Avem o Țară Liberă !
Nu mor strămoșii niciodată,/
Războiul lor în noi și-l poartă!
(Octavian Goga)
În Țara Dacului liber Dacia, trăiesc nemuritorii valahi care-și așează Trupul pe pământ îmbrățișând Vatra Străbună, pentru a-și înălța Sufletul la Cer ca să-i cuprindă Iubirea.
În Țara Dacului liber răsăreau lumina și cântul, dorul și ruga, izvorul și plinirea, legenda și nădejdea, stelele-visuri prelinse din catifeaua bleumarină a cerului cu binecuvântarea norilor, ce-și lăsau roua pe petala de trandafir a tinereții, ca o încântare peste mirificul-mioritic Plai.
În Țara Dacului liber holdele râdeau pline, Nistrul și Dunărea stăteau de veghe la hotar, ochii junilor erau luceferi voievozi, brazii și stejarii semeți purtau în brațe cerul, iar apele toate legănau Doinele.
În Țara Dacului liber, Împăratul Iisus Hristos Regele Daciei, cum admirativ și mândru îL adora Eminul nostru Luceafăr, venerează Eroii și Martirii dacoromâni căzuți în luptă pentru Drapelul Patriei dragi și pentru Crucea Sa biruitoare, aprinzând cu emoție sfântă candelă pentru fiecare în Cerul dragostei Sale, din câte-o ramurică de stea.
În Țara Dacului liber inimile curate și dârze se uneau în vecie înfrățind grâne și maci, iar ochii lor ridicați către cicoarea de cer, cuprindeau strălucind toată zarea pelasgo-traco-getă.
În Țara Dacului liber frunțile de stâncă ale Voievozilor țineau Carpații încoronați peste Legiunile veșniciei, iar Vlădicii revărseau taina rugăciunii de foc întru Potirul hristic ca dăinuire predestinată amintirilor vii, faptelor binecuvântate, pildelor de urmat: ca să stai lângă izvor, să te culci lângă dor, să te scoli pentru mit, să te înalți întru misticul Răsărit al Învierii.
În Țara Dacului liber, Pâinea rotundă ca o horă și mare cât o țară era dăruită tuturor Fiilor și celor călători și pelerinilor și celor pripășiți și celor ce n-au semănat, chiar cu prea mare risipă.
În Țara Dacului liber care s-a primenit întru Hristos Jerfă și Arhiereu, tainele sălășluiau întru comuniune de gând și cuvânt, de faptă și miracol, de suferință purificatoare și rugă, de iertare și jertfă, de libertate și adevăr, de dreptate și iubire, de viață și mărturisire.
În Țara Dacului liber toți cei vii și toți cei plecați se găteau de sărbătoare înflorind în suflet suavă grădină, dăltuind în luptă și cântec Istoria, dând astfel răsunet și taină hotarelor sacre.
Aceste Pietre de hotar Eroii și Martirii creștini ortodocși au cimentat cu jertfa sângelui lor sfânt HOTARUL ORTODOX al DACIEI, în care dușmanii izbesc, vrăjmașii sfărâmă, iar ciocoii noi din lăuntru desprind bucăți mari prin mișeleasca și ticăloasa lor trădare, strâmtorând astfel GRANIȚELE Patriei, după interesele lor politicianiste, de vasali ai Ocultei, trecându-le din statornicia de drept a entității sacre indivizibile, prin conspirația lor în starea cu programare invizibile, după cum afirma marele patriot creștin ortodox generalul-locotenent dr. Grigore Stamate în cadrul emisiunii Teoria Conspirației, difuzată de canalul 6 TV.
Cedările teritoriale, respectiv mutilarea granițelor sunt faptele reprobabile cele mai rușinoase și mai odioase care aparțin regilor și celor programați de Marea Conspirație să ajungă președinți, de fapt pseudo-președinți și niciodată Voievozilor daci care și-au pus sângele, coroana, crucea, poporul și biruința la temelia de-apururi a Statului național creștin.
Cedările teritoriale ciuntirea granițelor sunt de fapt prețul trădării arginții primiți pentru scump sângele vărsat al Patriei, precum și pentru frângerea Trupului ei sfânt.
Toți Eroii Martiri dacoromâni, Neomucenicii veacului al XX-lea au fost și au rămas în Pantheonul spiritual al Neamului, Turle de Cer și Temelii de Țară zidite cu sufletul lor.
De mai există astăzi Daci Liberi, în clipa chemată să aleagă a Gliei soartă, în suflet să răsune tot dorul de DREPTATE al celor osândiți la umilire, al celor ce doresc îngenuncheați să rupă lanțul noului IMPERIU și înfrățiți din nou în dragoste creștină, să-nvingă și să-ngroape ura fratelui de frate...
Puterea și dăinuirea Neamului stă în UNITATE de voință și în conștința apartenenței la un popor dăltuit prin milenii de luptă pentru apărarea gliei strămoșești, împodibită cu spiritualitatea și cultura românescă, cu tradiții și obiceiuri unice ce au păstrat sufletul românului profund înnobilat.
Să nu uităm că veșnic va rămâne doar dreptul românului de a fi ROMÂN, restul de drepturi izvorâte din tumultul vremurilor prezente poartă încă pecetea vremelniciei și lesne pot să fie revizuite sub presiunea intereselor străine.
Să mergem îngânând ADEVĂRUL celor ce au trăit cu Țara în suflet chiar și atunci când suferința le era mai puternică decât viața, precum marele poet ANDREI CIURUNGA :
Țara mea de dincolo de Țară/ cu privirea umedă de jind,/ te-am purtat în mine pribegind,/ ca pe-o flacără ce arde pe comoară.// Încă din pruncia mea de aur/ m-am știut cu tine cununat,/ dar te-a vrut al ei și te-a furat/ nesătula poftă de balaur.// De-am strigat apoi că ești a noastră/ tânără, întreagă și pe veci,/ m-au închis între pereții reci/ și mi-au pus zăbrele la fereastră.// Azvârlit în temnița dușmană/ gem ades, însângerat sub fier,/ și-atunci pun câte-un crâmpei de cer/ din seninul tău bandaj pe rană.// Foamea când îmi cască noi abise/ vine câte-un pui de cozonac/ ce-a crescut ca mine, pe Bugeac,/ trupul să mi-l sature prin vise.// Țara mea de dincolo de ape,/ dacă șovăi în credința mea,/ simt cum îmi trimiți, vânjoși, să-mi stea/ toți stejarii din Orhei pe-aproape.// Când îmi dau târcoale bezne grele,/ lilieci când se izbesc de grinzi,/ numai tu prin noapte îmi aprinzi/ policandrul NISTRULUI cu stele.// Zgribulit în hainele vărgate/ astăzi vântul iernii îl ascult./ Hora noastră a murit de mult,/ frigul mușcă tălpile-nghețate.// Dar pândesc la drum o primăvară/ să întindem iar din prag în prag/ hora mare sub același steag -/ țara mea de dincolo de țară... (Țara mea de dincolo de Țară, Andrei Ciurunga, Lacrimi pentru Basarabia 1940-1945, Ed. Cucuteni, București)
|
Gheorghe Constantin Nistoroiu 9/26/2020 |
Contact: |
|
|
