Răspunsuri la ancheta Observatorului ; Ce a însemnat, pentru fiecare dintre noi, anul 2020 si ce asteptăm de la anul 2021 ?
** Ancheta Observatorului, „Ce a însemnat pentru mine anul 2020 și ce aștept de la anul 2021”
Pentru mine, anul 2020 a fost un an straniu in care lumea s-a răsturnat, parcă ireal.
Schimbările care se produc cu o viteză uluitoare au fost intens accelerate de pandemie, virusul SARS-CoV-2 și ciudata boala COVID-19 pe care a provocat-o producând o incertitudine dură.
Peste tot în lume cultura a fost în corzi, închisă în casă, în izolare forțată.
Colaborarea cu câteva ziare din Statele Unite, Canada și România mi-a indus o stare de bine, împrejurare neîndoielnic benefică cu efect sedativ.
Publicarea eseurilor mele în Observatorul din Toronto a continuat să se desfășoare în condiții excelente, fapt ce consolidează convingerea mea ca ziarul este un model de real devotament pentru comunitatea românilor și o probă incontestabilă de profesionalism.
În ce privește anul 2021, aștept să conștientizăm și mai mult că dacă rămânem captivi inactivității ne autocondamnăm, să căutăm să ne adaptăm, să ieșim din inerțiile tipice comodității noastre, să fim solidari și întăriți în fața încercărilor.
În fine, pentru că marea sărbătoare a creștinătății, Crăciunul, se apropie, cred că încheierea cea mai nimerită este invocarea admirabilelor versuri din colindul inegalabilului Tudor Gheorghe:
Vin colindatorii, cum veneau odata, leru-i ler
Sa colinde-n seara asta minunata leru-i ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, leru-i ler,
Gazdelor crestine sa-i primiti in casa leru-i ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa leru-i ler
Ni-i trimite sfantul sa ne-'ncerce mila leru-i ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila leru-i ler,
Sovaielnic pasu', mainile plapande leru-i ler,
Tremurat li-i glasu, nu stiu sa colinde leru-i ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica leru-i ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica leru-i ler,
Muta-i intrebarea ce rasuna afara leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara leru-i ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse leru-i ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise leru-i ler,
Vin colindatorii cum veneau odata leru-i ler
Sa colinde in seara asta minunata leru-i ler
Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi leru-i ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi leru-i ler.
15 decembrie 2020 Dorin Nădrău (S. U.A.)
** Sunt convinsă că „momentul Corona” va intra în istorie ca un punct de cotitură, reper al unei schimbări radicale de paradigmă.
Am pierdut cantități, dar câștigăm calități. Filozoful spaniol Unamuno spunea la un moment dat că „tot ce se pierde în întindere, se câștigă în intensitate”. Avea dreptate. Virusul Corona ne-a costat vieți omenești, bani, recolte, mărfuri șamdp., deci tot felul de elemente cuantificabile. Dar tot el ne-a redus poluarea, ne va revoluționa probabil sistemele de sănătate și de învățământ, va modifica întreaga scară de valori, favorizând probabil și apariția unui nou tip de lider politic, deci ne va aduce deci tot felul de îmbunătățiri structurale.
Am pierdut iluzia controlului asupra sferei private, dar am câștigat libertatea de a opta pentru devieri de la standardul carierei bazate exclusiv pe bunăstarea materială. Nu mai avem acea frică de a fi luați în derâdere, indiferent cât de insolite vor fi drumurile pe care ni le vom alege în viață.
Am pierdut obligația de a trăi cu un scop și am (re)câștigat dreptul de a proclama viața în sine drept țel suprem. Aș merge într-atât de departe încât aș sugera chiar debutul unei noi forme de guvernări, următoare democrației, probabil una de gen „ciberocratic”.
Am pierdut fără doar și poate câteva libertăți individuale, dar majoritatea dintre ele este pe cale de a fi redobândită. Va trebui să ne consolăm cu faptul că nu toate. Așa cum astăzi nu mai este de conceput să ne transportăm copiii în mașini fără scaune special concepute pentru siguranța lor, probabil că în viitor nu va mai fi posibil să accesăm anonim internetul sau să tăinuim o boală.
