Toamna iubirii
E toamnă , se scutur copacii
Se leagănă frunzele-n vânt
Pe lac le admiră cârmacii
Din barcă si noi, murmurând
E toamnă afară, în suflet
E cald și-o iubire curată
Pe creștet se-asează noi frunze
Picturi mii se-aștern peste baltă
E toamnă, citește-mi iubirea
În glas de tăceri tăinuite
Și-n marea de frunze din barcă
Îți simt mângaierea, iubite
De șoapte se scutur copacii
Când mă -mbratișezi simt fiori
Ne cântă o liniște-n pace
Al vieții mirific décor
Trec stoluri de păsări în V-euri
Ne binecuvantează pe veci
În zeci de iubiri și săruturi
Îți simt doru-n suflet când pleci
E-o rodnică toamnă, din vise
Se naște-n noi unul din doi
Un singur trup și- o singură ființă
Din cununuia rodului din noi
FRUNZE ARĂMII
Frunze arămii, roșcate,
Despletite zboară-n șoapte
Le-a cules vântul pe ram
Mi le-a așezat pe geam
În covore se așează
În picturi calde dansează
Frunzele-n ultimul vals
Cu dureri ascunse-n glas
Sunt copacii triști din nou
Înt-un cânt fără ecou
Gându-i ceartă în tăcere
Printr-o caldă mângâiere
Repetabila poveste
Dă copacilor de veste
Că-n curând în primavară
Frunze noi îi răsar, iară
PRIN PLOAIE
Simt cum sărutul ploii nviforate
Se stinge adânc când vântu-i înghețat
Prin despărțirea noastră ce o cântă
Nevasta cerului cu ochiul spart
Acasă mă așteaptă dorul tandru
De ochii tăi ce-i vreau înseninați
Prin veșnicia vieții unui astru
Ca soarele pe vârfuri de Carpați
Un dor ce curge cald și greu prin vine
Ca Dunărea, încet, pe la Cazane
Un dor de mamă, țară și de tine
De tot ce-i mai frumos, de bună seamă
Simt cum prin ploaie sufletele blânde
Se contopesc prin sute de trăiri
În agonia clipelor pierdute
Prin România, printre nemuriri
|
Lygia Diaconescu 10/2/2020 |
Contact: |
|
|
