Aromânii (armânii) la ceas de răscruce.
Traversăm vremuri frământate, în care unele neamuri se străduiesc să supraviețuiască, să dăinuie, iar altele să domine, să stăpânească, să-și extindă putera. Nimic nou în asta. Arheologii descoperă urme ale unor hominizi sau populații de oameni care au dispărut. În timpuri mai recente, pieile roșii din America de Nord au fost cvasiexterminați, în America de Sud s-au produs fenomene asemănătoare, în Australia aborigenii par să dispară, în călătoria sa de-a lungul Asiei Nicolae Milescu a întâlnit mici etnii pe care nu le mai regăsim astăzi ș.am.d.
La Paris a fost publicată cartea lui Nicolas Trifon Les Aroumains, un people qui s-en va, adică un popor care se duce, se pierde…
În materialul de față abordăm următoarele teme:
1. Armânii ca etnie distinctă. Opinii contradictorii
2. Persecutarea sistematică a Armânilor
3. Căi de dăinuire în noul context European
Ce se spune despre Armâni?
Grecii, care au ocupat ținuturile locuite de Armâni extinzăndu-și teritoriul până la granite actuală cu Macedoniei (de Nord), susține că ar fi niște greci vlahofoni, al căror grai a fost dobândit în timpul ocupației romane. O parte dintre Armâni, atrași de unele avantaje oferite de Grecia, se consideră astfel.Sunt așa numiții grecomani. De pildă, dacă Armânii din Albania se declară ca fiind greci, aceștia primesc o pensie viageră de la statul grec. Grecii neagă orice legătură a Armânilor cu românii. Această poziție este susținută de Academia Greciei.
Românii , dimpotrivă, îi consideră români suddunăreni, Armâna fiind un dialect al limbii române.Academia Română susține acest punct de vedere.O parte din Armâni se recunosc drept români, refuzând statutul de minoritari.
Nici grecii, nici românii nu îi privesc drept etnie, respectiv minoritate aparte.
Cea mai mare parte dintre Armâni cred că ei nu sunt nici greci nici români, ci etnie distinctă ( milete ahoria)., adică sunt ceea ce sunt: Armâni și basta!
Cum argumentăm acest punct de vedere?
Trăitori din tmpuri străvechi în zonele muntoase ale peninsulei Balcanice, îndeosebi în jurul Munților Pind, trăgându-se probabil din pelasgi, ocupația lor de bază era creșterea oilor, migrând cu turmele lor spre înălțimi vaara și coborând spre câmpie pentru iernat. Moscopole, care putea deveni capitala lor durabilă, când după prăbușirea Imperiului Otoman și împărțirea balcanilor în state naționale ar fi obținut și ei un stat al lor, a fost distrus cu totul în 1788 de bandele unui satrap, Ali Pașa din Tepene, care dorea să devină independent și față de Imperiul Otoman. Moscopole era pe atunci al doilea mare oraș din Imperiul ottoman, după Istanbul. Multi bărbațiau fost uciși, femeile luate în sclavie, populația s-a refugiat în alte zone înființând noi oreșe (Crușova), dar o bună parte au format o diaspora bine reprezentată la Viena, Budapesta, în Italia, dar moscopolenii au ajuns și în America. Fenomenul poate fi asemuit cu dispersarea evreilor după distrugerea Ierusalimului.
Principalele trăsături care defines etnia Armână
1. Limba neolatină, care a fost recunoscută ca atare de Consiliul Europei prin irectiva 1333, nu este un simplu dialect al limbii române, deoarece românii nu o pricep, mai curând înțeleg italiana. Să amintim că prin anii 50 româna era considerată o limbă dominant slavă, impregnată cu termeni latini (!). Cuvinte fundamentale românești nu există în Armână, de exemplu familia de cuvinte a iubi-iubire etc, sau dragoste , draga mea etc Nici cuvântul gândire , verbul a gândi etc. În Armână se spune mine minduiescu (eu gândesc,) derivat din latină. A uita, agârși în Armână, membrii familiei: nicuchira (soție), cusurin (văr), păpânii (părinții), străpăpânii, cilimeani (copii) dada (mama, afensu (bărbatul, capul familiei) Haristo (mulțumesc),etc etc. Gramatica a moștenit mai mult din rigoarea latină. Luăm exemplul verbului fundamental a fi, comjugat regulat:. Hiu, hii, hie, him, hiți ..În română se schimbă radical rădăcina verbului a fi Eu sunt, el este (nicio literă nu mai coincide), noi suntem …Nici verbul a fi nu se mai regăsește în comjugare.Celui care învață limba română îi vine foarte greu.
