Ce mã leagã de România ?
De departe, de la sute sau mii de kilometri, Romania se vede ºi se simte altfel: cu dor ºi cu nostalgie. Nimeni nu uita tara in care s-a nascut si o poarta in suflet oriunde il duce soarta, pentru ca acolo inseamna ACASA.
Acasa inseamna locul in care au trait, au luptat, au suferit si au creat parintii mei, dar si parintii bunicilor mei. Fara sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii ºi al stiintelor, Romania ar fi doar o eticheta agatata intr-un colt pe harta lumii.
Ce ma leaga de România? Ma leaga locuri si oameni care mi-au marcat tineretea si mi-au ramas la suflet. Ma leaga multe ºi dragi amintiri. Sunt amintiri despre: tara mea si neamul meu cel romanesc, pentru ca acolo creste “iarba verde de acasa” care “sa te ratacesti in lume un te lasa”. Apoi… cum poti uita locul unde ai trait mai multe de o jumatate de viata ?
M-am nascut intr-un sat patriarhal, la poalele unui munte. Ce mai locuri! Ce mai oameni! Ce mai timpuri! Ce lucruri extraordinare se petreceau acolo! Era o liniste si o pace ce nu le pot uita.
Imi amintesc ca in satul in care m-am nascut oamenii zambeau pe strada, copiii radeau și tinerii emanau dorința de viața. Imi amintesc de bancuta care-i facea pe oameni, pe vecini, sa se adune in fiecare seara, sa stea de vorba. Era un sfat al satului. In satul in care m-am nascut oamenii isi dadeau binete atunci cand se intalneau pe ulite. Imi amintesc o tara in care toți vecinii erau prieteni si impreuna imparteam si necazuri si bucurii.
Imi amintesc cum bunicile noastre aveau bunul obicei sa aduca acasa, la marile sarbatori, apa sfințita și busuioc sfințit, sa il puna la icoane. Se spune ca busuiocul sfintit iti protejeazã casa și sufletul si pastreaza amintirea rugaciunilor de la biserica. Imi amintesc gustul merelor coapte, mirosul vinului din damigeana, mirosul de tei in serile de vara, mirosul bradului de Craciun, cu globuri colorate si raset de copii.
Apoi… cum sa nu-mi amintesc de traditiile romanesti, pastrate din mosi stramosi? Noi, cei plecati din tara, le-am adus ca zestre peste hotare, din dorinta de a prezenta cetatenilor canadieni, cat si celor de alte nationalitati, cultura si traditiile noastre.
Excursile facute in tara, in cea mai frumoasa si romantica perioada din viata mea, imi amintesc ca in tara noastra sunt o multime de locuri cu frumuseti desprinse parca din povesti, o multime de locuri incarcate de istorie si mister, o multime de locuri in care s-au inaltat castele, biserici si manastiri.
Avem renumita manastire Voronet, supranumitã „Capela Sixtinã a Estului”, care surprinde nu numai prin arhitecturã ci si prin albastrul unic de pe pereții ei. Avem Sfinxul din Bucegi, avem Delta Dunarii cu salbaticia ei frumoasa. Avem Transfagarasanul care este in topul celor mai spectaculoase trasee din lume. Avem lantul continuu al Muntilor Carpati, munti falnici si maiestuosi care ascund, surse de mister, taine nebanuite si locuri magice.
Avem romanii de care ne putem mandri: doctori excepționali și profesori dedicați, romani inteligenti, unii chiar geniali, oameni care au schimbat in bine omenirea in domeniile ingineriei, medicinei, biologiei, aviatiei, IT-ului, muzicii, sportului etc.
De acolo, din Romania, pastrez toate amintirile frumoase. Ele pleaca si revin din trecut in prezent, iar departarea le face mai frumoase sau poate chiar sunt foarte frumoase. Toate celelate amintiri neplacute le-am ascuns cu grija in colturile prafuite ale memoriei.
Ei bine, la toate acestea ma gandesc cu bucurie impletita cu tristete. Ma gandesc cu tristete pentru ca, anul acesta Ziua Romaniei nu o mai petrecem cu fast si maretie, asa cum s-ar cuveni, ci doar cu amintiri din trecut.
Anul acesta datorita pandemiei care a cuprins toata planeta, obiceiurile de viata, petrecerile, sarbatorile, s-au transformat radical, iar efectele ei se resimt puternic de toti, oriunde s-ar afla in lume. Este greu sa intelegem de ce ne aflam in situația in care ne aflam, dar traim cu speranta ca ziua aceea de normalitate, pe care o asteptam cu toti, nu va fi atat de departe, incat noi sa uitam drumul spre viata de dinainte.
Sa ne putem toata nadejdea in Dumnezeu, sa-l rugam sa ne dea rabdare, lumina si caldura in suflet, sprijin si intelepciune.
Renumitul filozof german, Immanuel Kant – spunea ca: Cerul i-a daruit omului spre a-i recompensa toate greutatile trei lucruri: speranta, visul si zambetul iar Nicolae Iorga spunea ca: dupa furtunile sufletului, ca si dupa cele ale naturii, invie flori pe care le credeam moarte.
Asadar, dragi romani, in aceasta zi de sarbatoare, a noastra, a romanilor de pretutindeni, sa ne amintim de speranta, de vis, de zambet si sa lasam sa reinvie florile pe care le credeam moarte. Sa simtim in noi flacara lui Eminescu, forta lui Stefan cel Mare, infinitul lui Brancusi, inspiratia lui Enescu, culoarea lui Grigorescu si intelepciunea seculara a poporului nostru.
Inchei acest mesaj adresandu-ma tuturor romanilor frumosi din tara sau din diaspora ca este datoria noastra de a „pãstra cu falã un nume, triumfãtori prin lupte“.
La mulți ani, române!
La mulți ani, România !
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver 11/29/2020 |
Contact: |
|
|