Am pierdut graba, redescoperind valențele adăstării. În privința aceasta, cred că anul 2020 marchează trecerea noastră, în bloc, ca Omenire, de la o etapă de acumulări, la una de decantări. Se inversează prioritățile, se deplasează accentul dinspre material spre imaterial. Digitalizarea este și ea din sfera impalpabilului, și ea a preluat ștafeta. Nu va mai putea fi oprită, dar asta nu însemnă că ne va dăuna.
Pe scurt: Omenirea va face un salt calitativ. Poate nu-l vom percepe instantaneu, doar timpul ne va releva această schimbare.
Gabriela Calutiu - Sonnenberg / Bennsa
** Anul care, iată, se scurge ca nisipul din clepsidră, pentru mine a fost prilej de a sta în casă și a scrie.Epidemia care a cuprins omenirea m-a obligat să fiu mai harnic decât am fost în anii trecuți.Sarcina mea de președinte al Ligii Scriitorilor Români mi-am îndeplinit-o cu ajutorul internetului.Am organizat concursuri și o bibliotecă virtuală cu cărțile membrilor Ligii. La începutul anului am publicat cartea "ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ-Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste", fiind a patra carte din seria aceasta după viețile lui Gib I.Mihăescu, Ion Minulescu și Macedonski. În anul acesta am terminat de scris, tot în seria aceasta romanul "CE LUNGĂ A FOST NOAPTEA ACEASTA- Viața poetului Traian Dorz între realitate și poveste. "Acest roman apare în ianuarie 2021. În prezent adun material pentru romanul despre Vasile Militaru, roman ce se v-a intitula "}N POEZIILE MELE NU VA RIMA POPORUL CU TRACTORUL." Roman care apare la sf\r;itul anului viitor.
În 2021, dacă ne lasă epidemia sper să organizez, așa cum am făcut până acum, împreună cu revista STARPRESS și Ligya Diaconescu, Ziua Limbii Române.Sper să continuăm să public revista Ligii Scriitorilor AGORA LITERARĂ și să începem ședințele celor 39 de cenacluri pe care le avem în țară. Așa cum am făcut-o până acum, voi publica articole, eseuri, poezie și critică literară în revite.
Găsindu-ne în preajma Sărbătorilor de iarnă, Nașterea Fiului lui Dumnezeu și Anul Nou, doresc din inimă frumoșilor și talentaților redactori ai OBSERVATORULUI multă sănătate, spor în nobila muncă pe care o desfășoară în promovarea limbii române a culturii noastre, alături de tradiționala urare: LA MULȚI ANI!
Al.Florin Țene / Președintele Național al Ligii Scriitorilor Români / Membru al Academiei Americane Române de Artă și Știință
** Anul 2000 a fost dupa parerea mea o meditatie in masa asupra a tot ce este important in viata.
Avind mai mult timp pe care l-am petrecut cu propria familie si cu propria constiinta am inteles lucrurile care sint importante in viata in relatiile interumane si prieteniile care au ramas s-au consolidat sau s-au destramat in aceasta perioada.
Am inceput sa ne cunoastem imprejurimile locurilor in care locuim si sa gasim farmecul si istoria acestui
pamint.
Am inteles care sint lucrurile esentiale pentru fiecare dintre noi.
Parca alergind / calatorind mai putin citind mai mult eliminind televiziunea in mai mare masura, intelegind ca mass media nu are totdeauna interesul nostru in minte am inceput sa judecam singuri ce e bine si important.
Liliana Usvat / Toronto / www.mathematicsmagazine.com /www.ucbooksale.com /www.lilianausvat.com
www.myereservation.com/
** Întrebările revistei Observatorul din Toronto (Canada) ne determină să ne privim în oglindă (unii n-au mai făcut-o demult) - ca un drept, cel al adevărului despre care s-a uitat, vorba lui Nietzsche, fiindcă ”este o iluzie”. Dar ați văzut, cumva. oglinda magică a lui Pitagora, cea pe care obișnuia să o întoarcă mereu cu fața spre lună, precum făceau vrăjitoarele din Thessalia? Mai bine ne-am înscrie și noi în mitul oglinzii înțelepților japonezi ” omul se slujește de vremurile străvechi, ca de o oglindă”.