2. Muzica tradițională (populară), absolut diferită de cea românească, polifonia cu totul aparte în toată lumea balcanică. Această muzică străveche, adânc impregnată în sufletul poporului, s-a păstrat și în prezent,
3. Jocul popular, distinct cu totul de cel românesc. Chiar și corlu (hora) este cu totul diferit.
4. Costumele populare nu seamană de fel cu cele românești
5. Arhitectura tradițională este cu totul diferită. Casele au altă înfățișare, folosesc mult mai mult piatra, iar satele nu sunt așezate pe vale, ca la români, ci dimpotrivă, pe înălțimi cât mai mari.
6. Numele de familie, după care recunoști ușor un armân sau un român
7. Proverbele. Armânii nu agrează să te faci frate cu dracul până treci puntea, dimpotrivă să nu faci astfel, sau capul plecat sabia nu-l taie ( îl va tăia mai târziu). Ei au proverbe de tipul: Dumnezeu amână dar nu uită (nu agârșește) !
8. Nunta la Armâni și alte evenimente (logodnă, botez, înmormântare,)au înfățișări particulare, un anume tipic, specific. .
9. Trăsături caracterial- comportamentale. Apreciază eroismul, neînduplecarea, lupta până la capăt, urăsc trădarea, sunt extrem de loiali față de cei cre le-au făcut bine. Împământeniți în Cadrilater și naturalizați, au luptat cu abnegație pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de sub jugul sovietic și nu au fost capabili să întoarcă armele. Sunt foarte muncitori, nu acceptă pomeni, demnitatea și cinstea sunt valori fundamentale. Oprobiul comunității asupra vinovaților jocaă un rol extrem de puternic, ostracizarea este foarte greu de suportat. Naima mare arsine e să n-ai arșine, ( cea maimare rușine e să n-ai rușine). Sunt răzbunători , mai aprigi și mai înclinați spre violență. Pe frontispiciul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Moscople (1694) stă scris:
Dacă ești prieten intră cu bucurie, dar dacă ești dușman, rău și plin de viclenie fugi departe, departe de această ușă. În această biserică Icoana maicii Domnului a prevestit dustrugerea Moscopolei.Icoana a trosnit putenic și toate candelele și lumânările s-au stins. A urmat invazia distrugătoare.
De Sfânta Maria, Moscopole este loc de pelerinaj pentru armânii de pretutindeni.
Prin caracterul lor independent, prețuitori de libertate, armânii s-au opus cu îndârjire colectivizării forțate și comunismului în general. Cei din rezistența anticomunistă din Dobrogea au fost în majoritate armâni. . Numărul celor înscriși în partidul comunist a fost foarte redus. Nici un torționar nu a fost armân. Nu au fost incluși nici în CC al UTC , pepiniera de cadre comuniste, din care , după 1989 s-au recrutat miniștrii și cei care au deținut pozițiile de prim rang in România condusă de Ion Iliescu.
Evident, trebuie să ne ținem foarte departe de orice generalizare în orice domeniu.
La Armâni este foarte marcată tendința de a se căsători în cadrul etniei.
Sunt buni familiști, în familie domnește acea tinie (respect), nu sunt cazuri de barbati care să fi schimbat trei, patru sau cinci neveste, vârstnicii sunt menținuți în familie, nu sunt duși la azil.
Au un adevărat cult pentru dreptate, prețuiesc cinstea și demnitatea, sunt chiar mândri (perifani ). Nu uită răul ce li s-a făcut și sunt răzbunători, chiar pe mai multe generații. Nu atât cât sunt evreii, dar nici iertători ca românii. Atât la ei cât și la albanezi s-a practicat vendeta.
