Călătoria în provincia Quebec - Paradisul Pasarilor
Călătoria în provincia Quebec a fost extraordinara,plina de evenimente și vreme bună.Ca și punct terminus ne-am propus să vedem balenele ce urcă de-a lungul estuarului pe râul St. Laurence.In drumul spre și de la hotelul din localitatea La Malbaie aveam să oprim in Montreal la prietenii noștri Elena și Cornel. O intamplare neasteptata,foarte placuta a fost la întoarcerea acasa.
Plecați din Toronto de dimineață am făcut un popas in Montreal unde împreună cu partenerii de concediu am stabilit planul de acțiune.Apoi am fost invitați să îi vizitam pe Nina și Decebal, celelalte cunoștințe cu care ne vom petrece o vacanță superbă.Gazde perfecte.
Ajunși la La Malbaie am fost surprins de frumusețea orășelului.Asezat pe o colină ce se termina într-unul din golfulurile estuarului fluviului Saint Laurent este capitala sectorului Charlevoix,foarte turistic și cochet.Dupa amiaza refluxul face ca râul să se retragă îndeajuns astfel încât am putut să mă plimb cu picioarele goale prin noroiul de pe mal.Legatura cu Atlanticul de Nord face ca apa sa fie sărată la suprafață,stratul de la adâncime devenind dulce.Privelistea de la balconul camerei unde ne-am cazat era superbă, cuprinzând cât vedeai cu ochii o imensitate lichidă de o culoare azuriu întunecat.Malurile înalte de pe partea de vis-a-vis cuprindeau blajin întinderea apei și se ridicau dintr-o dată abrupt pe niște coline împădurite.Umblam prin orasel,descoperind locuri mirifice.Pe o coama de deal,cu vedere la rau este hotelul Fairmont La Manoir Richelieu.O constructie rigida din piatra cu fatade inalte in stil baroc strajuit de o duzina de tunuri de calibru mare.Suntem informati ca a fost un castle pana in 1929 devenind apoi un stabiliment de lux cu terenul de golf aferent si un cazinou vestit. Incercam sa accedem la jocurile de noroc dar datorita pandemiei nu reusim,timp de o saptamana ,sa prindem un loc la ruleta. Iarna oraselul se transforma intr-un loc propice practicarii skiului.Gasim cateva restaurante cu terase aranjate in stilul local majoritatea fiind construite cu vedere inspre apa.Dupaamiaza cumparam excursia la balene pentru a doua si ne relaxam la piscina.Acolo intrand in vorba cu alti turisti ,acestia se declara dezamagiti de plimbarea pe estuar. Nimic de vazut,doar apa.
Peste noapte se asterne o ploaie torentiala insotita de fulgere si tunete ce fac sa rasune valea.Ne gandim cu groaza la croaziera de a doua zi.Dimineata,superba.Ne imbarcam la Baie Sainte Catherine, vasul suna goarna si incepe sa navigheze pe estuar.Se face din ce in ce mai frig. Temperatura scade cu cel putin zece grade. Plictiseala.Nimic la orizont.O foca da tarcoale vasului.Apoi alta. Si apoi dintr-o data turistii incep sa se agite.Balene la tribord!Altele se vad la pupa!Respiratia lor pare un gheizer.Parca danseana,balenele cu cocoasa ridicandu-si inotatoarele laterale intr-un ritm gratios ca la balet.In dreapta alta specie.O familie de balene comune,insotite de pui.Incearca sa il intarce si innoata cu viteza.Flescaiturile de cozi si inotatoare ne par acum,dupa jumatate de ora,plictisitoare.Ni se comunica ca sunt in jur de cinzeci, cele mai multe in anul asta.Ploaia de ieri noapte a ridicat hrana,planctonul,la suprafata. Trecem pe la gura de varsare a raului Saguenay unde innoata gratioas o familie de Beluga.
A doua zi vizitam fiordurile de la Parcul National Saguenay.Traseul e cotat ca mediu in dificultate dar drumul pana la statuia care strajuieste fiordul e greu,urcus de munte pe stanci ascutite,printre bolovani majestuosi dar frumusetea locului merita tot efortul.Urmeaza plimbarea pe dunele de nisip de la Tadussac .Un loc pitoresc.Se justifica timpul pierdut in asteptarea trecerii cu bacul al raului Saguenay.
Intoarcerea la Montreal ne ofera o surpriza. Suntem invitati sa petrecem doua zile pe o insula privata apartinand unui club de vanatoare.Drumul pana acolo serpuieste printre dealuri.Dintr-o data in localitatea prin care trecem masinile parcate in fata caselor de pe dreapta au numar de Canada iar pe stanga numar de USA.
Administratorul insulei, Gabriel, roman din Brasov ,ne asteapta cu barca si trecem pe ostrov.Vizitam suprafata de pamant inconjurata de ape. O portiune din ea se gaseste in USA insa nu exista granita ci doar o borna ce delimiteaza teritoriul.Gazda noastra ne explica faptul ca insula e un domeniu de vanatoare. Cladiri vechi bine intretinute cu interioare de lux. La inceput de an se aduc pui de fazani care sunt eliberati in natura.Hraniti si ingrijiti ajung la maturitate in aproximativ un an calendaristic.Sunt in jur de cincimii de pasari. Nu au nici un pradator terestru doar cateva pisici care s-au salbaticit.Foarte folositoare,zice Gabriel,atunci cand fazanii raniti nu sunt de gasit printre tufisiuri.Vanatoarea se desfasoara conform standardelor mondiale,cu maestru de vanatoare, corn si caini. Stilul difera de la stand la marginea padurii la goana cu cainii.Toata noaptea suntem delectati de povestile vanatoresti ale amfitrionului nostru.
Mi-ar trebui multa cerneala sa pot sa scriu despre toate naratiunile fascinante ale gazdei noastre.
Dar asa cum am promis foarte curand ma voi intoarce si voi relata amanuntit despre Gabriel ,viata si peripetiile lui.
Cezar Popescu/Toronto
|
Cezar Popescu 12/11/2020 |
Contact: |
|
|