Începutul anului 2020 a venit ca o întâmpinare a prezentului: am mers fiecare în Paradisul nostru. Eu mi-am imaginat Paradisul ca o bibliotecă. Și i-am mai adăugat două cărți pentru critica viitorului: romanul ”Cină cu Veturia”, editura ArtBook, 2020 și ”Mențiuni de cronică literară Ed. Ateneul scriitorilor”, Bacău (în alternanța vocilor critice). Anul 2020 m-a înscris printre cei peste 200 de poeți, autori de pe toate continentele, într-o Antologie de colecție ”Poezia fără frontiere”, Ed. Tiparg, 2020 (autori Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg) si printre romancierii acestui secol remarcați de criticul și istoricul literar Aureliu Goci în volumul ”Prozatori români în primele două decenii ale mileniului III” (Ed. Betta). Și, bineînțeles, am gândit, am creat (în calitate de redactor șef) revista ”Cetatea lui Bucur” împreună cu deosebitul colectiv de redacție.
Ce îmi propun pentru anul 2021? Mai am câteva gânduri nespuse Dar sigur voi continua să scriu. Să mai adaug în ”bibliotecă” câte o carte. Vorba lui Boges ”Biblioteca păstrează toate sensurile pierdute”.
Vă urez și vouă un an bun, prosper și cu multe cărți! Sărbători cu sănătate și cu bucurie de la cei din familie!
LA MULȚI ANI!
Elisabeta IOSIF
** Anul 2020 - an de mare deruta. Lumea noastra, care este asa cum stiam ca este - ca noi, s-a retras intr-o cochilie a noli me tangere si fiecare a ramas inchis in universul sau alienant sau, dimpoptriva, paradis regasit, neinterzis.
Eu am trimis in lumina slovei tiparite patru volume - Eminescu (poeme bilingve); Un Centenar de suflet romanesc (idem); Gradinile desertului din noi (proza); Nu radeti, nu-i corect politic! (proza).
Credeti ca mai bogata-i lumea cu adaosul meu?! Da de unde! Cum librariile sunt puse sub zavor covidic, debaraua casei mele a devenit cea mai luminoasa vatra de cuvant. De ce m-as plange? Altii pastreaza inca in debaraua mintii lor neaerisite cadavrul acela din pricina caruia cred ei ca nu se pot cocota pe soclul nemuririi. Sarmanii!
Faptul de a sti ca undeva departe, fiinteaza Observatorul, e semn bun: Limba romana nu conteneste sa infloreasca in Babilonul graiurilor. Continuati semanatul, recoltele se anunta bogate (cu cat mai crunta saracia din mintea celor trecuti prin scoala ca umbra pe val).
Paula Romanescu / Bucuresti
** Salutări de la Craiova, din inima Băniei!
Cum a fost 2020 pentru mine? Un an pandemic, așa cum a fost pentru toată lumea! Un an al experimentelor în plan profesional, prin trecerea la învățământul online, care este o variantă, cu aspecte pozitive, dar mai ales negative. Interacțiunea profesor-elev a avut de suferit.
În plan personal, 2020 a fost ca mulți alții, nu m-am îmbolnăvit, am scris cu mai multă sau mai puțină inspirație și am încercat să-mi exersez spiritul critic prin scrierea unor recenzii la volume de poezie ce m-au impresionat sau pentru care am fost rugată.
Ce aștept de la 2021? Ca volumul meu de versuri, aflat sub tipar, ”sună-mă cu taxă inversă”,ilustrat magistral de o personalitate în domeniu, prof. univ dr. Cheșuț Cristian, să se bucure de aprecierea criticii literare și să fie dorit de cititori. Aștept, de asemenea, să pot susține apariția volumului ”Castelul Bran”, dedicat copiilor și având ilustrații color, ca și proza scurtă, să vadă lumina tiparului prin vreo minune financiară. Evident, îmi doresc sănătate, așa cum vă doresc și dumneavoastră, oameni de spirit, români cu inimă mare!
prof. Enea Gela / Liceul de Arte "Marin Sorescu" /Craiova
** Mă bucur din suflet că am ocazia, acum la sfârșit de an, să-mi exprim mulțumirea, recunoștința și respectul, față de domnul Dumitru Puiu Popescu și echipa Observatorului, pentru promovarea volumului de poezie ,,Bazar de sentimente" în paginile revestei și pentru avântul pe care mi l-au dat publicând periodic o parte din poeziile mele.
Vă mulțumesc pentru deschidere și încrederea acordată, ați fost pentru mine rampa de lansare în lumea poeziei.