Nu au cerșetori, nu se plâng, nu pretind ajutoare sociale, numărul drogaților și alcoolicilor este foarte redus.
Tipologic sunt mai scunzi și agili, au ochii mari,mai rotunzi, nasul nu este ascuțit ci cu vârf rotund, cocoloș. Îi poți recunoaște și după inflexiunea vocii, cu un timbru aparte. Pietatea filială și respectul pentru strămoși și faptele acestora sunt de remarcat.
Sunt muncitori, modești, tind spre performanță în orice domeniu. Nu sunt risipitori ci cumpătați, economi, uneori zgârciți, dar au dat mari evergeți: Universitatea Populară Ioan Dalles din Bucuresti, Podul cu Lanțuri, de peste Dunăre, o mândrie a Budapestei,donat de baronul Sina, clădirea Academiei din Atena, Fundația Gojdu, în beneficiul tinerilor ardeleni doritori de încățătură etc. Merită amintit cazul unui armân care și-a donat averea școlii în limba armână, pe timpul persecuțiilor grecești, când o serie de învățători armâni au fost asasinați, după care s-a sinucis, de teamă că bolile și bătrânețea îl vor face să-și cheltuiască banii destinați școlii.
În sfârșit, cel mai puternic argument spre a-i defini ca etnie aparte este cel genetic, valorizat abia recent, după introducerea studiilor genetice populaționale. Sub aspectul zestrei genetice, armânii nu seamană cu grecii, dar nu sunt nici identici cu daco-românii, profilul lor genetic se apropie mai mult de italieni. îndeosebi în cazul fârșeroților. Acest lucru nu este întâmplător. Sângele latin s-a suprapus peste cel străvechi macedonean (ne referim la regele Filip si la Alexandru cel Mare ). La Frașa (Pharsalus), pe 9 august 48 BC a avut loc gigantica luptă între legiunile lui Pompei și cele ale lui Cezar, bătălie câștigată de acesta din urmă. Dispersați, luptătorii lui Pompei s-au refugiat în munții și pădurile din zonă, stabilindu-se în acele locuri. și combinându-se cu macedonenii. Cezar l-a urmărit pe Pompei până în Egipt, unde l-a ucis.
2. PERSECUTAREA ARMÂNILOR
În cartea sa Români contra aromânilor, Eugen Mazzota face o analiză pertinentă asupra acestei probleme. Noi ne mărginim la o enumerare succintă a câtorva aspecte de contencios.
Emigrarea masivă a armânilor în Cadrilater, a fost stimulată de statul roman care promitea fiecărui colonist o suprafață de teren. Turcii părăsiseră județlee Durostor și Caliacra, iar zona era slab populată.Această promisiune nu a fost ținută întru totul, astfel încât unii coloniști au dorit să se reîntoarcă în locurile de baștină, ceea ce nu s-a întâmplat. Statul roman nu le-a asigurat o protecție corespunzătoare împotriva comitagiiilor bulgari care comiteau jafuri și asasinate. Coloniștii și-au organizat apărarea. Ei nu acceptau interdicția de a purta arme,(așa cum nu o acceptă americanii de pildă), ori statul român interzicea acest lucru. Armânii au organizat o demonstrație amplă, cu armele la vedere, în București. Desigur, ei doreau să se opună sub orice formă rușinoasei cedări a Cardilaterului semnată de regale trădător Carol II care cedase și alte teritorii. La evacuarea lor din Cadrilater, Bulgaria a inventariat minuțios bunurile rămase (nici măcar recolta nu fusese strânsă) și a plătit României în aur despăguburile cuvenite. Aurul a ajuns în Banca Națională a României dar invazia sovietică și instaurarea regimului comunist a blocat restituirea către cei păgubiți. După prăbușirea comunismului în decembrie 1989, s-a constituit fondul de recuperare a proprietăților confiscate de comuniști. Se cuvenea ca aromânii să fie despăgubiți prioritar deoarece Banca Națională deținea aurul plătit de Bulgaria. Fondul a fost în bună parte devalizat de Alina Bica și complicii săi. O bună parte din aromâni nu au primit nimic până în prezent, ceea ce este revoltător. Au primit doar cei care i-au mituit pe manipulatorii acestui fond. Instituția respectivă ar trebui dealtfel desființată, fiind și bugetivoră. În nici o altă țară aceasta numai există.
