect și împărtășite profanilor decât de artiști consacrați prin autoritatea lor profesională.
Incontestabil, LIGIA BALICA VASCAN, muzician polivalent, violonistă de mare talent, soprană cu o voce surprinzătoare și dirijoarea unor ansambluri corale pe care le-a creat și “păstorit” amar de ani, atât în România cât și în America, este cea mai în măsură să cântărească și să promoveze imaginea colegului său de breaslă și de generație, maestrul ALEXANDRU AFRĂSINEI.
Mai am un argument: Ligia Balica Vascan, cunoscută deja cititorilor “OBSERVATORULUI” pentru performanțele muzicale repurtate cu formația corală “PRO ARTE” pe care o dirijează și pentru care a făcut naveta între SUA și România de nenumărate ori, face parte din marea comunitate românească ce duce cu mândrie imaginea României în America de Nord.
Intotdeauna am știut că, mai ales în ultimii 30 de ani, în lume s-a țesut o broderie fină care leagă, simbolic, românii împrăștiați pe mai toate meridianele. Alexandru Afrăsinei, coleg de breasă al doamnei, trăiește, cântă, creează de mulți ani în Spania. Închizând ochii îți poți imagina fire invizibile care-i leagă pe cei doi muzicieni, de alți artiști ce fac cinste României peste hotare.
Atunci, întrebarea este firească: de ce n-am afla amănunte despre Alexandru Afrăsinei, de la Ligia Balica Vascan? Cu siguranță, este calea cea mai scurtă, mai sinceră și mai completă.
“Sunt oameni care vorbesc prin faptele lor! Sunt OAMENI printre oameni, binecuvântați cu puterea mirifică de pătrundere în universurile celor pe care îi ating cu personalitățile lor. Ei produc, cu profundă intensitate vibrații induse de propria lor personalitate, chiar și numai la amintirea unor momente de comunicare sufletească, petrecute cândva.
Alexandru Afrăsinei, un talent moștenit din seva moldovenească din care își trage obârșia, din locurile binecuvântate care i-au zămislit pe Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Enescu, Porumbescu și mulți alți aleși ai Divinității, care au avut menirea să propovăduiască în lume, ceea ce au moștenit de la străbuni: bunătate, generoazitate, putere de iubire și iertare, altruism, muncă fără de odihnă, în slujba unor idealuri nobile.
Așa l-am cunoscut pe Alexandru Afrăsinei, așa l-am intuit încă de la prima întâlnire, pe tărâmul muzicii, căreia ne-am dăruit amândoi fără rezerve.
Maestrul Afrăsinei este omul secolului XX – cu o capacitate intelectuală asemănătoare marilor figuri renascentiste. El este un intelectual de mare clasă, muzician erudit, compozitor, solist instrumentist, actor de film de un surprinzător talent, pictor, traducător și scriitor cu o adâncă înțelegere a filosofiei vieții, a menirii omului pe pământ. Nimic din ceea ce înseamnă arta autentică nu-i este străin.
“Eu și toți românii, suntem Eminescu, pentru că de la el știm a vorbi românește cu înțelesurile în care se regăsesc secolele de luptă pentru apărarea originii străbune, luptă care a durat, cu îndârjire permanentă, depășind timpul!” Acesta este crezul artistic și de viață al lui Alexandru Afrăsinei
În ciuda modestiei de intelectual conștient de valoarea sa, maestrul Alexandru Afrăsinei a avut o carieră de succes.
La absolvirea Liceului de Muzică “George Enescu” din București, a fost primul violist care a cântat, ca solist, cu o orchestra simfonică. Și-a continuat studiile la Universitatea de Muzică “George Enescu” din Iași, unde, student fiind, a fost adoptat cu entuziasm în orchestra Filarmonicii ieșene.
După absolvire, tânărul instrumentist violist, a fost numit profesor, în București, la liceul de muzcă pe care îl absolvise în urmă cu doar câțiva ani, devenind curând, șef de catedră.
Lista performanțelor artistice ale acestui prolific muzician este mult prea lungă pentru a fi depănată aici. Ea a cuprins recitaluri, profesoratul de la catedră, prezența în numeroase jurii de specialitate.
Maestrul Afrăsinei nu este numai un incontestabil de valoros instrumentist; universul său cultural este alcătuit dintr-un mozaic de pasiuni, unele inedite. De exemplu, surprinzatoarea colaborare a acestuia, cu sextetul “Cantabile”, condus de Smaranda Toscani și grupul “Studio 8” condus de Dudu Atanasiu, grupuri de muzica ușoară de mare succes din anii `80. Și pentru că tot suntem pe tărâmul ineditului surprinzător aflați că, Alexandru Afrăsinei, a fost și actor de film în peliculele istorice “Iancu Jianu” și “Ecaterina Teodoroiu”.
Personalitate artistică de exprimare multiplă, fostul meu coleg pictează cu mare talent și sensibilitate și, bineînțeles, compune lucrări pentru violă/vioară preluate în repertoriu de Pinchas Zukermann și Gabriel Croitoru, pe lângă mulți alți soliști, unii foști studenți ai lui.
Vă vine să credeți că, în timpul stagiului militar a scris și lansat volumul de poezii “Dezacord”? V-am spus că este o personalitate artistică plurivalentă!
În anul 1990, omul de artă, muzicianul și scriitorul Alexandru Afrăsinei a plecat în Spania. Aproape imediat, în urma unui concurs extrem de sever a fost numit șeful partidei de violă în orchestra simfonică din orașul Malaga (Orquesta Ciudad de Malaga). A urmat și aici, departe de casă, o uriașă carieră muzicală și culturală, uimind opinia publică spaniolă cu calitățile sale artistice. A fost membru fondator al unui cvartet de renume (Cuarteto Mainake) și membru permanent al Orchestrei de cameră a orașului.
Pentru Alexandru Afrăsinei spaniola nu a fost o limbă străină. A recitat de nenumărate ori, în limba lui Cervantes, pentru publicul spaniol, poezii de Eminescu, Arghezi, Coșbuc, Minulescu.
Român, adoptat fără rezerve de ospitaliera Spanie, om de cultură vastă, maestrul Alexandru Afrasinei s-a aplecat cu grijă și talent asupra operelor scriitorilor spanioli, traducând în românește sonetele lui Federico Garcia Lorca (Los Sonetos del amor oscuro)si Juan Miguel Gonzales (Las sombras celebradas).
Evident că, la anvergura sa culturală, Maestrul n-a rezistat tentației de a traduce în limba spaniolă “Luceafărul” lui Mihai Eminescu.
Ce se mai poate spune despre un om care a rupt din sufletul său bucăți pe care să le înmoaie în apele muzicii, picturii, literaturii, apoi să hrănească cu ele inimile celor care l-au cunoscut sau află de el acum?
Altcineva ar fi putut, bineînțeles, să n-o facă dar, în niciun caz, el!”
Ligia Balica Vascan
P.S. – CHAPEAU!
Marian Tudor
|
Marian Tudor 12/21/2020 |
Contact: |
|
|