Între timp, lucrez la volumul următor, am publicat în trei antologii, câteva reviste și am câștigat niște premii și diplome.
Activez in mai multe cenacluri literare și grupuri de poezie din Romănia și din străinatate.
La sfârșit de an, vă doresc viață lungă, să bucurați în continuare sufletele românilor de pretutindeni,
să aveți sărbători fericite și un an nou cu sănatate și realizări personale și editoriale.
La mulți ani!
Luci Trușcă, România.
** Anul 2020 cred că a însemnat pentru toată lumea Coronavirus, uimire, îngrijorare, neîncredere, suspiciune, revoltă față de modul în care politicul s-a folosit de teama oamenilor și a încălcat legi și drepturi. A mai însemnat conștientizarea lucrurilor bune și frumoase pe care le-am avut, nu le-am apreciat și le-am pierdut, precum bucuria de a te plimba într-un parc și a respira aerul curat și parfumul florilor, răcoarea zăpezilor și a brazilor de la munte, libertatea de a călătorii nestingheriți, de a te întâlni cu prietenii, de a le strânge mâna bărbătește băieților sau de a săruta mâna femeilor (în Europa) ori a le săruta pe obraz (în America Latină) atunci când te întâlnești cu ei/ele, bucuria de a intra într-o sală de concerte, într-o cafenea, restaurant ori sală de sport. În anul 2020 am pierdut bucuria de a merge liniștit și relaxat pe stradă, nu privit cu suspiciune și teamă de orice trecător cu care te întâlnești pe trotuar. Am pierdut libertatea de a intra neîngrădiți într-o biserică și a ne ruga la Dumnezeu. Am pierdut încrederea pe care o nutream față de medici, față de spitale, de medicamente și vaccinuri. Am pierdut multe lucruri și nu am câștigat decât o imensă și generalizată părere de rău, o sfârșeală de la stomac și de la inimă.
Ce aștept de la anul 2021? Nu prea aștept nimic bun. Tânjesc fără mare speranță să recapăt câte ceva din ce am pierdut în 2020, să pot cârpi pe alocuri speranța și încrederea în oameni, în civilizația noastră, în viața noastră pe acest pământ și în mine însumi.
Vă doresc sănătate, să fiți mai norocoși și mai optimiști decât mine,
Ovidiu M. Curea
CE A ÎNSEMNAT, PENTRU FIECARE DIN NOI, ANUL 2020 ȘI CE AȘTEPTĂM DE LA ANUL 2021
RĂSPUNS:
Abia așteptam să vină acest an cu numere frumoase, simetrice, cu rotunjimi calme care mă îndemnau să le mângâi pe capul lor rotunjor ca pe pisicuțele mele. Cifrele astea îmi sugerau frumusețe, ordine, blândețe, bucurie și înțelegere umană. Și nu a fost să fie așa. In acest an ne-a cotropit pandemia și omenirea a plătit un tribut greu.
Mai multe voci spun despre Covid-19 că a făcut acumulări de energii negative emise de o lume care a răsturnat multe principii și legi fundamentale ale vieții, producând severe dezechilibre.
Cât adevăr este in aceste păreri, nu știm, dar știm că în acest an ne-am zbătut să supraviețuim, să dăm tribut cât mai mic acestor imprevizibile și primejdioase vremuri, care se scurg implacabil. Mai ales seniorii, au plătit dureros prin cel mai mare număr al celor plecați să-și veşnicească somnul. Ne-am împăcat cu gândul că trebuie să luăm distanță mare față de șansa de a mai gusta cu nesaț din multe frumuseți ale vieții ca în alți ani
Ce am realizat în acest an? Pe multe planuri, acestea au fost limitate.
În ceea ce mă privește, am mulțumit Tatălui Ceresc că am scăpat până acum de urgiile năprasnice care ar fi putut să fie devastatoare. Aflându-mă în pragul celor 88 de ani, virusul covid 19 nu ar fi avut prea mult de lucru ca să își facă treaba până la capăt cu mine. Așa că, eu consider că asta a fost cea mai mare realizare a mea din acest an, supraviețuirea. Mă bucur că necazurile care s-au abătut și în familia noastră au fost trăite cu calm și cu tărie sufletească. Mă bucur pentru nepoata mea, Mara-Elena, că își duce frumos și din plin munca pentru doctorat și pentru asistența la o grupă de studenți, iar când este solicitată, suplinește ca profesoară în învățământ.
