Pomenirea Morților sau Moșii de toamnă
Greu de crezut că va exista vre-un creștin care să nu vină la biserică sau să nu treacă prin cimitirul din satul sau orașul natal, pentru a-și aminti de cei plecați în lumea de dincolo.
Bogații și săracii, fără nici o deosebire, se pregătesc, fiecare dupa puterea sa, cu mese, pachete și daruri, pentru a le oferi de sufletul răposatului.., cu nădejdea că Dumnezeu îi va mai ierta celui adormit din păcatele săvârșite în timpul vieții cu fapta, cu vorba sau cu gândul.
Aceasta deoarece, conform credinței creștine, cei ce mor împăcați cu Dumnezeu și cu semenii lor se unesc cu Mântuitorul Hristos, primul care a biruit moartea.
Spre deosebire de alte religii, în creștinism, și cei vii și cei adormiți (morți) fac parte din Biserica lui Hristos.
În afara colivei, colacului și vinului care se sfințesc și se împart în biserică, simbol al unității euharistice a celor doua lumi, au loc o suită de alte rituale și ceremoniale la cimitir și acasa, în fiecare familie creștină.
Ortodocșii știu că potrivit învățăturii de credință ortodoxă, fiecare zi de sâmbătă este dedicată amintirii morților. Aceasta întrucât trupul lui Hristos s-a aflat în mormânt în ziua de sâmbătă și, așa cum se menționează în Epistola a II-a a Sfântului Apostol Petru, S-a coborât la cei morți pentru a le vesti mântuirea.
În această zi Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă mijlocire pentru toți cei adormiți, atât pentru drepții care au murit împăcați cu Dumnezeu, cât și pentru cei ce au murit pe neașteptate și fără pregătirea necesară. Aceste mijlociri au ca scop ca Dumnezeu să-i învrednicească de milostivire Sa, să-i judece cu blândețe și să-i așeze în ceata drepților.
Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim și facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste si Care, pentru că este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruință asupra înstrăinării și lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferență între cei vii și cei morți. El este Viața și această Viață este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii și motivația pentru care se săvârșesc rugăciuni pentru cei adormiți.
|
Sabin Popescu 11/1/2020 |
Contact: |
|
|
