Puterea gândului
Gândul este rezultatul procesului de gândire al unei ființe vii, umane sau nu. Unii cercetători susțin cu argumente științifice că și animalele gândesc. Gândirea poate fi de tip analitic, bazată pe cunoștințe acumulate prin educație și experimentare, sau de tip emoțional, bazată pe simțuri și pe interacțiunea cu alte ființe vii sau cu alte entități văzute sau nevăzute. Din acest punct de vedere gândirea analitică ar fi rezervată inteligenței superioare pe când cea emoțională ar fi împărtășită de toată lumea vie.
Procesul de gândire se bazează pe activitatea neuronală din creierul ființelor vii, activitate care constă în transmiterea de impulsuri electrice între miliardele de neuroni care formează cortexul cerebral. Complexitatea rețelelor neuronale din creierul uman a fost asemănată cu structura unei galaxii in lucrarea „The Strange Similarity of Neuron and Galaxy Networks” publicată în revista „Nautilus” din 20 iulie 2017. Profesorul Christof Koch, un cercetător renumit în domeniul conștiinței și al proceselor neuronale afirma că „creierul uman este cel mai complex obiect în universul cunoscut”.
Asimilând creierul uman cu un circuit electric extrem de complex cu miliarde de elemente și activitatea neuronală cu circulația electronilor prin aceste circuite putem înțelege intuitiv de ce gândul se poate transmite de la o ființă vie la altă ființă vie, de la un creier la alt creier și de ce aproape orice gând care ne trece prin cap nu este al nostru în totalitate. Nu facem decât să rezonăm, să ne acordăm antenna creierului nostru pe frecvența unui gând, care există deja în univers. Este larg acceptată ideea că prin empatie putem împărtăși emoțiile altcuiva. Ipoteza „neuronilor oglindă” care reproduc în creierul observatorului activitatea din creierul celui observat sugerează existența acestui cuplaj informațional.
Puterea gândului a fost observată într-un mod remarcabil de James Allen în lucrarea „As A Man Thinketh” publicată în 1903. Titlul a fost inspirat din Biblie „Fiindcă așa cum gândește în inima lui așa este el”. Volumul a fost publicat și în limba română sub titlul „Așa cum gândește omul” la editura Pavcon în 2017. James Allen arată legătura între procesul gândirii, caracterul omului, circumstanțele și întâmplările din viața acestuia, efectul gândului asupra sănătății, scopurilor, idealurilor, realizărilor și liniștii omului.
Psihologic vorbind, noi suntem rezultatul tuturor gândurilor care ne-au trecut prin minte de-a lungul vieții, de unde și înțelepciunea bătrânească ca atunci când îți vine în minte un gând rău, să-l alungi numaidecât „ducă-se pe pustii”. Noi rezonăm cu lucrurile asemănătoare din lumea înconjurătoare, cu acele evenimente, persoane și gânduri similare nouă. Noi nu atragem ceea ce ne dorim ci ceea ce suntem la nivel intim, în inima noastră. Dacă nu ne plac oamenii apropiați și întâmplările pe care le trăim, atunci avem ceva de schimbat în noi înșine. Nu degeaba înțelepciunea populară spune „Cine se aseamănă se adună” și „Ai grijă ce-ți dorești, pentru că s-ar putea să ți se împlinească”.
Ideea fundamentală a lucrării lui James Allen, asupra căreia s-a aplecat mai târziu și marele psiholog Carl Gustav Jung (conceptul de sincronicitate) este legătura între gând și circumstanțe, efectul gândului asupra întâmplărilor de zi cu zi. Fiecare gând căruia i se permite să intre în minte va înflori și va rodi mai devreme sau mai târziu într-o faptă bună sau într-una rea. Circumstanțele nu fac omul ci doar îl revelează, scot din el ceea ce e mai bun sau ceea ce e mai rău. Orice gând a mai fost probabil gândit, orice acțiune a mai fost probabil făcută, noi doar ne raliem într-o parte sau în cealaltă, de partea binelui sau a răului, de partea luminii sau a întunericului. Lupta între bine și rău se dă în fiecare dintre noi de la începutul veacurilor.
Forța transformatoare a gândirii umane asupra lumii fizice este impresionantă, nu degeaba se spune ca majoritatea bolilor și a soluțiilor vindecătoare își au rădăcina în psihicul uman, în conștiința noastră, în legătura nostră cu divinitatea, cu principiul creator care ne-a dat viață și care ne ajută în devenirea și împlinirea nostră. După fiecare accident, sau suferință, ne dăm seama de greșelile noastre și ceva se schimbă în noi, nu ne mai preocupăm numai de posesiunile materiale și începem a-i vedea și pe cei din jurul nostru care au nevoie de o mână de ajutor. „Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit” și „După credința voastră, fie vouă!” spune Iisus Hristos în Evanghelia după Matei.
Lumea înconjurătoare este doar oglinda sufletului nostru, a gândurilor, vorbelor și faptelor noastre. Dacă vrem să o schimbăm, haideți să gândim mai bine, mai curat despre ceilalți, haideți să ne iubim mai mult unii pe alții, să urâm mai puțin, să bârfim mai puțin, să ne văităm mai puțin, să încetăm a-i acuza pe ceilalți de ceea ce ni se întâmplă și să încercăm a descoperi legile care guvernează viața, adevărul, prosperitatea, sănătatea și fericirea. Omul nu-și poate alege direct circumstanțele vieții dar își poate controla gândurile, vorbele și faptele și prin acestea își poate schimba viața, ceea ce se străduiesc a ne învăța mai toate religiile de vreo câteva mii de ani. „Cunoaște-te pe tine însuți” scria pe frontispiciul „Templului din Delphi” al zeului Apollo, după mărturia lui Platon.
Ioan Cojocariu
Septembrie, 2020
Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu/Toronto 9/7/2020 |
Contact: |
|
|