Altceva mai pot spune despre mine, că am mulțumirea, că, pâș-pâș, cu bastonul în mână, mai fac câte o trebușoară prin casă, mai câte o mâncare, o plimbare cu cățelul și spre seară mă las mângâiată de armonia graiului nostru strămoșesc, pătrund în umbra tăinuitului gând și mă apuc să scriu câte o lucrare, un eseu, o amintire dragă, ceva pe placul sufletului meu, pe care să o trimit spre publicare. Consider că este o realizare, că la anii mei, mai pot menține rubrica mea permanentă de la pagina 12 a prestigioasei reviste „Observatorul”.
Ce îmi doresc pentru anul următor? Să mă pot menține aproape de linia de viață de acum și asta nu e puțin lucru, având în vedere curba descendentă a vieții omului pe pământ, la vârstă înaintată. Doresc să mai pot duce rubrica mea la „Observatorul” și să mai pot publica și pe la alte reviste. Bucuriile mele mai mari vor fi realizările celor dragi din familie, ale țării mele native, România, ale Canadei, țara mea de adopție și ale întregii omeniri de pe planeta noastră.
SĂRBĂTORI FERICITE si LA MULTI ANI, romani, canadieni si oameni de pretutindeni!
Elena Buică-Toronto
** Începutul anului 2020 m-a găsit, alături de familie, adică soție, fiică, ginere și nepoțică, în Occident, la cei tineri, ceea ce a fost posibil pentru că eram în vacanța celui de al 50-lea an școlar ca profesor.Așa că am sărbătorit Crăciunul și Anul Nou cu piftii, friptură, sarmale, din cumpărăturile de la magazinele românești, și cu un pahar de vin de pe Rin și Mosela. Pasionat de biblioteci, am scris un articol despre o mare bibliotecă națională din Vest, apărută mai târziu în revista Bucureștiul literar și artistic.
Dornic de călătorii, în Țară revenit, am mers cu trenul, dar și cu mașina proprie, fiind o iarnă fără zăpadă, în Oltenia și la Buzău, întrerupând șirul deplasărilor de la începutul lui martie, când s-au închis școlile, până la începutul lui iunie. Nicidecum nu am mai mers la reuniunile literare de la Craiova (Cenaclul umoriștilor olteni), Alexandria și Siliștea Gumești (Festivalul Marin Preda), Bolintin Vale (locul nașterii lui Dimitrie Bolintineanu), Buzău (Biblioteca Vasile Voiculescu) nici la munte, nici la mare, nici chiar la revistele, cenaclurile și alte instituții de cultură din Capitală, unde locuiesc. Fie că nu au mai funcționat, fie că au fost restricții de participare și distanțare. Singura manifestare la care am participat și am citit a fost la sediul Uniunii Scriitorilor, unde a fost lansată o antologie poetică în care suntem mai mulți autori, în luna februarie. Perioada de consemnare în locuință, cu numai câteva ore permise pentru cumpărături, n-am suportat-o așa de greu cei care am mai trăit momente de izolare sau recluziune, ca stagiul militar, de exemplu.Totuși, foarte multe activități și, implicit, comportamente, s-au schimbat, viața a devenit mai complicată, iar generațiile vâstnice au simțit ca o discriminare izolarea pe criteriul vârstei.
Alerta sanitară nu m-a împiedicat să colaborez la publicațiile preferate, între care Observatorul din Toronto, o adevărată oază de echilibru cultural, cu o varietate de rubrici și cu o mare promptitudine de comunicare cu cititorii și colaboratorii. Aș zice, mai în glumă, mai în serios, cu repeziciune oltenească, bun gust românesc și ștaif occidental. Am publicat versuri, evocări, recenzii, epigrame, de la Strehaia la Bacău, și încă mai aștept altele, după viteza sau ritmul de apariție al unor reviste de cultură, de exemplu de la Cluj.
Ca o concluzie: o să treacă și asta, cum au trecut și altele, viața merge înainte, oamenii își croiesc drumul personal, familial, profesional, artistic, științific, la fel cum, fără să dea înapoi, cei cu lopeți în mână dau zăpada, indiferent că ea curge de sus, cât e de frig sau cât s-ar încerca să fie descurajați. Multă sănătate și continuați tot așa, cu talent și hotărâre să slujiți cultura și tradițiile românești, dragi compatrioți de la revista canadiană în limba română Observatorul.
