Leonard Cohen, cântăretul canadian ințelept, mistic, boem și romantic ( (September 1934 – November 2016)
Ințelept, mistic, boem și romantic, Leonard Cohen, cel care a fost numit „poetul inimilor rănite” și-a dedicat toată viața unei creații monumentale în domeniul literaturii și muzicii.
În poeziile, romanele și muzica sa, a probat în mod constant natura umană, explorând teme precum dragostea, despărțirea, moartea și legătura sa cu arta.
Ca poet și star pop reprobat, vocea sa guturală care s-a adâncit și s-a întunecat odată cu vârsta, i-a adus succesul în urma încrederii de care s-au bucurat melodiile sale simple, cu versuri profunde.
Deși neînțeles la început, a muncit din greu ca să se facă auzit cântând „Halleluja”, la finalul vieții a fost unul dintre cei mai titrați și cei mai căutați artiști ai lumii, cu zeci de premii și aprecieri primite, multe dintre ele post mortem, așa cum a fost Grammy-ul pentru întreaga activitate.
Dar cum a fost viața lui Leonard Cohen și cine i-au fost muzele acestui geniu creativ?Viața de familie și copilăria lui Leonard Cohen Născut într-un cartier mărginaș al orașului Québec, într-o familie tradițională evreiască, Cohen a fost al doilea copil al soților Masha Klinitsky-Klein și Nathan Bernard Cohen.
Bunicul patern, de origine poloneză al lui Cohen, Lyon Cohen, era o figură importantă în comunitatea evreiască din Montreal. El conducea compania Freedom, una dintre cele mai mari corporații de confecții din oraș și a fost primul președinte al Congresului evreiesc din Canada.
De asemenea, a ajutat la stabilirea refugiaților evrei în Canada, a celor care veneau din imperiul rusesc. Printre acești refugiați s-a numărat și rabinul Solomon Klinitsky-Klein, tatăl tinerei cu care avea să se căsătorească fiul lui.Masha Klinitsky-Klein, o asistentă instruită, a emigrat în Canada din Lituania împreună cu familia ei. Tatăl lui Leonard Cohen, Nathan a fost locotenent al armatei canadiene în primul război mondial, iar după aceea, și-a ajutat tatăl să conducă compania de confecții, lucru pe care l-a făcut până la moartea sa, în 1944, când Leonard avea numai nouă ani.
Cohen a urmat școala elementară Roslyn și liceul Herzliah, instituții private de învățământ pentru evrei.
În 1948 s-a transferat la Westmount High School, unde a devenit președinte în consiliul elevilor și unde s-a implicat profund în producțiile de tea
tru ale liceului. De asemenea, a urmat școala ebraică la sinagoga Shaar Hashomayin, unde familia sa era implicată activ
Încă de mic, Leonard Cohen scria poezii. La vârsta de 13 ani, influențat de muzica country, a început să cânte la chitară, mărturisind mai târziu că a avut motivația de a impresiona o fată. Pentru o scurtă perioadă a luat lecții de chitară pe muzică flamenco de la un spaniol pe care l-a întâlnit pe terenul de tenis de lângă casa sa. Mai târziu, profesorul său l-a convins să schimbe chitara cu coarde de oțel, pe una cu coarde de nailon, iar acest instrument clasic a devenit cel pe care Cohen l-a folosit din greu în toată cariera sa.
Tot atunci a început să cânte în cafenele din oraș și în scurt timp își câștiga banii de buzunar din cântat alături de formația sa, Buckskin Boys.
În 1955 Cohen a obținut o diplomă în literatură engleză la McGill University din Montreal iar în timpul anilor de studiu a urmat cursul de poezie al lui Louis Dudek și pe cel de proză ținut de Hugh MacLennan. De asemenea, l-a cunoscut pe poetul Irvin Layton care i-a devenit prieten și mentor.
După absolvire, facultatea i-a publicat prima colecție de poeme, „Let Us Compare Mythologies”, un volum care a primit recenzii bune, dar care nu s-a vândut extraordinar de bine.
