Doamne iartă - ne !
-românilor mei, din veșnicele toamne...-
mi-e dor de-o toamnă lungă, ca-n străbuni,
cu razachiii și cu poeme-n sâni,
să urce-n nuntă cei mai bravi feciori
cu flori și cu balade-n subțiori,
iar Marea mea să cînte spre eter
zvîrlind cu pescărușii albi - în cer
și să se-anunțe iarnă lungă, iară,
mustind în mușchii verzi a primăvară.
să stea poeții Țării la taifas
cu versuri și cu rugăciuni în glas
și fetele să vină dintre ițe
cu daruri și cu zestre de crăițe
și-n praguri să doineacsă mari năieri,
așa cum nu se cîntă nicăieri,
iar zimbrii, de sub fruntea lor cea cruntă,
să fie mândri-n jertfele de nuntă.
să ne trimită cei de-acasă - carte,
să nu mai plîngă Țara de departe.
să știm că toți românii de pe Istru
se încuscresc cu frații de pe Nistru,
iar porumbeii albi să urce-n zbor
cu doine, pe deasupra tuturor
și-n ruginita vremii carapace
să fie PACE...lume bună PACE!
planeta asta cât ne mai încape,
în palma ei, cu munți, câmpii și ape
și cu hotare, cum au fost să fie
din pururea să urce-n veșnicie,
pământul meu să nu mai aibă lacrimi,
nici mercenari, nici teroriși, nici patimi;
cu spada minții să luptăm mereu
și-o să ne ierte - bunul DUMNEZEU...
Montreal / George Filip
|
Geoge Filip 11/10/2020 |
Contact: |
|
|