La mulți ani!
Corneliu Vasile
** Pentru fiecare dintre noi, acest an 2020 a însemnat în primul rând izolare, teamă de îmbolnăvire, uneori debusolare. Dar a trecut repede, poate mai repede ca alți ani, fiindcă ne-am direcționat gândul spre lucrurile esențiale, prețioase ale vieții, cum sunt: sănătatea, munca, intresesul pentru celălalt, temerea și dragostea pentru viețile noastre, ale tuturor.
Și iată, am ajuns în pragul Sărbătorilor de iarnă, atât de dragi nouă: Nașterea lui Iisus și trecerea peste pragul anului ce va face intrarea în 2021.
Cu acest prilej îmi exprim recunoștința față de colectivul revistei „Observatorul” din Canada, prețiosului ei conducător, dl. Dumitru Puiu Popescu, pentru primirea în paginile acestei importante reviste, a diverselor mele articole, prezentări de cărți, precum și poeme. Dar și admirația pentru efortul deosebit făcut de talentatul colectiv, pentru apariția numerelor de revistă, în cele mai bune condițiuni.
Totodată doresc aceluiași colectiv, stimatului director al revistei, precum și familiilor dumnealor:
Sărbătorile Crăciunului Fericite, cu Sănătate, și Anul 2021 – un an cât mai rodnic!
LA MULȚI ANI!
Vavila Popovici – Raleigh / Carolina de Nord
** Este un moment dificil cu o încărcătură emoțională deosebită. Am trecut un an destul de greu, cu pandemie, alegeri în țară, cunoscuți răpuși de virus. Sunt câteva din subiectele delicate pe care vrem-nu vrem, pentru fiecare dintre noi, va constituii un bun sau un rău, care mai mult sau mai puțin, ne va afecta sănătatea, sentimentele sau relația cu apropiații. În această atmosferă, încerc să fac o analiză proprie asupra ce am făcut eu în anul 2020 și ce-mi doresc pentru anul 2021. Nu pot să-mi exprim însă părerea despre activitatea revistei pe care cu mult profesionalism și muncă o conduceți, decât parțial.
Abia o aștept in a mă cufunda în studierea atâtor articole, unele în serial, dar toate dezbătând subiecte cu caracter general sau special, însă de un interes deosebit. Ele sau dovedit atât de necesare, în decursul timpului, pentru atât de necesară culturalizare și informare a societății românești din Canada și nu numai.
Eu cu posibilitățile mele modeste, cu sprijinul d-voastră și al redacției am reușit să am bucuria acceptării la publicare a unui număr însemnat de poezii și materiale care, sper că și-au găsit ecou pozitiv în lecturarea lor de către cititori. Am trecut totuși un an greu cu multe incertitudini și nerelizări, nu am mers în Romaânia, nu am plecat nici o zi în concediu și altele minore dar destul de importante.
Desi am finalizat revizuirea unui număr de poezii ce intenționam să le public în volum, din lipsă de finanțare, unde pandemia și izolarea a fost și ele de vină, se încadrează la capitolul de nerealizări. Cea mai mare realizare este însă, a mea și a tutror cunoștințelor inclusiv a d-voastră cu întreg colectivul redactional căci am încheiat anul cu toții, totuși sănătoși și căt se poate de mulțumiți.
Însă o și mai mare realizare este că REVISTA „OBSERVATORUL” , chiar dacă în a doua parte a anului a trebuit să o transferați într-o altă locație, iar criza economică nu a iertat pe nimeni.
FELICITĂRI! Mai ales că ați avut capacitatea de a trece peste obstacole greu de trecut.
Sperăm că anul 2021 virusul își va încheia lupta cu viața, ea devenind căștigătoare și noi toți,cu încredere și speranțe, să reâncepem un nou drum cu aceeași energie, dacă se poate, uitând de această urâtă experiență din anul 2020.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu, să ne ajute să putem încheia anul sănătoși și cu bucurie, alături de familie și Biserica sfântă tradițională, iar prin rugăciunile și colindele noastre străvechi să aducem bucuria Nașterii Domnului nostru IISUS HRISTOS în sufletele și casele noastre. Iar anul care vine, să ne presare în drumul lui sănătate,bucurii, multe împliniri, toate doar cu zile senine.