După acest episod, Leonard Cohen a absolvit și Columbia University, înainte de reîntoarcerea sa în Montreal unde a fost nevoit să accepte tot felul de slujbe pentru a se putea întreține cât timp își scria poeziile pentru următorul volum. Când a fost publicată următoarea sa carte, „The Spice-Box of the Earth”, în 1961, a fost marcat începutul a ceea ce urma să devină cea mai prolifică eră din viața lui Leonard Cohen. Acest al doilea volum a avut un succes foarte mare, atât comercial, cât și în rândul criticilor literari.
Cu banii câștigați din această carte și cu mica moștenire primită din partea familiei, Cohen a reușit să-și cumpere o casă modestă pe insula grecească Hydra, unde timp de șapte ani a „scris, a înotat și a navigat”.
Din acei șapte ani au rezultat colecțiile de poezii „Flowers for Hitler” (1964) și „Parasites of Heaven”, dar și romanele „The Favorite game” (1963) și „Beautiful Losers” (1966). Ultimul i-a adus lui Cohen comparația cu James Joyce, iar publicul canadian a fost scandalizat de conținutul sexual excesiv al cărții.
În ciuda succesului său, Leonard Cohen a realizat că nu va putea trăi doar scriind, așa că a început să exploreze muzica din nou, văzând-o nu numai ca pe un vehicul natural pentru poezia sa, ci și ca pe un potențial mai profitabil.
Foto: romanticfm.ro
Plecat din insula grecească, Leonard Cohen s-a stabilit în New York și a început să exploreze scena muzicală a orașului. În această perioadă, Cohen era trecut de 30 de ani, mult mai în vârstă decât artiștii muzicali ai momentului, motiv pentru care de foarte multe ori a fost descurajat de către agenți și a fost îndrumat să rămână scriitor deoarece scena nu era pentru el. Cu toate acestea, cântăreața de folk Judy Collins a recunoscut talentul lui și chiar a făcut niște coveruri după piesele sale „Suzanne” și „Dress Rehearsal Rag” pe albumul ei, „My Life” din 1966.
Încurajat de ea, Cohen și-a făcut debutul muzical la festivalul de folk Newport din 1967, unde, printre cei din public se afla și reprezentantul A&R, John Hammond care imediat l-a descris pe Cohen drept super star și l-a pus pe același piedestal cu Aretha Frankin și Bob Dylan.
Spre sfârșitul aceluiași an, Cohen a lansat primul său album, „Songs of Leonard Cohen”, unul dintre cele mai rafinate ale sale, pe care a alcătuit aranjamente interesante acompaniate de baritonul său distinct și a oferit versuri magistrale și melancolice despre sexualitate, dragoste, spiritualitate și disperare în cântece care într-un fel reușesc să fie simultan simple și complexe.
Cu ajutorul unor cântece precum „Suzanne”, „So Long Marianne” sau „Hey, That’s No Way to Say Goodbye”, albumul a pătruns în top 100, lucru care i-a adus un mare număr de fani lui Cohen.
A urmat un nou volum de poezie și un nou disc, „Songs from a Room”, compilație după care au cântat coveruri inclusiv Johnny Cash sau Willie Nelson. Urmează un festival de muzică la care apare pe scenă alături de nume mari ale muzicii, printre care și Jimmy Hendrix, dar și un film a cărui coloană sonoră o semnează.
În 1972 lansează un nou album de poezie, „The Energy of Slaves” ce vede tiparul odată cu nașterea primului său fiu, Adam, ce provine din relația lui Cohen cu artista Suzanne Elrod. Doi ani mai târziu se naște și fiica lui, Lorca.
Leonard Cohenn și Marianne Ihlen, prima sa muză. Foto: happymag.tv
Lupta acerbă și ”Halleluja”
În 1974, Cohen revine în studioul de înregistrări pentru noi piese, printre care se numără și „Chelsea Hotel No.2”, o piesă de dragoste despre o întâlnire romantică pe care artistul a avut-o la un moment dat cu Janis Joplin. Cu acest nou album a avut din nou un mare succes și a reușit să câștige o mulțime de fani de pe urma lui.
