În competiția tragediilor globale: Anul 2020 este o boare de vânt la sfârșitul unui uragan ucigas
Oamenii sunt foarte sensibili doar la istoria imediată. Deși umanitatea este inundată de evenimente tragice, ne preocupa natural mai mult dramatismul anului 2020, marcat de ciuma Covidului19, decât ororile trecutului.
Pentru mulți contemporani acest an este desigur cel mai teribil din viața lor. Cum se califică însă acest an în raport cu istoria umanității contează mai mult.
Pentru a evalua care este cel mai îngrozitor an din istoria umanității este important criteriul de selecție. Care ar fi cel mai convingător argument: războiul, ciuma bubonica, catastrofele naturale ?
Și apoi, care este cel mai distrugător motor: mâna omului sau forța naturii?
Indiferent de criteriu însă, exista o competiție foarte strânsă între anii teribili, dacă ar fi să ne referim cel puțin în era AD. Istoricii sunt totuși în mare dilema atunci când trebuie să identifice anii de groază.
O ierarhie interesantă propune istoricul american Peter Shulman, de la Case Western Reserve University, din Cleveland, care a intervievat în 2016 mai mulți colegi din domeniu.
El a inclus pe lista tragediilor o ierarhie complicată de evenimente oribile, atât cele generate de om și cât și cele naturale. În analiza “anilor rai” sunt incluse: numărul de victime, impactul geografic, impactul în timp la nivel socio-economic și politic. Dintre evenimentele incluse pe listă - printre cele care ar fi fost independente de controlul uman - anii 536 și 1348 sunt campioni.
Anul 536 ar fi fost anul posibil al sfârșitului lumii.
Istoricul britanic Michael McCormick considera că acesta a fost “cel mai îngrozitor an din istoria umanității”.
O serie de catastrofe naturale au distrus populația pe arii întinse în Europa. O erupție vulcanică masivă ce a trimis un nor imens de cenușă peste emisfera nordică a generat un fel de noapte prelungită peste ani. Atunci, jumătate de planetă s-a cufundat în beznă, temperaturile au scăzut fulgerător, iar agricultura s-a prăbușit dramatic. Urmarea a fost foametea ce s-a răspândit imediat.
Locuitorii din estul imperiului roman, care sufereau deja de frig și foame au fost loviți, la scurt timp, în 542, de ciumă bubonică. Inițial, istoricii au avut dificultăți în a afla locația erupției vulcanice care se pare că ar fi fost în Irlanda iar norul de cenușă s-a răspândit peste întreg continentul european și Orient.
Dezastrul a fost imens iar primele semne de recuperare s-au arăt abia spre anul 575.
Aproape în unanimitate, istoricii consideră anul 1348 adică cel al Ciumei Negre (Black Death) ca fiind de departe marele campion.
În acel an, ciuma a distrus o treime din populația Europei în doar 18 luni, în special pe traseul geografic mediteranean marcat de drumul mătăsii (Silk Road).
Mii de oameni piereau zilnic iar cadavrele, prea multe pentru a fi îngropate, erau sfârtecate de căini.
Ciuma neagra a fost cea mai ucigașă pandemie din istoria umanității cu peste 100 de milioane de victime în Europa, nordul Africii și Orientul mijlociu.
Numărul real al victimelor este greu de evaluat dar se estimează că între 100 și 200 de milioane de oameni ar fi pierit între 1346 și 1353. Absolut oribil, aceasta imensa devastare s-a produs doar la câteva decenii după marea foamete din 1315-17 care deja decimase populația Europei.
Este evident de ce secolul al 14-lea rămâne în istoria că unul al terorii.
Sigur că istoricii au o lista lunga de tragedii globale de analizat. La loc de cinste se află cele două războaie mondiale, crizele economice globale și regionale si multele epidemii globale care au marcat istoria.
Care este însă lecția trecutului?
Poate faptul ca tragediile sunt inerente dar nu reprezinta o finalitate. Umanitatea și-a revenit și s-a recuperat după fiecare indiferent de dimensiunile apocaliptice ale tragediei.
Costurile au fost uriașe dar recuperarea s-a produs. Unii numesc asta “forța binelui”, alții îi spun “voia lui Dumnezeu”.
Indiferent cum am alege sa ne referim la ororile trecutului, contează doar ceea ce învățam din el.
Anul 2020 a venit ca o lecție desigur. Una mult mai ușoară în comparație cu trecutul, dar cea mai importantă pentru contemporani.
pt Observtaorul
Luiza Mureșeanu / Toronro dec 2010
|
Luiza Mureșeanu 12/15/2020 |
Contact: |
|
|