Revenind la perioada comunistă, aromânii au fost supuși unei represiuni dure, pe criteriul etnic. Ei au fost deportați , cu familiile lor în zone aride din Bărăgan unde au fost lăsați în plin câmp fiind nevoiți să-și sape bordeie în pământ. Au fost arestați în plină noapte, încărcați în vagoane de marfă și duși sub pază armată în locurile de domiciliu forțat. La Muzeul Memorial Sighet pot fi văzute liste lungi cu numele acestora, în dreptul cărora, la motivul deportării scrie clar: macedonean. Mulți copii mici au pierit în timpul transportului în condiții inumane șia domiciliiului forțat în lipsa oricărei asistențe medicale, a apei și hranei total deficitare.Dacă un copil se îmbolnăveqa, era interzis să fie dus la spitalul aflat în afara ariei de domiciliu forțat (a lagărului).
În închisorile comuniste pentru deținuții politici armânii au fost cu mai numerosi decât orice altă etnie, se poate spune că aproape nu există familie de armâni fără nici un membru arestat. Condamnările la moarte au fost și ele cu totul excesiv pronunțate asupra lor. După ce luptătorii anticomuniști din Dobrogea s-au predat, unii fiind executați, cei care primiseră diferite pedepse cu închisoarea , circa 70, au fost îmbarcați într-un tren care ar fi avut destinația Timișoara. Securitatea, nemulțumită de hotărârile judecătorești, i-a coborât din tren în plin câmp și i-a împușcat pe toți. Cu altă ocazie, pe malul lacului Siutghiol, în Mamaia, securiștii au împușcat 12 aromâni, fără nici o judecată. Oare, dacă nu erau armâni, cei pomenți mai sus ar fi fost uciși cu atâta cruzime? Fapt este că sub regimul Ion Iliescu, nici unul din asasini nu a fost anchetat și condamnat, bucurându-se de protecție totală. Probabil au avut și pensii speciale
În continuare, mă voi referi doar la familia mea, a cărei situație poate fi însă extrapolatâ asupra poate chiar a majorității familiilor armâne..
-Nu s-a primit nici o despăgubire pentru proprietățile deținute în Cadrilater, deși Bulgaria a plătit României sumele respective.
-Tatăl meu, un mare chirurg, a fost ucis în închisoarea Aiud unde ispășea o pedeapsă de 6 ani pentru uneltire împotriva regimuui. Singura acuzatie dinhotărârea de condamnare era că asculta posture de radio imperialiste și făcea comentarii dușmănoase la adresa regimului. Nu făcuse nimic mai mult. După 1989 am cerut rejudecarea și a fost declarat nevinovat. Am solicitat apoi statului roman daune morale și despăgubiri pentru bunurile confiscate la arestare Locuia singur în Bucuresti, securiștii au consemnat la arestare bunuri de circa 200lei (bani 2020) însușindu-și valorile respective și acunzându-le la cineva de încredere, (gen mătușa Tamara), spre a fi valorificate cândva. Erau siguri că arestatul nu va mai ieși viu. Am demonstrat, la proces, cu martori, fotografii etc, dar cauza a fost pierdută. A rămas valabil procesul verbal al securității. Președintele Iohannis a semnat recent o lege potrivit căreia copiii celor uciși în închisorile politice comuniste primesc o indemnizație (500 lei).Se așteaptă instrucțiunile de aplicare.
-Cazul vărului meu IonZeana, tânăr medic, cu un copil abia născut, condamnat la 10 ani închisoare tot pentru așa zisa uneltire. La expirarea condamnării este repetat presat să deviniă colaborator al securității. Refuză și este ținut închis încă 6 ani. La eliberare cere rejudecarea și, sub regimul Ceaușescu, este declarat nevinovat. Se face un alt proces, după 1989, dar nu I se acordă daune morale si nici măcar despăgubiri pentru cei 6 ani de închisoare fără condamnare. Judecătorii au considerat că totul a fost drept.
