De vorbă cu pictorul Bogdan Luca din Toronto
Ortansa Moraru: Bună ziua, Bogdan. Iti multumesc pentru că ai acceptat invitatia Revistei “Observatorul”. Ai venit in Toronto acum...
Bogdan Luca:...acum pestee 20 ani.
OM: Si cum sa intâmplat să te apropii de artă ?
BL: Eram deja acolo. in România eram deja pe făgasul acesta ; la Bucuresti, am fost la “Tonitza”; am plecat când eram in clasa a IXa. L-am avut profesor pe Iuri Isar.
OM: Apoi ai venit aici ...
BL: Da, aici am fost la Central Tech...De fapt, când am ajuns la aeroport, am intrebat vamesul la care scoală să mă duc si.....“ la Central Tech” am fost. Am urmat Sheridan College pentru animatie – care părea o ocupatie mai practică , promitea – lucru care sa si indeplinit; am lucrat zece in animatie. Am continuat, insă , să si pictez.
OM: Ce este mai aproape, pictura sau desenul ?
BL: Pictura. Desenul este si el foarte important. Desenez foarte mult, mai ales atunci când călătoresc ; mă ajută să fiu atent la ceea ce este in jur.
OM: De ce pictură si nu volum, nu tea atras volumul in niciun fel ?
BL: Ba da, ma atras volumul foarte mult. La Central Tech am lucrat lut, cred că aceasta ma ajutat enorm. Cred că este folositor orică rui artist si este ceva la care incă mă gândesc ; as vrea cumva să mă reintorc la forma tridimensională . Am incercat diferite tehnici, dar m-am reintors la pictură mereu.
OM:Am văzut pe pagina ta web câteva serii de lucrări. Le stiam deja pe cele din 2007 si 2008. Imi amintesc foarte bine portretele cu tuse mari si foarte colorate. Urmează alte două serii, Unmoornigs si Roving.
BL: Da, una se numeste Unmoornigs si este proiectul meu de Graduate Studies de la University of Toronto, iar The Roving Iconist a fost o expozitie deschisă cu Le Gallery http://legallery.ca in 2011.
OM: Cum sa petrecut schimbarea de dominantă din cea caldă – in cazul portretelor din 2008, la dominanta rece, cu albastruri, griuri si griuri din albastruri... Cum te uiti la lucrările mai vechi si cum le vezi pe cele noi ?
BL: Sunt multe comentarii in jurul acestor lucrări,in special in relatie cu expozitia Unmoornigs. Lucrez, in ultima vreme, exclusiv după imagini elecronice. Vin de pe un ecran, au fost manipulate si apoi tipărite ; culorile sunt, deci, tipice mediului electronic. Primele portrete – am fost la Florenta un an – enforsate de animatie, de film, nu sunt portrete ”fixe” si nu au fost create cu dorinta de a proiecta o imagine in viitor. Erau colegii mei pe care i-am rugat să se miste si, in timpul acesta, eu făceam fotografii. Asa se explică faptul că sunt miscate ; este genul de imagine care, de obicei, nu este acceptat. Dar chiar acest lucru mă interesa : secunda intre momente. Am devenit interesat de felul in care vedem lumea si cum percepem realitatea. Am folosit computerul si/sau imaginea digitală ca o metaforă . Portretele mele erau portrete de oameni in miscare, portrete ce nu se pot citi in totalitate.
OM: Aceasta era următoarea intrebare, Bogdan. De ce portrete si nu peisaj sau natură statică ?
BL: Eu sunt incă interesat de figura umană , in special ; cred că vreau să reinventez ideea de portret.
OM: Este un artist care te-a influentat ?
BL: Da. Francis Bacon.
OM: Si pentru că suntem la Art Gallery of Ontario, este o lucrare din colectia permanentă care iti place ?
BL: Este, la etajul al doilea, o galerie cu lucrările lui William Kurelek. Kurelek imi place foarte mult pentru elementul narativ, desi nu este genul in care as picta eu.
OM: Uitându-mă la CV- ul tă u, Bogdan, este impresionant pentru un tânăr artist : expozitii personale, expozitii de grup,
Multumim, succes Bogdan !
Invităm cititorii Observatorului să ti vadă lucrările la http://bogdanluca.com
Ortansa Moraru
|
a consemnat Ortansa Moraru 12/19/2020 |
Contact: |
|
|
