Festivalul Internațional Shakespeare un sfert de veac din istoria seculară a Teatrului Național din Craiova
Istoria îndelungată, de 170 de ani, a Teatrului Național Craiova a înregistrat, firesc, perioade faste și altele mai puțin faste, pe care cercetătorii le pot analiza studiind informațiile cuprinse atât în volumele dedicate prestigioasei instituții craiovene, cât și în arhiva fizică a teatrului. Autorii au știut că timpul nu trebuie să șteargă amintirea evoluției unui teatru de legendă, pentru ei istoria Teatrului Național Craiova a reprezentat o parte esențială a vieții lor, de la Al. Olăreanu, Însemnări pentru o istorie a Teatrului craiovean, publicat în 1929, până la Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu, Istoria Teatrului Național din Craiova 1850-2000, volum apărut în 2000. Printre perioade memorabile au fost și timpuri de restriște cauzate de crize economice, incendii, război etc. Cu siguranță însă, momentele de strălucire vor fi cele care vor dăinui și vor da mereu avânt inițiativelor născute întru nemurirea teatrului.
O astfel de inițiativă, un moment astral, cum ar spune Stefan Zweig, în istoria Teatrului Național Craiova va rămâne perioada 1988 2000, marcată de directoratul actorului, regizorului, omului de cultură, împătimitului de poezie, de muzică, de Shakespeare, pe numele său Emil Boroghină, o persoană pe cât de discretă, pe atât de celebră în cele mai selecte cercuri ale teatrului internațional. Devenirea îi este legată în primul rând de prezența regizorului Silviu Purcărete, meritul său principal fiind promovarea creației acestuia, de câte ori a avut prilejul, fără rezerve și fără oprire, uneori cu sacrificii pe care a avut mereu eleganța să le țină pentru sine. Anii fabuloaselor turnee cu Ubu rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele, Orestia sau Piticul din grădina de vară au dus faima teatrului craiovean în lume, l-au transformat în ambasador al teatrului românesc pe toate continentele. Dar, dacă lumea a văzut teatrul craiovean la cea mai înaltă cotă a acestuia, Craiova trebuia, la rândul ei, să vadă teatrul lumii de cel mai înalt nivel. Festivalul Shakespeare a fost înființat cu dorința de a organiza în România o manifestare culturală valoroasă, după exemplul marilor festivaluri internaționale de la Edinburgh, Avignon, Tokyo, Ierusalim, Montreal, Viena, Amsterdam etc., la care Teatrul Național din Craiova fusese invitat să-și prezinte excepționalele sale spectacole purtând semnătura unui creator care avea să devină unul dintre cei mai străluciți regizori ai lumii, Silviu Purcărete, dar și cu intenția de a introduce, prin acest Festival, capitala Olteniei într-un circuit al capitalelor teatrului mondial.
Astfel, în plină glorie a spectacolelor craiovene pe scenele lumii, se năștea, datorită tenacității, pasiunii și credinței nestrămutate în destinul teatrului a directorului de atunci, Emil Boroghină, Festivalul Shakespeare de la Craiova. Într-un moment în care se părea că nu mai sunt culmi de atins, în biblioteca instituției, sub privirile grave ale câtorva dintre actorii care au pus bazele artei dramatice în Bănie și ale căror tablouri erau așezate cuminți pe pereții albi, la masa somptuoasă din mijlocul încăperii înconjurată de dulapuri pline de cărți, directorul teatrului, mânat de impetuoasa sa dorință de a deschide noi și noi perspective instituției pe care o conducea, a adunat un grup de colegi artiști de mare valoare și oameni de cultură - cu care a înființat, în 1994, Fundația Shakespeare din Craiova, ca bază pentru organizarea Festivalului Internațional Shakespeare. Manifestarea se construia pe o îndelungată istorie a promovării operei shakespeariene în acest oraș. Pe de o parte, montări cu piesele marelui dramaturg se consemnează încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea la Craiova, acestea fiind urmate periodic de spectacole shakespeariene, unele dintre ele rămase în memoria teatrului ca adevărate capodopere, cum ar fi, de exemplu, Hamlet, din 1957, în regia celebrului Vlad Mugur, avându-l în rolul titular pe marele actor Gheorghe Cozorici. Pe de altă parte, printre alte manifestări comemorative, ca Zilele Eminescu sau Zilele Caragiale, teatrul craiovean a organizat Zilele Shakespeare care se țineau anual, prezentau spectacole montate la sediu și erau însoțite de conferințe în cadrul cărora se analizau și comentau performanțele artiștilor precum și operele dramaturgului. Festivalul Shakespeare de la Craiova a reprezentat o nouă treaptă în tradiția celebrării celui mai important dramaturg al lumii, în teatrul românesc.
