Sunt Moș Crăciun
Miroase-n cas-a cozonac,
Este ajun, este magie,
Pe Moș Crăciun l-aștept cu drag,
Să vină, drumul de-l mai știe.
În soba mică arde focul,
Miroase-a brad și a gutui,
Sunt mare, dar îmi place jocul,
Aștept venirea moșului.
În colțul de lângă fereastră,
Șade brăduțul meu frumos,
Beteala lui este albastră,
Iar colțul este-ntunecos.
Ca să-și gasească moșul calea
Pe masa-am pus o lumânare
Și-aștept să se lase-nserarea,
Căci, abia atunci moșul apare.
Pe ușă intră însă, mama,
Cu paru-i alb și ochi de stea,
Îi e ninsă pe cap năframa,
Iar călcătura-i este grea.
Se-apropie, mă ia în brațe
Și mă strânge la piept duios,
Iar lacrimile-i curg pe față,
Știe că îl aștept pe moș.
-Iac-am venit și-n acest an...,
Știu că m-aștepți nerăbdător,
Am zărit lumina-n geam,
Sunt Moș Crăciun cel călator.
Pe derdeluș
Pe derdeluș, în deal, e hărmălaie mare,
Se-aud chiote, e multă veselie,
Glasuri de copii, răzbat în depărtare,
În iarna geroasă, plină de magie.
Zboară săniuțe, fulgii se așează,
Este mare zarvă, este-o nebunie,
Gerul și zăpada nu îi deranjează
Se întrec la vale, plini de bucurie.
Mâinile sunt sloi și au înghețat,
Dar cine mai simte, este prea frumos,
Iureșul răzbate, peste-ntregul sat,
Străbate văzduhul, râsul lor voios.
Nasul este roșu, dar ce mai contează,
Gerul aspru, le arde obrăjorii,
Fulgi pufoși de nea, în păr li se-așează,
Peste derdeluș, se scutură norii.
Seara-ncet se lasă, e liniște-n sat,
Uneori un glas se mai aude,
Pe derdeluș, în deal, tristețea s-a lăsat,
Doar ecoul nopții mai răspunde.
Mă uit cum ninge Decembre
Mă uit cum ninge decembre,
Înghețată și ninsă-i fereastra,
În troiene zăpada se-așterne,
Crește, se-nalță cât casa.
Viscolul șuieră sălbatic,
Scârțâie ușa din prispă,
În sobă mai este jăratic,
Domnește o liniște tristă.
Te-aștept să treci pe la mine,
Lampa aprins-am s-o las,
Gândul îmi e doar la tine,
Mai este un pic de răgaz.
Știu c-ai să vii negreșit,
Gerul și viscolul, nu te-or ține,
Doar poteca mai ai de găsit
Și-atunci vei ajunge la mine.
Cu muzică te-aștept și vin fiert,
Vom petrece o magică noapte,
Mă arde dorul în piept,
Vreau să m-alinți printre șoapte.
Vom scrie-mpreună povești,
Vom păși-ntr-o lume de vis,
Chiar de suflă vântu-n ferești
Și-afară totul e nins.
Mă uit cum ninge decembre,
E noapte și e târziu,
În suflet o teamă se-așterne,
De ce nu vii, ce-i cu tine, nu știu.
În noaptea de Moș Nicolae
Miroase a gutui și-a mere coapte
Și-a turte dospite-n prag de seară,
Pe masă-o lumânare tainic arde,
Se simte-n nări mirosul sfânt de ceară.
Lângă icoană șade agățată lampa,
Iar lângă ea o crenguță de brad,
Mirosul de cetină umple casa,
De la fereastră se văd fulgii care cad.
În odaia mică, plutește magia,
Un suflet de copil în tain-așteaptă,
În ochii lui mici, sclipește bucuria,
Din când în când se duce la fereastră.
Lângă prag și-a pus ghetuțele curate,
Îl așteaptă pe Moș Nicolae,
Știe că sosește-n miez de noapte,
Stă cuminte, la fereastra din odaie.
Dar alt moș sosește-ncet, încet,
Care-l duce în lumea de vis,
Moș Ene vine mereu discret,
Nici nu simți când ochii ți-a închis.
Nici anu-acesta nu a reușit
Copilul, moșului să-i țină calea,
Dar ghetuțele sunt pline și e fericit,
Iar pe masă încă, arde lumânarea.
|