Cine sunt însă judecătorii de după 1989? Sunt cei vechi, selectați după dosar și recomandarea securității la admiterea in facultatea de drept, apoi îndoctrinați în timpul regimului comunist. După revoluție, lupul și-a schimbat doar părul.
-Cazul meu.
Nu am fost membru pcr și timp de mai bine de 30 de ani am fost ținut pe trepta de asistent al cattedrei. În clinica Floreasca, unde lucrasem in toată această perioadă se scoate la concurs postul de profesor. Legea 128 prevedea clar că departajarea sse face potrivit punctajului. In ultimii 30 de ani nimeni din facultate nu mă putea depăși ca activitate științifică. Rectorul falsifică concursul și postul este ocupat de fosta secretar de partid (PCR) a facultății, care nu avea nici 10% din punctajul meu (Aveam 10 tratate, eram cunoscut în străinătate, de partea cealaltă o singură broșură cu doi autori tipărită la o editură pirat) Directorul Spitalului de Urgență afirmă: nu-l voi lăsa pe puiuil acesta de machedon să ajungă profesor. Am contestat concursul falsificat grosolan, am deschis proces.Rectorul,LM Popescu (era si senator PSD simultan) îl angajează pe cunoscutul avocet Iorgovan (cel cu constituția) Acesta mută procesul la Ploiești, unde judecătoarea era doctoranta sa. Aceasta stabilește că Decizia Rectorului este deasupra legii în virtutea autonomiei universitate ! Te crucești ce poate face justiția română când este vorba de armâni.
. Cu toate solicitările și demersurtile repetate ale Societății Aromâne nu suntem recunoscuți ca minoritate. Dacă la primele recensăminte după 1989 ne puteam declara astfel, la ultimul recensământ am fost trecuți în mod abuziv la categoria români. Cei din Macedonia, Grecia etc sunt considerați români de pretutindeni, ceea ce ei nu acceptă. Când, cu proilejul unor vizite în Macedonia președinții Iliescu și apoi Băsescu li s-au adresat astfel au stârnit fluierături și s-a parasite sala.
Armânii sunt supuși unei cenzuri energice. La Universitatea Ovidiu din Constanța a fost interzisă prezentarea cărții lui Weingard, scrisă în urmă cu 100 de ani, în care vorbea despre această etnie balcanică. Idem, la Bibiloteca Națională a fost închisă o expoziție de carte armână. La un simpozion international, dl. Viorel Stănilă a intervenit brutal spre a interzice prezentarea unor lucrări privind individualitatea Armânilor. Ca răsplată a fost numit ambasador în Macedonia, unde este repudiat de armâni. Problema armânilor nu poate fi discutată la Radio sau TV.
Faptul că Albania a recunoscut etnia armână a provocat iritare la București. România refuză să recunoască independența Kosovo , alături de Grecia, contrar tuturor celorlalte state europene si SUA. În Kosovo locuiesc mulți armâni, înainte de război au avut mai multe școli . România nu-i sprijină în nici un fel pe armânii din Balcani. Înainte de războiul doi mondial, statul roman finanța o multitudine de școli românești în Balcani, mai cu seamă în Grecia, Albania ,Jugoslavia ,, dar toate au fost închse din dispoziția Anei Pauker, ministru de externe în România comunistă. Orice contacte între armânii migrați în Româniamai cu seamă la începutul secolului trcut și cei din Balcani a fost sistat, interzis.După 1989 Ion Iliescu a continuat politica de ignorare a armânilor din Balcani. România nu le acordă sprijin. Pe cărțile armânești publicate la Skopje se menționează: (citez) :publicată fără sprijinul statului român!. România ar face un gest onorabil dacă ar reface biserica din Moscopole. Nici pomeneală. Dimpotrivă, a renunțat fără condiții (!) la Fundația Gojdu de la Budapesta, dedicată burselor de studiu pentru tineri trtaansilvăneni. Motivul cel mai probabil este că Emanoil Gojdu nu este roman ci aromân.
