Ploaie de toamnă
Din apus de după deal
Vin nori grei, val după val.
Ieri tot de acolo au venit
Și-o ploaie rea ne-a chinuit.
Pășesc cu pași rari prin grădină
Simt toate-n jurul meu suspină
Pruni și meri și nucul care,
Mi s-a pus așa-n cărare.
Mă așez sub el la adăpost
Așa că nu am nici un rost.
Privesc pierdut, departe-n zare
La norii suri ce trec călare.
Rândunele-n cercuri zboară
Strivind cerul ud de seară.
Ochi-mi grei îmi lăcrimează
Amorțit gându-mi visează.
Un zgomot parcă se aude
De crengi rupte frunze ude
Sau poate din cer coboară,
Spre cuiburi păsările iară.
Nu, i-un vânt pierdut, pustiu,
Sau poate vreun vecin chefliu
Ce nu și-a găsit odihna încă,
Strivind liniștea adâncă.
Într-un târziu peste grădină,
Stelele și-au scurs lumină
Dar Luna cât o-am căutat
Pe întinsul cer nu am aflat.
Și cum stăteam sub nuc afară
Mi-am pătat visul cu ceară
Și ochii mi s-au împăienjenit
De nu mai știu cum am adormit.
M-am trezit atât de greu
Și răpus sufletul meu
Și am rămas așa sub nuc
De nu știam încotro s-o apuc.
Sorbeam un aer de pământ,
Amestecat cu ploi și vânt.
Și nu știam de unde-mi vin,
Tristeți în sufletu-mi blajin.
Câinele a sărit pe poartă,
C-un lătrat de oală spartă.
Tresar și mă întreb în mine,
Vreun străin la mine vine?
Nu, cred că nimeni n-a venit
Poate stelele cerul l-a părăsit
Sau luna în alte lumi a fugit
Aici totul, pare un sfârșit.
Picături de ploaie grele
Cad pe gândurile mele
Se lovesc și se destramă
Dând nopții cuvenita vamă.
Cine știe? Poate mâine seară
Voi dansa cu luna clară
Până în infinitul sălbatic
Pe căi de stele cu jăratec.
......................
Ploaia este mereu și bună și rea
La fel cum este și dragostea
Când vine și e bună, te fericește
Când este rea te îmbătrânește.
A@A
Toronto /ON
|
Achim Bucutea 11/15/2020 |
Contact: |
|
|
