Cuvântul bine temperat - Binele statornic
Nefiind critic literar, scriu foarte rar impresii despre cărți. Dar cum romanul "Prevestirea" de Ioana Pârvulescu (Ed. Humanitas 2020) m-a emoționat și copleșit, îmi iau curajul să scriu - ca simplu cititor - câteva cuvinte despre el .
Spune N. Steinhardt: "Omul estetic […], când citește o carte […] i se întâmplă să fie emoționat, înțelege ceva din nimicnicia vieții, în sine, varsă o lacrimă (de nu mai multe), se căiește că-i ticălos și ia hotărârea de a fi mai bun. Scurtă schimbare! A doua zi, toți aburii prefacerii s-au risipit, entuziasmul a trecut fără a lăsa nicio urmă: omul nostru își reia cuminte și tern monotonul trai. A fost doar o emoție fugitivă, mica furtună a bântuit lăuntric și atâta tot." (N. Steinhardt, Opere 19, Varia II, Ed. Polirom 2020, p. 541).
Nu contest adevărul afirmat de prietenul meu Nicu, dar, ca în orice afirmație, există excepții: toți cititorii au, din multitudinea lecturilor, puține care i-au marcat și rămân repere în viața lor. Romanul "Prevestirea" a devenit, pentru mine, una dintre ele. Prezentarea de pe coperta din spate a cărții ne previne: "O prevestire care schimbă oamenii".
Înainte de a o citi, am avut ocazia să urmăresc în direct, online, câteva discuții cu Ioana Pârvulescu despre carte și am citit și câteva interviuri cu ea. Autoarea, cunoscută în țară și peste hotare - în sistemul de biblioteci publice din Toronto se găsesc multe din cărțile ei în limba română - a primit adesea scrisori din străinătate care i s-au adresat cu numele "Iona" în loc de "Ioana". Și așa s-a născut ideea scriitoarei de a se opri la povestea profetului Iona din Vechiul Testament.
Cartea, într-o prezentare grafică remarcabilă, cu frumoasa copertă și ilustrații de Mihail Coșulețu, are peste 300 de pagini și este dedicată taților. Eu am parcurs-o în doar trei zile, fascinată nu numai de povestea în sine (cartea este bine documentată), dar și de frumusețea și plasticitatea scrisului, de caracterul personajelor, de tot ansamblul cărții. Am fost vrăjită întrând în lumea creată de autoare. Pe de o parte, odată începută, n-am putut lăsa cartea din mâna, pe de alta nu voiam să se termine, mă îngrijora avansul meu rapid printre pagini.
În cronicile de specialitate, "Prevestirea" a fost comparată cu "1001 de nopți". Sigur că descrierea cetății Ninive, cu elementele ei orientale, conduce spre o asemenea comparație, dar pe mine m-a vrăjit mai profund decât "1001 de nopți".
Un cronicar literar profesionsit se detașează de emoții și scrie păreri despre lucrare. Eu însă, neprofesionistă, nu pot face altceva decât să-mi descriu propriile stări emotive, extrem de puternice, pe care romanul Ioanei Pârvulescu mi le-a provocat.
Trecem, cu toții, printr-o perioada grea. De opt luni omenirea se luptă cu un virus necunoscut, mortal. Măsurile luate pentru diminuarea consecințelor bolii au avut urmări grave nu numai din punct de vedere economic, dar și psihic: oamenii au devenit violenți, luptele politice s-au transformat într-un aprig război pentru câștigarea puterii și multe altele. În acest climat de violență în care trăim și în care se expune fără rușine, în mass media și ȋn rețelele de socializare, urâtul din ființa omenească, cartea "Prevestirea" a apărut în viața mea ca un balsam peste un suflet ȋngrijorat și rănit.
Citeam undeva că în România s-au făcut deja propuneri de actori care să reprezinte personajele unui viitor scenariu de film după acest roman. Ar merita, mai ales că Ioana Pârvulescu are nu numai talentul de mare scriitoare, dar și capacitatea de a transmite cititorului iubirea pentru toate personajele, cu bunele și relele lor, ca în filmele marelui regizor Ingmar Bergman: spectatorul rămâne cu impresia că personajele lui, chiar când greșesc, sunt bine intenționate și că însăși viața le impune acțiunile la care iau parte.
Există, în filmele lui Bergman, ca și în cartea Ioanei Pârvulescu, o forță care conferă spectatorului de film sau cititorului o senzație de emoție profundă. Este acea stare care, în ciuda părerilor lui N. Steinhardt expuse la început, nu e trecătoare ci, dimpotrivă, este una de bine statornic și tămăduitor pe care doar marii scriitori sau artiști îl pot provoaca.
Mulțumim, Ioana!
|
Veronica Pavel Lerner 10/23/2020 |
Contact: |
|
|