Achim Bucutea / Toronto
** Cred in subiectivismul meu ca Anul 2020 a adus cel mai mare dezastru din viata omenirii, deci, implicit, si din viata mea si a familiei mele dezbinate de distanta acestor 2 m si minusculul ucigas implicat.
Tragedia cea mai mare este ca in aceste interminabile zile nu am mai putut simti pulsul, respiratia si caldura sufleteasca a celor ce acum ma striga doar de la mare distanta..."Grandpa" !!!
Anul 2020 ne-a aratat cat de vulnerabila si fragila este existenta fiintei umane pe minunata noastra planeta.
El ne-a aratat cat de mult isi poate bate joc un minuscul virus de cea mai puternica fiinta a planetei, omul devenind un gunoi in calea lui, gunoi ce poate fi extrem de usor de maturat spre viata de apoi.
El ne-a aratat ca cea mai mica neatentie si eroare a (ne)"specialistilor" scoliti in manuirea lui poate fi mult mai catastrofala decat jertfele celor 2 razboaie mondiale
Ce ne-ar mai putea aduce anul 2021?
Din pacate nimic nu ne mai poate alunga teroarea si stresul din sufletele noastre, ramanand pe veci cu un creier paralizat ce nu va mai putea uita asa usor dezastrul ce ne-a luat zambetul de pe buze.
Nimic nu ne mai face a spera intr-un viitor fericit al fiintei umane, copii si nepotii nostri mascati fiind de pe acum terorizati de ce-i mai poate astepta oricand prin repetarea acestui cataclism.
Sper ca specialistii din virusologie sa puna mana pe carte (asa cum am pus-o si eu si copii mei in domeniile noastre, noi aratand ca vrem a fi intradevar utili societatii) si sa invete serios a manui acest minuscul parazit ce poate ingrozi ingenunchind ireversibil intreaga planeta. Iar daca nu le place cartea, sau sunt debili mental, sa se lase de aceasta periculoasa meserie....
Imi mai doresc ceva incepand de acum, desi imi este greu a mai spera, ca noi, cei ce umbrim aceasta minunata sfera, sa facem totul a ne comporta demn pentru a lasa posteritatii o imagine si o amintire placuta a perioadei in care pamantul ne-a acceptat si gazduit ramanand a fi apreciati si dupa trecerea noastra in nefiinta. Sa ne iubim neconditionat (dupa exemplul minunatilor nostri catelusi de companie), sa nu ne mai uram, sa respectam tot ce a lasat mai bun fiinta umana prin indemnurile parintesti din Vechiului Testament, sa scoatem din suflet ura intre religii, gandind matur si intelegand ca in Univers exista numai si numai un singur Dumnezeu, sa dispara ura rasiala si dezbinarea prin culoarea mostenita, pe care de fapt nu o alegem noi...
Suntem prea multi, DA, este adevarat, dar imi doresc ca populatia sa scada fara durere si convulsii sociale, imi doresc ca puterea mondiala sa analizeze solutia nedureroasa prin ideea ca numai 30 de ani ne putem injumatati printr-o simpla restrictie de a nu mai avea mai mult de 1 copil pe familie in aceasta perioada; si asta se poate extinde pe inca 30 de ani.
Imi doresc ca cele 3 cuvinte magice ale lui Pele de pe stadionul din New York, Love, Love si iarasi Love, sa guverneze viata tuturora, sugerandu-ne prin asta a iubi neconditionat tot ce ne inconjoara si ne binedispune, respectul, politetea, a ne iubi semenii, familia, copii, un cadou facut din suflet, o gradina de flori, fragile, dar magice, a iubi pe ei si intregul patrimoniu lasat prin truda si dedicare totala de strabunii nostri, a iubi un film, un spectacol de teatru, a iubi fara margini tot ceea ce este maret si demn de iubirea noastra.
Imi doresc sa fim iubiti ca pe niste copii, ca sa putem sa-i iubim si noi pe parintii-conducatori ai planetei, la fel de mult ca pe proprii nostri parinti.
Valentin Rociu
N.N.
Vom continua cu răspunsuri la ancheta Observatorului ;
Ce a însemnat, pentru fiecare dintre noi, anul 2020 si ce asteptăm de la anul 2021 ?,
|
Observator 12/7/2020 |
Contact: |
|
|
