Personalităti canadiene - Healey Willan
Healey Willan, CC (1880 în Balham, London – 1968 în Toronto, Ontario) a fost un compozitor si organist anglo-canadian. A compus 800 de lucrări ca opere, simfonii, muzică de cameră, un concert si piese pentru formatii, orchestră, orgă si pian. Este recunoscut ca si compozitor de muzică religioasă .
Biografie
Willan s-a născut în Anglia si-a început educatia muzicală cănd avea opt ani, a studiat la St. Saviour's Choir School în Eastbourne.[1] Studiază la St. Saviour's pănă la 1895, cănd începe să lucreze ca organist si conducător de cor la căteva biserici din apropierea Londrei. Reuseste să devina asociat al Colegiului Regal de Organisti (Royal College of Organists) în 1897 si devine membru în 1899 dupa ce trece examenele la căntatul la orgă, armonie, contrapunct, istorie si orchestration. Între 1903 si 1913, este organist – conducător de cor la biserica St. John the Baptist (Sf Ioan Botezătorul) din Londra. Noua miscare anglo-catolică duce la o reănvierea căntecului în biserica anglicană si în 1910, Willan devine membru al Asociatiei Cantecului Gregorian din Londra( London Gregorian Association) (a cărei agendă era să conserve si să reănvie "căntecul simplu"). În 1913 Willan emigrează în Canada.
Willan devine organist si conducător de cor în cea mai mare biserică din Toronto, St. Paul's, Bloor Street, al cărui rector, Canon Cody, va deveni mai tărziu ministrul de educatie al provinciei Ontario si cancelar la University of Toronto. În 1914 Willan este numit Lector si Examinator în muzică la University of Toronto. Ca si compozitor de muzică de biserică căstigă suficient ca să părăsească biserica care nu avea asa mare importantă St. Paul's în 1921 si să devină conducător de cor la biserica Sf Maria Magdalena (Church of St. Mary Magdalene (Toronto) ) pănă la moartea sa. Sub bagheta lui, St. Mary Magdalene, devine o adevarată mecca nord-americană pentru muzicieni specializati în muzica corală anglicană bisericească. În 1934 înfiintează corul Tudor Singers, al cărui conducător a fost pănă la desfiintarea sa în 1939.
În 1920 Conservatorul din Toronto (Toronto Conservatory) (denumit acum Royal Conservatory of Music) îl numeste pe Willan presedintele Departmentului de Teorie. Mai tărziu devine Vice-Presedinte. Conservatorul făcea parte din University of Toronto. Studentii de la conservator puteau să îsi dea examenele si să obtină o diploma în muzică la universitate. Începănd din 1937 pănă la 1950, Willan a fost Profesor de Muzică si Organist la University of Toronto si de asemeni responsabil de examenele de muzică.
Printre studentii săi se numără pianistul Howard Brown, tenorul Gordon Wry, compozitorii Patricia Blomfield Holt, Walter MacNutt, F. R. C. Clarke si Kenneth Peacock.
Cănd se înfiintează Ordinul Canadei în 1967, această asociatie îl numeste pe Willan ca si Companion. În Anglia, era traditie ca Arhiepiscopul de Canterbury să acorde o bursă unui muzician de la o catedrală englezească pentru a sustine doctoratul Lambeth Doctorate, Mus. D Cantuar; in 1956 Willan, "Decanul compozitorilor canadieni" este primul muzician care obtine această bursă dintr-o biserică non-engleză; după aceasta si alte universităti canadiene au urmat acest exemplu. Willan este primul muzician canadian care apare pe timbrele canadiene. Dat fiind că Willan putea să traiasca din salariul de muzician, el îi inspiră pe muzicienii mai tineri.
Compozitii
In timp căt era organist si conducător de cor la biserica St. Paul's, Bloor Street, Willan începe să fie interesat de muzica din alta parohie anglicană, Biserica Sf. Maria Magdalena. Biserica St. Paul's era evanghelică,biserică de mai mică importantă, Biserica St. Mary Magdalene's, desi era mai mică ca mărime era totusi mai importantă. În 1920, Willan era cel care conducea corul. În 1921, îsi dă demisia de la postul pe care îl ocupa la biserica St. Paul's si îsî concentrează atentia pe biserica St. Mary Magdalene. Începe să creeze lucrări liturgice care se vor folosi în slujbele de la biserica si creeaza unul din putinele coruri din America de nord care căntă fără orchestră la un nivel foarte înalt. Rămane la St. Mary Magdalene pănă aproate de moartea sa, ultima oara cănd dirijeaza corul va fii în anul 1967.
Willan compune 800 de piese muzicale, marea majoritate lucrări religioase pentru cor cum sunt imnuri si muzică de slujbă religioasă. Dintre lucrările de muzica ne-religioasă enumerăm 50 de lucrări corale, 100 de aranjamente muzicale pentru voce cu acompaniament de pian, lucrări pentru piano solo, pentru voce cu accompaniment instrumental, două simfonii, un concert de pian, lucrări de cameră, chiar si muzică pentru lucrări de scenă si chiar si o opera (Deirdre).
În 1953, Willan primeste o comandă de a scrie un imn pentru Încoronarea reginei Elizabeta a II- a . Căntecul “O Lord Our Governour”, este înca este prezentat la ceremonii. Prietenii lui Willan s-au adunat laolalta ca să Îi plătească drumul pănă la Londra, pentru a putea fii prezent la ceremonie.
Willan este recunoscut pentru muzica sa corală sacră si lucrările sale pentru cor, care arată înclinatia sa pentru căntecele simple si muzica renascentistă. Multe dintre compozitiile sale liturgice folosesc moduri muzicale bisericesti de acum o mie de ani si armonia din secolul 10 din muzica corală rusească ortodoxă. Liniile vocale sunt mult mai melodice, stilul sau este contrapunctal, ritmic si mult mai liber decăt cel din muzica liturgică a contemporanilor săi.
Lucrarile sale corale de mai mare amploare răman totusi de natură romantică. Paleta sa armonică este bogată, melodiile sunt influentate de Brahms si Wagner pentru care avea o mare admiratie.
Muzica sa reprezintă o combinatie unică si minunată de stiluri: un omagiu la muzica sacră de acum cinci secole si o reflexie a inovatiilor din perioada romantică/post-romantică în care a trait.
Impresii ale altora
Oamenii care îsi amintesc de Willan pe cănd lucra la St Mary Magdalene îl citează — la o convorbire la concert cu Robert Hunter Bell — legat de originea sa: "Englez prin nastere; canadian prin adoptie; Irlandez prin extractie; Scotian prin absorptie."
Lucrări
• Introduction, Passacaglia and Fugue in E flat minor (1916)
• Passcaglia and Fugue
• Epilogue
Opere
• L'Ordre du bon temps (1928)
• Prince Charlie and Flora (1929)
• The Ayrshire Ploughman (?)
• Maureen [lost]
• Indian Christmas Play [lost]
• Transit through Fire (1942, written for Canadian Radio)
• Deirdre (1946, written for Canadian Radio, revised for stage in 1965)
|
rubrica da Dana Mateescu 9/23/2020 |
Contact: |
|
|
