Craiova de altădată
Sunt cărți și cărți; cărți din cărți se fac (unele), altele se fac din...cărți poștale și ilustrate. Un exemplu plenar în acest sens ni-l oferă doctorul în istorie, Cristian Andrei Scăiceanu cu o carte-album eveniment: Craiova de altădată (București, Oscar Print, 2020).
Craiovean de trei generații, Cristian Scăiceanu s-a născut în 1956 în Cetatea Banilor, unde-și face studiile elementare și liceul, la Liceul „N. Bălcescu” ( azi Carol I), finalizat în 1975. La Timișoara, absolvă, în 1980, Facultatea de Construcții din cadrul Politehnicii. Pasiunea pentru istorie îl determină să urmeze masteratul la Facultatea de Istorie, Filosofie și Geografie a Universității din Craiova (2007) și doctoratul în științe istorice (în 2010). Cu o activitate filatelică de 50 de ani, Cristian Scăiceanu obține titlul de expert atestat de Ministerul Culturii pentru obiecte și documente cu valoare filatelică (în 2005). A devenit membru al filialei Dolj al Asociației Filateliștilor din România încă din 1969, dovedindu-și vocația pentru filatelie, impulsionat de Valentin Berezovki, basarabeaul stabilit la Craiova unde a pus bazele filateliei oltene, dar și de tatăl său, Ion Scăiceanu. Și-a format o invidioasă colecție de ilustrate maxime, flatelie tradițională, dar mai ales piese de istorie poștală. A cumpărat mărci poștale, imprimate prin gravură, chiar din fostele colonii franceze (cu 50 de bani bucata) sau engleze (cu 75 de bani). Tânărul Scăiceanu conduce cercul filatelic „Feroviarul”, Societatea Filatelică Dolj și este ales vicepreședinte al Federației Filatelice din România. A fost membru al Comisiei Naționale Filatelice (2009-2011) și a condus Cercul de Studii și Cercetări Filatelice al FFR (2004-2007), membru în jurii naționale și internaționale (SUA, Elveția), a fost comisar din partea României la expozițiile internațioale de filatelie (Praga în 1998, Budapesta în 2000, Washington, în 2006). Este membru al Academiei Europene de Filatelie și al Asociației Internaționale a Jurnaliștilor Filatelici.
A participat cu diverse colecții de filatelie tradițională, maximafilie, istorie poștală la expoziții de profil din țară și din străinătate, unde a fost răsplătit cu medalii și diplome. După 24 de ani de inginerie la CFR, Cristian Scăiceanu se transferă la București în 2004, unde ocupă onoranta și binemeritata funcție de director adjunct al Muzeului Național Filatelic. A lucrat ca expert filatelic la Poșta Română și apoi la Banca Națională a României.
A scris peste 250 de studii și articole, dar și două cărți (anterioare celei de față): Istoria mișcării filatelice din România (2011, despre care am scris), apreciată cu premiul „Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române și Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești (2018, ambele la aceeași editură bucureșteană, Oscar Print), pentru care a primit în 2019, premiul „G. Oprescu” al Fundației „Magazin Istoric”.
Cristian Andrei Scăiceanu face parte din categoria de intelectuali care îmbină benefic modestia cu rezultatele cercetării științifice, vocația fiindu-i răsplătită prin premii, dar mai ales prin aprecierile specialiștilor și prietenilor.
Cartea n-are pretenția de a fi o istorie a Craiovei, cum ne atenționează din capul locului autorul dar aduce o contribuție esențială, inedită chiar, la cunoașterea istoriei locale. Ca fiu al orașului, Cristian Andrei Scăiceanu se simte dator să ofere concetățenilor, și nu numai, o carte cu imagini ale Craiovei de altădată, „un demers recuperator al memoriei orașului”, bazat pe cărțile poștale din colecția sa, adunate în timp, cu eforturi logistice și financiare deosebite, asemenea oricărui colecționar care se respectă. Pentru pata de culoare a albumului a inclus reclame din anii 1911-1913, apărute în Anuarul ziarului „Patria” din Craiova și câteva fotografii și documente din arhiva proprie.
Așezate tematic sau topografic, cărțile poștale ilustrează o Craiovă în mișcare, ca un organism viu, cu numeroase case sau instituții de diverse vârste, cu birje, dar și cu autoturisme, cu evoluția iluminatului public, reclamele comercianților, dar mai ales a costumației stradale. Cea mai veche ilustrată datează din 1897, iar ultima datează din anul 1968 și privește vizita la Craiova a președintelui Franței, Charles de Gaulle. Toate ilustrațiile sunt însoțite de texte explicative, bazate pe o serioasă documentare în arhive, o stăpânire a bibliografiei și apelul la câțiva specialiști în istoria locală (Dinică Ciobotea, Otilia Gheorghe, Paul Rezeanu, Tudor Nedelcea, Al. Firescu, Dragoș Niță).
Cartea-album este structurată tematic în 25 de capitole, prefațate de câte o pertinentă și necesară introducere: O privire și câteva vederi generale asupra Craiovei; Bulevardul și zona Grădinii Mihai Bravul; Bisericile orașului; Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman”; Palatul Prefecturii; Ștrandurile Craiovei; Piața Nouă; Monumetele Craiovei; Palatul Justiției; Casa Glogoveanu; Parcul de la Breasta; Palatul Jean Mihail; Bănci; Străzi din Craiova; Industria craioveană; Vizite regale; Armata; Școli; Strada Unirii; Parcul Romanescu; Diverse. Ca orice lucrare științifică, în final, autorul Cristian Andrei Scăiceanu publică bibliografia consultată, întocmește un indice de nume și publică, ca anexe, Lista editurilor, librăriilor și atelierelor fotografice care au editat cărți poștale cu imagini din Craiova precum și Planul orașului (1928).
Apărută în condiții grafice de excepție, cartea lui Cristian Andrei Scăiceanu, Craiova de altădată, se remarcă nu numai prin volum (352 p., format 24×29), dar și prin acribia științifică abordată, o carte absolut utilă nu numai specialiștilor, ci și marelui public (doar aici mai poți admira Craiova de altădată, întrucât multe clădiri au dispărut, mai ales după cutremurul din 4 martie 1977).
Lansată la Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman”, prezentată pe larg la TVR 3 (realizator Anca Țoghe), Craiova de altădată este o carte binevenită și binecuvântată.
Tudor Nedelcea
P.S. Excelent și mai ales (periculos) de actual eseul acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, Despre critică, libertate și adevăr, publicat în ziarul „Lumina de dimunică” (16, nr. 46, 15 nov. 2020, p. 3) așa cum făcea pe vremuri și Eminescu. Eseul ar trebui preluat, popularizat în societate și în rândul așa-zișilor formatori de opinie sau a celor care critică în termeni furioși și aroganți (cu voie de la Stăpânul de afară) Biserica strămoșească, Academia Română.
|
Tudor Nedelcea 11/20/2020 |
Contact: |
|
|