Zilele de primăvara (de obicei Festivalul începe pe 23 aprilie, ziua nașterii și morții marelui Bard), ce sunt dedicate Festivalului, sunt zile de sărbătoare continuă la Craiova, zile de mare bucurie când, în acest oraș, se adună cele mai semnificative personalități, la nivel mondial, în ceea ce numim shakespeareologie. Bogăția de forme a importantului eveniment cultural atrage și încântă o diversitate de categorii de public, întregul oraș aflându-se în plină efervescență în aceste zile. De la prima ediție a Festivalului, marcată de prezența devenită legendară a trupei Cheek by Jowl, coordonată de regizorul Declan Donnellan și scenograful Nick Ormerod, și până la ediția desfășurată online, din 2020, s-au derulat douăsprezece ediții încărcate de emoții, de peripeții, de amânări, de reveniri, de surprize dar, mai ales, de uluitoare succese însoțite întotdeauna de fastul și grandoarea așteptate.
Pe lângă prezentarea spectacolelor unora dintre cei mai mari regizori ai lumii (Peter Brook, Declan Donnellan, Robert Lepage, Eimuntas Nekrosius, Silviu Purcărete, Lev Dodin, Robert Wilson, Thomas Ostermeier, Oskaras Korsunovas, Krzysztof Warlikovski, Yukio Ninagawa), pe lângă numeroasele lansări de cărți, DVD-uri, casete și organizarea unor expoziții de carte, de scenografie, de artă plastică, de filatelie etc, pe lângă prezentarea înregistrărilor filmate ale unor spectacole Shakespeare legendare, românești și străine, pe lângă atelierele de actorie, regie și teatrologie și ceremoniile de acordare a înaltului titlu de Doctor Honoris Causa de către Universități din Craiova și București unor importante personalități, momente de vârf ale festivalului shakespearean sunt reprezentate, de fiecare dată, și de sesiunea de comunicări organizată de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru, precum și de conferința Asociației Europene de Cercetare Shakespeare, manifestări de un nivel excepțional, atât datorită numelor celor care conferențiază, cât și datorită valorii lucrărilor prezentate. Festivalul Internațional Shakespeare este imortalizat în monumentala enciclopedie The Oxford Companion to Shakespeare, editată de Michael Dobson, Stanley Wells, Will Sharpe și Erin Sullivan, apărută în 2015 la Oxford University Press. Dacă deceniul 1990 2000 va reprezenta unul dintre cele mai importante capitole în istoria Teatrului Marin Sorescu din Craiova și a teatrului românesc, Festivalul Internațional Shakespeare reprezintă deja, cu siguranță, unul dintre cele mai importante capitole în istoria teatrului universal.
Istoria Teatrului din Craiova este îmbogățită, printre multe alte premii, cu Premiul de Excelență, acordat de Senatul Uniunii Teatrale din România (UNITER), Festivalului Internațional Shakespeare, pentru prima dată unei instituții, nu unei persoane. Cu toate acestea, Festivalul Shakespeare, organizat în România, este, în primul rând, rodul viselor și așteptărilor mistuitoare ale domnului Emil Boroghină care a atras, în această aventură a spiritului, actori, regizori, scenografi, muzicieni, critici, scriitori, editori, jurnaliști, colecționari, pictori, graficieni, directori de teatre și festivaluri, profesori, cercetători, traducători, studenți și mulți alți oameni care, chiar dacă nenumiți aici, și-au dăruit sufletul și priceperea pentru ca această construcție monumentală să se ridice și să își răspândească strălucirea până în cele mai depărtate colțuri ale lumii.
|
Iolanda Mănescu 12/2/2020 |
Contact: |
|
|
