O zi la Borloveni
De fapt titlul acestui articol putea, la fel de bine, să fi fost “Ceasurile unei zile în Borloveni” și încă și mai exact trecerea acestor ceasuri în “casă Boldea”,casa strămoșilor mei din Borlovenii Vechi,modul în care cele din afară sunt percepute între zidurile casei de care vorbesc.
Este o casă veche,cu enormă personalitate și cu o voință și destin propriu,cu puțină sau de loc legătură cu aceia care vremelnic o au în stăpânire și o locuiesc.Destinul ei merge mai departe și cu totală determinare.Zidită cu gând bun casa are un suflet al ei pe care vremea nu îl poate schimba.De fapt este copleșitor,aproape în permanentă trecutul este prezent și mai activ decât clipă prezentă:fotografii,scrisori,ziare vechi,cărți vechi,toate având culoarea,mirosul și substanță unică.De fapt ai în față lucruri ce pot fi considerate comori,comori de gând și faptă.Dar,ca întotdeauna ,când avem în faţa ochilor nişte mari comori, nu ne dăm seama niciodată. Fiindcă oamenii nu cred în comori. Fiecare zi pare prea scurtă pentru toate gândurile pe care le gândesti, pentru toate plimbările pe care plănuiești să le faci, pentru toate cărțile pe care ai vrea să le citești.Dar ziua,”timpul” în casa Boldea are și structură și sens și finalitate.
Deci ceeace descriu sunt impresii ale existenței mele între acele ziduri,vreme îndelungată și mai exact,a felului în care cele din afară sunt simțite în casă.Repet,sunt cele din afară ,care ajung în interiorul casei ,unde ,destinul ,ei continuă neabătut.
Ziua începe la Borloveni foarte devreme, atunci când răsăritul se leagănă încă în noapte. De pe gangul lat al casei Boldea se zărește coasta împădurită, aflată în continuarea vastei grădini a casei. Vârfurile brazilor abea se zăresc, de multe ori aburiti de negura. Aerul este rece, uneori foarte rece, cristalin, viu. În zilele de Vară simți îndemn la mișcare și activitate iar Toamna și Iarna îndemn să te tragi înăuntru, să intetesti focul și să mai lenevești ,o vreme ,învăluit în cergi. Prin intunerecul care, încet,încet, începe să se risipească, se aud primele zgomote “sociale”. Porți care se deschid, cântat de cocoși, scârțâit de care, voci îndemnând la lucru. La porți și pe drum încep să fie oameni. În față porților și pe drum se schimbă știri și glume. Micile magazine își deschid ușile și încep cumpărăturile zilei ( mai întâi pâinea). Treptat drumurile prind viață, trec care și animale, oamenii pornesc la colibi, muieri merg la moară. În piața satului birturile stau deschise și în ele se adună clienții permanenți și cei de ocazie. Cei care hrănesc un obicei și cei care se ageresc la început de zi de lucru. Rachiul alb sau colorat se scurge repede și încălzește stomacuri sănătoase ori intoxicate, ziua pare mai prietenoasă. Lumina pune stăpânire pe existență. Stăpânirea ei este însoțită de o treptată instalare a liniștii. Agitația socială a încetat. Zgomotele sunt de alt fel. Se aud lovituri de topor căci sunt necesare țăndări și lemne pentru cuptoarele de mâncare. Vocile bărbătești aproape nu mai se aud, în locul lor sunt glasuri de femei , de bătrâni și copii mici. Spațiul a crescut ,s-a extins cuprinzând tot hotarul. În casa Boldea orele sunt asociative. Dimineața foarte devreme îți pare că auzi zgomotul cociei care te va duce la gară; mai apoi simți atmosfera dusului la râu ori preumblarilor pe dealuri. O scurtă , foarte scurtă învălmășeală este în vremea amiezii și apoi urmează încremenirea ceasurilor ce ii urmează. Vara căldura este copleșitoare. Și muștele dorm. Încet,încet soarele se mișcă spre apus și se apropie de Coasta Patasului. Primii oameni încep să vină dinspre colibi. Urmează animale și care. Femei și copii cu vedre merg la fântână după apă. Fumuri vii izbucnesc și miros de cină cu ele. Apoi drumurile se aglomerează. La porți și la bănci oameni stau la sfat,piața este iarăși plină,mai tihnită, mai potolită, fără grabă. Este și vremea celor câtorva “agitati”, care se simt în dreptul lor. Seara coboară repede,pe drumuri sunt mai mult tineri dornici de vorbă și dragoste. Curând noaptea învăluie satul. Spațiul s-a strâns, adunat în vatra satului. Se aude lătrat de câini și voci domoale care surprind. Liniștea este deplină. Grădina casei Boldea respira adânc și regulat. Fără îndoială o nouă zi este așteptată care, din nou ,va cuprinde toate cele ce dintru început au și fost.
Alexandru Nemoianu
Istoric Michigan USA
|
Alexandru Nemoianu 12/5/2020 |
Contact: |
|
|