România pierde foarte mult atât prin refuzul de a- recunoiaște drept minoritari pe armâni (ar putea beneficia de școlarizare în limba materna ș.a.l) dar și din considerarea armânilor din Balcani drept români de pretutindeni. Nu ar avea o minoritate mai devotată României în afară de armâni, iar pe de altă parte, influența României în întreaga Peninsulă Balcanică ar spori considerabil, inclusiv cu consecințe economice evidente. Reamintim faptul că înainte de ultimul război modial România rupsese relațiile diplomatice cu Grecia pe motivul îngrozitoarelor persecuții la care erau supuși armânii. Amintim doar un fapt. Deși nu aveau dreptul să vorbească în public în limba lor, preotul Haralambie Belimace (Papa Lambru) a cutezat să țină, în 1905, o slijbă în Armână. La ieșirea din biserică, la Veria, bande înarmate de greci l-au împușcat împreună cu alti armâni care săriseră să-l apere cu trupurile lor, fiind, evident, neînarmați.
Un grup de armâni a fost prins de greci într-o pădure și asasinați.printre ei se afla si un tânăr din familia Zeana, căruia i s-a tăiat capul cu toporul pe o buturugă. Astfel de atrocități nu au fost tocmai rare. Grecia nu recunoștea dilomele de absolvire emise de școlile românești, reputatul Liceu din Bitolia fiind un exemplu. Aceștia erau considerați oficial drept anafabeți,iar ca urmare nu puteau deține funcții publice.
În prezent, astfel de barbarii nu se mai pot produce, iar armânii din străvechile lor teritorii peste care s-a extins fără justificare Grecia, își afirmă identitatea organizând numeroase manifestări culturale : muzică și dans traditional etc.
SOLUȚII ÎN CONTEXT EUROPEAN
-Extinderea Uniunii Europene în întreaga Peninsula Balcanică este așteptată cu mare nădejde de toată suflarea armână . Deasemenea, este așteptată consolidarea acestei structuri suprastatale fără precedent în istorie, sui generis, cu legi comune și cu granițe volatilizate, în care să domnească armonia între toate popoarele bărânului continent. În acest cadru s-ar putea relua chiar și păstoritul traditional migrator de iarnă-vară, deoarece oamenii nu pot trăi fără produsele furnizate de oi. În viitor se va reveni laa îmbrăcămintea din lână, mult benefică sănătății în comparative cu cea de plastic, fiind totodată nepoluantă.
Desigur, această ocupație nu va mai fi principală. Brânzeturile balcanice sunt greu de egalat, aproape nu au rival.În momentul actual, din cauza crizei, Ursula von der Leien, care deține președinția Comisiei Europene, nu a insistat în cel mai recent discurs al său asupra extinderii UE. Pledând doar pe consolidare.
- Recunoașterea armânilor drept minoritate etnică ar fi extrem de benefică României.. Sunt recunoscute minorități practic inexistente: rutenii sau macedonenii de limbă slavă( !?) România are cel mai larg spectru de minorități ofocial recunoscute dintre statele care compun UE.
- Se impune coagularea energiilor armânilor în direcția obținerii recunoașterii lor ca minoritari. Dacă jucăm pe cartea europeană, ar fi de preferat ca în locul dispersării actuale, (având în parte modelul UDMR), armânii să adere majoritar la un partid cu vederi creștindemocrate care i-ar sprijini în Parlament. Partidul care ar merge pe această linie de sprijin ar fi PNȚ Maniu Mihalache, în prezent în curs de afirmare, după desprinderea sa de PNȚ CD care a devenit o simplă anexă a PSD. În acest mod ar putea fi promovat în Parlament și acest partid a cărui doctrină corespunde celei care domină actuala Europă și Parlamentul European și de unde poate dobândi sprijin, deoarece și mișcările politice,în speță partidele, se europenizează, se desprind de caracterul lor adesea limitat teritorial.In această prespectivă Valery Giscard Estaing, la vremea în care era Președintele Mișcării Europene și cu care am purtat discuții subsemnatul fiind Președintele Mișcării Europene Secțiunea Națională Română, vorbea despre alegeri europene transfrontaliere. Probabil se va ajunge la acest lucru, prin unificarea marilor doctrine politice europene.
|
Corneliu Zeana 10/18/2020 |
Contact: |
|
|
