Poetica
ALCOOL DE PRIMĂVARĂ
- in memoriam Guillaume Apollinaire
Sfânt
Alcool de primăvară,
Joc macabru-n viața morții,
Fruct de sopotier
Suflet mi-a vrăjit și-urmă-i
Lumea visului s-a rupt.
Despletirile de ape, cuib de-aur de Galam
Au ros cerul, l-au pătruns
Verde
Stranie lumină
Se revarsă , se revarsă
Gingașe cuvinte!
O ultimă și rece catedrală
Și-a uzurpat mândria.
A must de miere, dulce,-a rouă
A noapte părul îi adie
Femeii bete de semințe.
Și-n cochilia cerului și-a mării
Caut singur -nfrigurat
Om de ieri-și-om de azi.
Dar mă trage mult în afund
Vraja propriului trecut.
destin
coborât-am draperiile aerului
peste vânt
de-avânt
margini de drum ne-au ospătat
după scăpătat
cu un cer pătat.
cu liniști de stalactită
hlamidă -
omidă avidă
ne-a-mbrăcat.
și ne-am așezat
șeherezad
în acel ombilic
de timp retezat
copleșiți de cupola oboselii
desrădăcinați
ca plopii înalți.
cu adventive
dive
solitudini campestre
ne-am descălecat
pe sălbatic drum
căruia dor uium
i-am dat
aluat
nebun
ABSALOM
Și dau pământu-n lături:
E roșu și fierbinte;
Îmi cade la picioare cu plesnet de arșice.
Mă-n grop mereu într-nsul și -
Apoi mă tot dezgrop:
Iubesc canonul morții și-al arderii pe rug!
Ulm nebun dă-ți pletele-ntr-o parte!
Surâde-o pasăre ascunsă;
Ci n-o mai tot ascunde
Mă chinuie mândria
Mă chinuie cântarea
Cea crudă, crudă felină
N-o auzi cum mă blesteamă:
Ate! Ate! Ate!
Ulm nebun dă-ți plete-ntr-o parte!
Zeița rătăcirii
te-ncântă,
Te-mbată, cu iubire
Păru-i printre ramuri, greu fuior toarce -
Mi te-a prins, mă ulme,
Și nu ai scăpare!
Ate! Ate! Ate!
CULEGĂTORII
Culegem plictiseala din cupe de argint
Culorile-n revoltă
Se ling tot pe spinări,
Se regăsesc în solzii exploziilor de flori
Mândrie-amețitoare în trupul de smarald
O, Înălțare a celor ce știu a se-nălța!
Aerul - coji de cristal
Își cere tămâierea
Dragostea ciocârliilor să culegem
În scoicile mâinilor.
Ou de nectar și fiere
De miere și durere
Se ling tot pe spinări
Culorile-n revoltă
Culegem plictiseala din cupe de argint.
EL
Miresme de suflet cenușiu
Miresme de gânduri cenușii
Mă otrăveau , privind, caișii logodiți
Metalic, pe searbedul decor
Cer se-ncrețea, cortină de bazalt.
Și, scrâșnetul acela (?!)
De undeva, de-aproape
De undeva, de
departe
Scrâșnetul nervos al viermilor în coajă.
El mă privi o dată, cu ochi de vitriol,
Cu ochi de vitriol și se zbârci sub vraja -
Sub vraja veșnicului Mâine
Și-n lemnul Crucii foșniră rugi.
Insângerați mi-s genunchii în marș
Pe Via Dolorosa!
PARADIS-NDEPĂRTAT
Pe-același ram mă vei afla
Tu, pasăre albastră din genune!
Floare mică-nu căuta!
Ci floare albă, ce nu are nume.
Făr de petale pe tulpină,
Firav grăunte copt în frig,
În zile ce n-au lumină
Ciugule și restul! Nu-i nimic:
Zbura-vei în altă grădină!
VISUL UNEI NOPȚI CAMBRATE
Centaurii-n refugiu, cu stinse șoapte merg zâmbind.
De visuri claustiați vibrează sălbaticii platani.
Zborul păsării înjugă iubire de ceruri, cântărind infinitul.
Țâșnește Circe nebuna! Râuri de gelatină supură pe lucruri
Copilandre diafane pribegesc sub rugăciune căprioarelor în zori.
Trosnește-n creieri lumina astrală, otravă de gânduri
Și tainic caută despărțiri ce-mpreună.
Femei , destine de șoareci în câmp de păpădii,
Se prind în situaluri de dezlegări destine
Năluca străvezie a vieții de-apoi alene cade.
Tristețea te-mbată în veșnica Castalie
Adio, zâne prostituate!
|
Tănase Grosu 10/27/2020 |
Contact: |
|
|
