Bunicul mia furat copilăria
Au năvălit în miez de noapte.
Bătăi în poartă,ușă și fereastră
Cu patul puștii:
Vii cu noi!
Să-ți iei ceva de lână
Cămașă și-o căciulă.
Fără zarvă!
Bunicu-a luat cu el o traistă
Și-a pus în ea poveștile
De seară
Cu care m-adormea
Când mă culcam
Nerăbdător să intru-n așternut
Și să-l ascult.
Ei mi-au furat poveștile, cu totul
Și greu puteam să mai-adorm apoi.
De-atunci, copilăria mea fu altfel….
Trecut-au anii, grei cumva, desigur…
Bătăi în poartă:
-Ia du-te tu de vezi, îmi spuse mama.
-E un moș albit cu totul
Și slăbănog
E un străin, măicuță!
Dar mama mea l-a cunoscut îndată:.
O lacrimă ivită
În colțul ochiului
Și-un nod în gât
Iar inima, năvală….
-E tatăl meu, mult așteptatul tată…
-E chiar bunicul!
-Ei, ce mare te-ai făcut de-acum nepoate,
Flăcău de-a binelea îmi pari.
Ce mândru!
Pe creștet, mâna lui, cu zăbovire….
Eu ți-am adus ceva ce-a fost al tău.
Dator sunt , le înapoiez acum,
Doar vei avea și tu copii
La vremea potrivită.
Și mâna dreaptă, oase strâmb sudate,
Schiloadă, o vârâ atunci în sân,
Scoase ceva,
Iar pumnul și-l deschise:
Căușul palmei era gol cu totul.
Ia-le de-acum, sunt toate , le restitui,
Poveștile copilăriei tale,
Cele care-au rămas atunci nespuse,
De care-ai fost furat
Dar le-am păstrat cu grijă….
Ochii umezi
Și-o lacrimă- prelinsă peste brazde.
Atunci i-am sărutat eu golul palmei
Bunicule, promit, la rândul meu
Că le voi duce sigur mai departe,
Da, n-or muri poveștile furate,
Căci voi avea, la rândul meu,
Copii, nepoți…
Și-o altă traistă, tot țesută-n casă
Cuprinde-va poveștile din neam.
Și tot din neam în neam,
Spre neuitare.
Se vor rosti atunci
Cu vechea vorbă de-nceput,
A fost odată,
A fost un moș albit, venit din alte vremuri,
Vorbe de duh și poezii eresuri,
Făcute pentru cei ce știu s-asculte
Când vălul nopții cade peste fire..….
..............................
În amintirea tatălui meu, ucis în 1961 în închisoarea Aiud
Corneliu Zeana
|
Corneliu Zeana 9/2/2020 |
Contact: |
|
|
