Din volum în lucru ,,Bazar de sentimente
Dorul și ulciorul
Merg pe vale cu ulciorul
Să iau apă de izvor,
Bat cărarea cu piciorul
Ca să-mi treacă de-al meu dor.
Este-o vorbă care zice
Că de plimbi prea mult ulciorul,
Ar putea cândva să-ți pice
Și să faci cioburi și dorul.
Așa că te rog socoate,
Nu fă drumuri în zadar
Și gândește de se poate,
Ulciorul să-l umpli rar.
Cată și găsește locul,
Pune dorul în ocol,
Nu ăți încerca norocul
Cu ulciorul la izvor.
Dans magic
Îmi doresc să dansez alături de tine,
Un dans magic ce în minte-mi revine,
Să încercam într-o seară de vis
Să plutim îmbrățișați în paradis.
Într-o beție magică,amețitoare,
Trupuri unite, înlănțuite-n visare,
Inimi ce bat într-un ritm nebunesc,
Suflete-ntr-un miraj nepământesc.
Muzica divină să ne poarte agale
Într-un dans magic în depărtare,
Unde doar noi existăm pe pământ
Uniți într-un ireal legământ.
Să plutim într-un ocean de fericire,
Să ne jurăm pe viață iubire,
Viața noastră un dans magic să fie,
Să plutim împreună în veșnicie.
Zbuciumul lumii
O lume nebună trăiește-n tumult,
Nu pot să mai văd, nu mai vreau să ascult,
Se mișcă toți într-o necunoscută,
O poartă o forță nemaivăzută.
Nimeni nu știe încotro merge,
Nici nu se străduiesc a înțelege,
Important este doar să se miște,
Nu contează de-s vremi de restriște.
Trăiesc o viață în zbuciumare,
Nu-i deranjează nici dacă îi doare,
Nici dacă pierd, sau dacă câștigă,
Important este doar să învingă.
Așa zic cei ce se cred sus,
Că-i dreptul lor până unde-au ajuns,
Nu mai contează ce preț plătesc,
Important este că reușesc.
Dar nu pentru toți reușită înseamnă
Să calci în picioare, să nu ai teamă
Că-i rănești pe cei ce ușor pășesc
Și nu calcă-n picioare, ci chibzuiesc
Și țin cont că-n viață contează,
Că rău de faci, nimic nu durează,
De construiești fără dreptate,
De nu pui suflet în tot și în toate.
Femeia
Femeie e o floare în grădina vieți,
Un înger trimis pe pamânt,
Bob de rouă în zorii dimineții,
Trăiește în viață iubind.
Iubește tot ce o înconjoară
Natură, ființe, lucruri și soare,
Sufletu-i e ca o frunză ce zboară
În vânt, mângâind tot ce doare.
Este oriunde se cere iubire
Sufletu-i este plin de candoare,
Aduce lumină atunci când vine
Și oferă la greu alinare.
Mugur de floare, femeia se naște,
Iubită devine și înflorește,
Întreaga natură o recunoaște
Apoi, ca soție și mamă când crește.
Trăiește intens și complicat
Căci cu toții perfectă o vrem,
Dar în viață și ei i s-au dat
Necazuri, tristeți, păcat și blestem.
Știu
Știu că nu pot să te întorc din drum
E prea târziu să fac să se mai poată,
Aș vrea de-ai mai veni măcar odată,
Să îți mărturisesc ce simt acum.
Știu că n-ai să vii, hotărât ești
Drumul să-ți continui fără mine,
Unde-ai să pleci acum și către cine?
Încotro te duci și încotro privești?
Știu că ce-am trăit nu se mai poate,
Serile în doi devin trecut,
Rău îmi pare că nu am știut
Că de-o pierzi, iubirea, nu se mai întoarce.
Știu acuma și știm amândoi
Că ne-am iubit cu mare-nverșunare,
Că ne doream cu patimă și-ardoare,
Să-nchidem lumea numai pentru noi.
Știu că vor veni zile de tristețe
Însă timpul le va vindeca,
Că lacrimi vor curge și ne vor seca,
Însă din nou viața , ne va da binețe.
Omagiu lui Brâncuși
,,Nici nu vă puteți da seama
De ceea ce vă las
zicea Brâncuși pentru umanitate,
,,Eu am făcut piatra să cânte
spunea cândva maestrul
și s-a sacrificat
pentru frumoasa-i artă,
lăsând umanității
o Pasăre măiastră;
pentru dragu-i popor
ca să se reculeagă,
făcu Masa tăcerii
în care puse dor,
dorul lui de țară,
tristețea lui din suflet,
că nu era acasă
alături de ai lui;
Coloana infinită
și a Sărutului poartă,
le zămisli cu trudă
pentru poporul lui,
n-a uitat niciodată
Hobița, dulcea casă,
Oltenia frumoasă
în care aprins viață;
s-a stins de neam departe
lăsând cu testament
Arta cea zămislit-o
pentru eternitate.
Ce aș fi
Ce aș fi, de n-ar mai fi lumina
Să-mi lumineze calea ce-o încerc,
Un orb aș fi în negrul întuneric
Și n-aș mai ști pe unde calc și merg.
Ce aș fi, de n-ar mai fi iubirea
Ce sufletu-mi plăpând îmi încălzește,
Aș fi inert precum este o stâncă
Și n-aș mai ști ce este fericirea.
Ce aș fi, de dorul n-ar ma fi pe lume,
Să zboare către cine-mi este drag,
Un suflet trist și-ntunecat aș fi,
Ce-n hăul vieții cade și apune.
Ce aș fi, de tu pe lume n-ai mai fi
Reazem la greu și oază de iubire,
Un trup inert și-ngenunchiat aș fi,
Nimic nu m-ar aduce în simțire.
Dar toate astea sunt și-s mulțumită
Că viața mea curge lin și în tihnă
Și nu e cazul să mă întreb ,,Ce aș fi
Știu cine sunt și știu că-s fericită.
Dragostea de țară
Aș scrie despre-o floare rară
Pierdută parcă-n veșnicie,
Pentru care-au luptat strămoșii
Să-i dăinue flacăra vie.
De-a lungul marilor istorii
Au apărat-o ca pe-un steag,
Ea i-a mânat mereu în luptă,
Să apere pământul drag.
Domnii, Mircea, Ștefan , sau Mihai,
Mânați au fost de ea în lupte,
Din dragoste pentru acest popor,
Purtat-au brav bătălii crunte.
Ne-au cântat-o în vers poeții
Coșbuc, Arghezi, Eminescu
Și ne-au lăsat-o moștenire,
Scut să ne fie-n calea vieții.
S-o ducem de-a pururi cu noi,
S-avem grijă-n veci să nu piară,
V-am scris aicea despre-o floare
Se cheamă, dragostea de țară.
|
Luci Trușcă 9/25/2020 |
Contact: |
|
|