Însă casa de discuri Columbia aștepta altceva din partea lui Cohen. Lucrând cu legendarul producător Phil Spector, cunoscut pentru faptul că făcea mereu probleme muzicienilor, Cohen a încercat să înregistreze albumul „Death of a Ladies’ Man”, un album cu probleme încă de la început. Problemele au început din cauza comportamentului dezordonat al lui Spector care a sfârșit prin a îndrepta un pistol la tâmpla lui Cohen. Spector a mixat piesele fără să aibă acordul lui Leonard Cohen, iar rezultatul a fost unul exagerat pe care însuși artistul la descris ca fiind „grotesc”. Încercând să îndrepte lucrurile, un an mai târziu Cohen a lansat un album de poezie cu același titlu, „Death of a Ladies’ Man” și unul muzical numit „Recent Songs”. Din păcate nu a avut un mare succes.
După cinci ani în care nu a reușit să mai scoată nimic nou, Leonard Cohen a venit cu un nou volum de poezie și unul muzical, ambele cu tema spiritualității, cel mai cunoscut cântec fiind „Halleluja”. Nici prin cap nu i-a trecut că acest cântec va ajunge cel mai cunoscut, cel mai iubit și cel mai interpretat de artiști din lumea întreagă. Din păcate, întreg albumul nu a câștigat recunoașterea meritată, motiv pentru care au urmat alți ani de pauză.
După 1988, anul lansării poate a celui mai bun și mai apreciat album, „I’m Your Man”, a urmat o nouă perioadă de succes și chiar introducerea pe coloana sonoră a filmului „Natural Bord Killer” ce i-a adus o audiență tânără în rândul fanilor.
Deși părea că revine în forță, în 1994, în loc să stea în lumina reflectoarelor, Cohen s-a retras la Mount Baldy ZenCenter, unde a rămas în liniște și studiu timp de cinci ani.
Reîntoarcerea la viața de dinainte i-a adus alte albume și alte turnee, inclusiv un tribut cu titlul „Leonard Cohen: I’m Your Man”, semnat de artiști precum Cave, Wainwright, U2, Antony, Beth Orton și mulți alții.
După ce au lucrat împreună timp de 17 ani, Cohen l-a concediat în 2004 pe managerul său, Kelley Lynch, după ce fiica lui, Lorca, i-a arătat că i-au dispărut foarte mulți bani din conturi. Mai târziu s-a descoperit că Lynch a retras peste 5 milioane de dolari din contul personal al lui Cohen, lăsându-l cu fonduri insuficiente pentru perioada în care urma să se retragă. Anul următor Cohen l-a dat în judecată pe Lynch, acuzându-l de fraudă și încălcarea contractului și a câștigat în instanță suma de 9 milioane de dolari. În ciuda ordinului de restricție, Lynch l-a hărțuit pe Cohen pe email și la telefon, motiv pentru care în 2012 a primit pedeapsa cu închisoarea pentru 18 luni.
Pentru a recupera banii furați, între 2008 și 2013, Leonard Cohen s-a angajat într-un turneu mondial, în timpul căruia a susținut 387 de concerte.
Albumul de final din viața lui Leonard Cohen
După acest turneu, Cohen a suferit multiple fracturi la coloana vertebrală, precum și alte afecțiuni, lucru ce i-a restricționat mobilitatea. Rezultatul a fost că ultimul său album, „You Want It Darker” (2016) să fie înregistrat în locuința sa din Los Angeles, iar coproducția să fie semnată de fiul lui, Adam.
Albumul a fost lansat în octombrie 2016, cu o lună înainte de moartea lui Cohen.
Însă, în acea lună a primit cele mai bune critici din lume, a fost ultra premiat și aclamat, fiind numit printre cele mai bune albume ale anului. Într-un interviu acordat publicației New Yorker, Cohen a spus: „Sunt gata să mor. Sper că nu e foarte inconfortabil. Este vorba despre mine”. Câteva zile mai târziu, în timpul unei sesiuni de ascultare a noului album la consulatul Canadei din Los Angeles, Cohen a spus că a exagerat și a adăugat: „Intenționez să trăiesc pentru totdeauna”.
Pe 7 noiembrie 2016, la vârsta de 82 de ani, Cohen a murit în somn, în locuința sa din Los Angeles. Se știa că se lupta cu cancerul de ceva timp, motiv pentru care, câteva zile mai târziu, managerul său a dezvăluit că a căzut în mijlocul nopții, iar apoi a murit în somn.
.....................................
|
Observator 9/4/2020 |
Contact: |
|
|
