„Elora”
Frumos nume, spune soțul meu, referindu-se la numele orășelului aflat la confluența a două râuri ce formează Grand River. Nu am crezut că putea fi un nume nemțesc, dar apoi am gândit că și ei au unele nume romantice, ca Lorelei, de exemplu, a cărei sonoritate seamănă cumva cu Elora. La numai o oră și jumătate de Toronto am descoperit o lume complet neașteptată, un defileu tăiat de ghețari și ape, pe Escarpment-ul ce merge de la Niagara până în vârful peninsulei Bruce, la Tobermory. Forme de relief accidentate, cauzate de turbillonul apei ce șlefuiește stânca, adâncindu-și drumul la vale. Am mers voinicește prin rezervație, de la Hole in the Rock (Falia din piatră) la cunoscutul Lookout. Complet surprinzătoare e însă confluența apelor și minunea întâlnirii lor, chiar în localitatea Elora, ce promite să devină de poveste, nu doar din cauza reliefului și a apelor, ci și din grija celor ce locuiesc acolo, adăugând splendoare unei străzi sau unei bisericuțe, sau unui hotel ce a luat locul morii istorice de pe ape. Legenda vine din vremea în care pe aceste locuri trăiau triburile indienilor Attawandaron și Iroquois, memorie păstrată vie și prin numele unei stânci sculptate de intemperii, înaltă de peste 20 m, botezată Lover’s leap. De pe această stâncă o tânără din tribul Attawandaron s-a sinucis căzând în abis, pentru că iubitul ei murise luptând cu indienii Iroquois, ce au învins în bătălie. De sus ai vizibilitate de jur împrejur și poți urmări cursul celor doi afluenți ai Marelui Râu (Grand River)… Un loc romantic, nu doar din cauza decorului, ci și al sacrificiului motivat de iubire al tinerei indience. Acolo lumea-și face câte o fotografie, ba cu Irvine Creek, ba cu celălalt afluent al râului, ba un selfie, ba o poză cu grupul… privind minunea, de sus, precum șoimii. Mulți coboară la nivelul albiei râului, la piciorul stâncii emblematice. Mai încolo, luat pe sus de ape, este A tooth in time (un alt nume poetic, Un dinte în timp, din fotografie), o stâncă de calcar ce a supraviețuit timpului și forțelor naturii, care nu demult era acoperită de un brad ce amenința să "crape piatra-n patru" (ca-n rima cunoscută!). Se găsește la baza uneia dintre cascadele din salba de pe firul apei și reprezintă deliciul celor care se duc acolo pentru white water rafting… un fel de toboganing pe ape repezi și învolburate, unde te lași purtat de curenți mai puternici decât voința omenească, ceea ce îi face pe curajoși să scoată sunete de surpriză și entuziasm, iar alteori de teamă înfiorată.
Elora e o localitate dominată de mirosuri de animale, atât de puternice, încât, dacă ar fi fost posibil, ne-am fi micșorat acuitatea simțurilor noastre, numai să nu ne lovească în creieri. Caii erau înhămați la căruțe/calești, dar cred că era și miros de porci, cărora, deși nu i-am văzut, le simțeam proximitatea Subjugați cum eram de duhorile persistente, ne-am bucurat totuși la gândul că încă avem miros, semn de sănătate în pandemia COVID-ului… încă mai avem miros, deci încă mai suntem!… Realizez că ceea ce tocmai am spus este o variantă a cunoscutei expresii Cogito ergo sum! (Gândesc deci exist!), raportată însă doar la biologic… Dată fiind conjunctura actuală, să fie aceasta o manifestare a subconștientului ce ne relevă diminuarea, realizarea că poate ne îndepărtăm de înaltul din noi!? Cu toate acestea, bucuria a fost reală, nu doar să descoperim locuri noi sub soare, dar și să conștientizăm că încă suntem sănătoși și capabili să fim încântați și uimiți de ce ne înconjoară. Pentru toate, dăm mulțumire cerului.
Toronto, Canada
|
de Milena Munteanu 10/4/2020 |
Contact: |
|
|