Mărturisiri - De la Gurdjieff la Matrix
George Ivanovich Gurdjieff a fost un mistic, învățător spiritual și filosof, născut cel mai probabil în 1877 în Alexandropol / Armenia, parte a Rusiei Imperiale (Enciclopedia Britannica). S-a mai spus despre el că ar fi fost un scamator, înșelător și manipulator cinic al studenților săi. Posibil să fi fost o combinație din toate acestea, dar tot pare că merită a fi amintit pentru originalitatea sistemului filosofic și ezoteric conceput și pentru capacitatea de a actualiza învățături străvechi la necesitățile omului modern.
În tinerețe Gurdjieff a călătorit în Egipt, Estul Mijlociu, India și Asia Centrală cercetând variate tradiții spirituale. Între 1913 și începutul Revoluției Ruse (1917) acesta a organizat școli spirituale private în Moscova și Saint Petersburg. Aici l-a întâlnit pe cunoscutul matematician și ziarist rus P.D. Uspensky, care a devenit unul dintre cei mai de seamă discipoli ai lui, și care prin publicarea lucrărilor „Fragmente dintr-o învățătură necunoscută” (publicată și în română la Editura RAM -1995) și „A patra cale” a popularizat învățătura maestrului său în întreaga lume.
Ideea centrală a învățăturilor lui Gurdjieff este aceea că omul normal se află într-o stare adormită și nu-și folosește decât o mică parte din forța sa afectivă, mentală și spirituală, motiv pentru care trebuie ajutat să se trezească. Omul este atât de condiționat de obiceiurile și prejudecățile sale încât acționează ca un robot, ca o mașină, căruia lucrurile i „se întâmplă”, fără ca el să poată face ceva, pentru că înainte de „a face” el trebuie „să fie”, să devină conștient de sine însuși. O mașină care se autocunoaște, încetează să mai fie mașină, ea începe să fie responsabilă de acțiunile sale. Gurdjieff spunea că „Pentru a înțelege comportamentul omului obișnuit nu trebuie să studiem psihologia, ci mecanica”.
Metoda fundamentală pentru studiul propriei ființe este auto-observarea. Aceasta este urmată de analiză (înțelegerea cauzei pentru care un anumit lucru se întâmplă) și de identificarea funcțiilor implicate în proces (intelectuale, emoționale sau instinctive). Pentru a perfecționa auto-observarea trebuie să ne amintim de noi înșine, de copilul din noi, de evenimentele care ne-au marcat existența și de răspunsul nostru la stimulii exteriori. O întrebare esențială este „De ce are nevoie ființa ta interioară cel mai mult?”. Cine știe răspunsul la această întrebare știe deja mult despre sine însuși.
Evoluția omului are loc pe două direcții, cunoaștere și experiență. Majoritatea oamenilor nu au dorința de a cunoaște. Experiența însă se schimbă de-a lungul vieții, omul nu rămâne invariabil același. Echilibrul dintre experiență și cunoaștere dă capacitatea omului de a evolua și de a fi fericit. Experiența determină modul de reacție la circumstanțele vieții iar cunoașterea ne calibrează așteptările și dorințele. Nu este fericirea acest echilibru între ce dai și ce primești, între ce ți se întâmplă și ceea ce dorești?
„Un fapt ce a scăpat psihologiei occidentale, este acela de a ști că noi nu suntem conștienți de esența noastră divină, suntem într-un somn profund. Așa cum suntem noi astăzi, noi nu putem fi numiți creștini. Pentru a fi creștini trebuie sa fim capabili să facem. Noi nu putem face nimic, cu noi totul se întâmplă”, spunea Gurdjieff. Pentru a fi capabil să-i ajuți pe alții trebuie mai întâi să te ajuți pe tine însuți. Principalul motiv al adormirii nostre interioare este ignoranța cu privire la cunoașterea de sine. Trebuie să ne trezim, ca și Neo în Matrix aș zice eu, sau poate ca și Adam și Eva în rai, și să ne întrebăm care este scopul vieții noastre și rolul nostru pe acest pământ.
Dacă în sfârșit am putea trece de la „a avea” la „a fi”, ne-am trezi și noi ca Neo într-o altă lume în care să simțim că existăm ca ființe raționale și nu ca automate condiționate din exterior. „Îmi imaginez acum că tu te simți puțin ca Alice căzând prin vizuina iepurelui” îi spune Morpheus lui Neo în Matrix, înainte de a-i descoperi realitatea. Neo suntem noi, cei care vedem sfârșitul epocii actuale și „vizuina iepurelui” spre care ne îndreptăm, o vedem pe Alice micșorându-se, și așteptăm pastila roșie care să ne descopere noua realitate, pentru că pastile albastre am tot înghițit de vreo câteva sute de ani fără nici un rezultat. Pilula roșie ar putea fi COVID-19.
Ar trebui să ne întrebăm și noi ca și Gurdjieff, dacă nu există o a altă cale care să-i dea omului atât libertatea morală și spirituală de care are nevoie pentru a crește și a se dezvolta, dar și societății capacitatea de a exista pașnic, fără conflicte globale cu milioane de morți sau pandemii mai mult sau mai puțin manipulate? Interesantă paralelă între Noe, patriarhul potopului biblic, și Neo din Matrix, nu doar de nume, ci și de misiune călăuzitoare pe drumul schimbării radicale, a eliberării din sclavia păcatului și a inconștienței.
Dacă nu vom fi capabili să ne trezim „din somnul cel de moarte” cum zice românul, un alt potop, pandemie sau altă plagă ne-ar putea obliga către „vizuina iepurelui”, spre renașterea spirituală, spre descoperirea stării de „trezvie” a creștinului ortodox. Vrând, nevrând trebuie să evoluăm, să devenim ceea ce am fost creați să fim, o întruchipare a Duhului Sfânt pe acest pământ. „Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață.”(Evanghelia după Ioan 6:63).
....................................
Ioan Cojocariu
Noiembrie, 2020
Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu/ Toronto 11/12/2020 |
Contact: |
|
|
