Ghiciti cine mi-a pus mâna în cap ?
Cred că aveam vreo sase ani, mama mă purta cu pantaloni scurti, si fiindcă ar fi dorit să aibă o fetită, mă purta cu o freză a la “Micul Lord”, am si o poză de pe atunci, stînd teapăn pe o bicicletă cu trei roate (a fotografului), a din fată cu mult mai mare, uitîndu-mă deznădăjduit la…. “uite, acuma apare păsărica”.
Eram un băetas la locul meu, toată ziulica mă jucam poarca si turca, si pînă a cade bine noaptea, iesam in ogradă, si cu o prastie (noi îi ziceam rohatca) din sfoară de cânepă făcută de tata, ca cea cu care David l-a lăsat lat pe Goliat, bombardam casele de prin prejur, cu pietroae cam cît pumnul, pe care mi le strîngeam cu grije de cu ziuă, pînă cînd auzeam zornăind vre-o fereastră. Atunci repejor, intram smerit în casă. Mama striga supărată la mine: “pe unde-ai umblat până acuma înpelitatule, marsi! de te spăla pe labele dinapoi, c-ai făcut cerarceaful ăla ca dracu’ hai miscă că acusi o ei pe coaje”. Eu mofluz băgam “labele dinapoi” în lighianul cu apă rece, si căscând de-mi pârâiau falcile, le frecam putin unul de altul, atît cît să moi colbul. Apoi asa cu ele ude mă zvîrleam în pat si adormeam bustean cât ai clipi din ochi cu sufletul plin de mângâiere si de vise minunate.
Am uitat să vă spun, ca toată tărăsenia asta se întîmpla în mahalaua Visternicenilor din Chisinău, târgul copilăriei mele, de care mă leagă amintiri pe care le văd limpede în fata ochilor ca si cînd s-ar fi întîmplat ieri.
Într-una din zile, mi-aduc aminte că era vară, vine mama la mine val vârtej, si-mi spune: “hai sa mergem repede la Sobor (catedrala din Chisinău lângă care este si statuia lui Stefan Vodă stând falnic cu Crucea în mână, înăltată în văzduh către cer), „vine Regina Mamă cu Marele Voievod de Alba Iulia”. Treaba asta pe mine mă lăsa rece, “ce treabă am eu cu ei, cît o fi el de Mare Voievod de Alba Iulia, să fie sănătos si să mă lase în pace.” Dar ce am scăpat de mama? M-a îmbracat cu ce aveam mai bun, m-a pieptănat si mi-a mai aranjat cu scuipat niste bucle rebele pe frunte, m-a însfăcat de o mână si fuga la Sobor.
La Sobor era moarte de om. Mama a început să înoate prin oceanul de oameni cu mine disperat ancorat în derivă de aproape îmi smulgea mâna din umeri. Eu stergeam cu nasul fudul la toti cei pe care-i călca mama vitejeste în picioare. Unele cucoane mai miloase strigau la mama: “nu tâi ghini cucuonă hăi, o sâ ucizi copchilu aista, esti chioarâ, nu vezâ câ-s dă duhu’?” si aveau dreptate, “copchilu”, era pe ducă, dar mama nu s-a lăsat pînă nu a ajuns în fata spre ura si dispretul tuturor celor pe care îi zdrobise fără nici o crutare.
Culmea, tocmai atunci trecea prin fata noastră “Regina Mamă” târând de o aripă pe cine credeti? pe “Marele Voievod de Alba Iulia”, care era o mogâldeată cam cît mine, dolofan si bosumflat. Era si el în pantaloni scurti, si era si el tuns a la “Micul Lord”. Ăstă e “Marele Voievod”? mi-am zis eu, “pentru ăsta m-a târit mama cu nasul pe la fundul oamenilor tixiti ca la pomană? Pentru ăsta era să-mi smulgă mâna din umeri?. Si fără să stau mult pe gînduri, m-am răzbunat pe el cum m-am priceput, i-am scos o limbă cît am putut de tare, el a răspuns pe moment, si mi-a scos una si mai lungă. Înfuriat, trebuia reactionat prompt si decisiv. Eram gata sa-i lansez un caimac la precizie drept între felinare să mă tină minte, sau si mai categoric, ca să-i iau dintr-o dată piuitu’, mai bine îi rad scurt o copită la turloaie de îl umplu de caca.
Noroc că mama disperată văzînd ce “dialog” port eu cu “Marele Voievod”, m-a Smucit de mi-au clăntănit dintii.
Atunci cu un aer blînd, matern, Regina Mamă, bănuind ce chelfăneală am să primesc de la mama, pentru comportamentul meu foarte putin potrivit fată de un înalt membru al famliei regale, s-a aplecat spre mine si m-a mângâiat delicat pe crestet. Si a mai făcut ceva nemaipomenit, a zîmbit prietenos la mama (ca de la mamă la mamă!). Gest care pe mama a dat-o gata, motiv pentru care m-a iertat, dar nu numai atît, pentru ea am devenit un erou mai abitir ca cel ce statea falnic cu Crucea în mână înăltată în văzduh către cer.
Fapta mea “eroică”, a fost povestită si răspovestită cu multă mîndrie si mare lux de amănunte, de către maică-mea la tot cocosnetul din mahalaua Visternicenilor, în timp ce eu murem de ciudă că n-am apucat să-l pictez pe “Marele Voievod” cu ce v-am spus mai înainte, sau să-i las amintire niste vânătăi pe turloaie.
Acum stiti cine mi-a pus mâna în cap.
Să fac o precizare, “Marele Voievod” este leat cu mine, adică e contingentul ’43, adicătelea a văzut lumina zilei în ‘921. În orice caz, el m-a tăiat: a făcut ce a făcut de a adus pe lume cinci fete făra să aibă nici un “rebut”, adică să aducă vre-un băiat. Eu mor de rusine, nu am adus decât două fete, deh, el e mai ceva, el era “Mare Voievod ”, pe când eu nu-s decit un pârlit de inginer.
În sfîrsit mi s-a făcut somn, mă duc să mă culc, noroc că nu trebuie să mă spăl pe “labele dinapoi” că azi nu am umblat descult.
Din sacu’ lui MOS BODRÂNGĂ. (Ovidiu Creanga Toronto/Canada)
|
Ovidiu Creanga 5/12/2005 |
Contact: |
|
|
