Fragment din romanul " Oameni sireti si ... veseli "
[Localitatea Mura , situată undeva în Oltenia, între dealuri ce nu pot fi urcate decât pe jos, a rezistat de-a lungul vremurilor prin faptul că erau izolați, greu de găsit de autorități și locuitorii erau uniți și tot ce făceau se făcea cu judecată].
Acum să nu credeți că cei din Mura erau uniți așa, din naștere. Nuuuuuu! Aveau și ei niște reguli clare, moștenite de la înaintași. Nu oricine putea deveni murean. Ehe, erau niște reguli mai ceva ca la acordarea cetățeniei într-o țară, de exemplu în SUA. Ca să devii murean apoi trebuia să îndeplinești niște condiții: să locuiești în Mura de cel puțin doi ani, să fii om de încredere, de cuvânt, să fii în stare să păstrezi secrete colective și să garanteze cineva pentru tine!
Ei, și? Ce mare lucru să fii murean! Dacă nu ești murean poți totuși trăi liniștit acolo, adică legal locuiești în Mura, ai și acte de identitate pentru acest sat.
E drept că te bucurai de toate drepturile civice, însă nu de toate drepturile murenilor! Adică erai izolat. Aveau ei murenii discuții ale lor, pe șosea, la muncă, la cârciumă, discuții care încetau dacă apărea vreun intrus.
Iată că, după ce s-a făcut un drum, în sat au apărut mulți intruși. Aceștia erau oameni de afaceri, care aveau alte interese acolo și nu aveau de gând să devină mureni.
Totuși, unul dintre aceștia, patronul de la fabrica de mobilă (să-i zicem PATRONUL), a încercat în fel și chip să se apropie de mureni, însă a sesizat că nu era considerat unul de-al lor. Și azi așa, mâine așa, omul s-a ambiționat și încet, încet a aflat de tradiția satului și de rangul de murean, obținut cu greu. A mai încercat să se apropie de ei, până când, unul din sat, zis Murean Get-Beget, l-a pus la punct :
- Domnule, aici e o tradiție pe care dumneata, cu toți banii din lume, n-o poți răsturna! Să-ți fie clar!
1:0 pentru Murean Get-Beget!
Da, dar și Murean Get-Beget și-a găsit cu cine să se pună! Păi Patronul era mare patron tocmai pentru că-l ducea mintea și avea idei. Nu prea era cazul să te pui cu el
Și iată că Patronul s-a hotărât să le-o facă murenilor! Și-a adus aminte de poezia Puntea lui Rummy de Coșbuc, unde se spunea de un fel de concurs de
fidelitate:
De va trece peste punte
O femeie credincioasă,
Se va-frumoșa femeia
Rămâind mereu frumoasă.
De va trece însă una
Care și-a-nșelat bărbatul,
Ea se va negri ca noaptea,
Astfel ispășind păcatul.
Și n-a trecut niciuna acea punte inventată de un înțelept!
Prima acțiune a Patronului a fost să culeagă informații. Ba cu niște sticle de băutură, ba pe la cârciumă, a aflat destule. Ce nu spune omul când e bine dispus? S-a interesat în primul rând de Murean Get-Beget însă, indirect, a aflat fel de fel de informații și despre alții din sat.
Concluzia lui a fost că murenii, luați individual, sunt oameni ca toți oamenii, cu necazurile, bucuriile și slăbiciunile lor. Mai ales partea asta cu slăbiciunile murenilor trebuia exploatată
După câteva zile, iată că la poarta fabricii de mobilă a lui apare un afiș mare, pus într-un panou făcut special, cu geam și cu încuietoare.
Afișul avea următorul conținut :
Fabrica de mobilă organizează un concurs cu un premiu de 20 milioane de lei (vechi). Scopul concursului este de a stabili care este cel mai fidel soț din Mura, acesta urmând a primi premiul. Taxa de participare la concurs este un brad sau un stejar cu circumferința la bază de minim 120 centimetri, adică un diametru de minim 40 centimetri. Înscrierile se fac la poarta fabricii până la data de
.
Afișul a atras imediat atenția. Primii care l-au citit au început să râdă:
- Ce Caritas mai e și asta?
- Hm! Nu e prost Patronul. Vrea niște lemne pe gratis.
Patronul urmărea reacția, zâmbind și așteptând cu calm continuarea.
Dacă oamenii râdeau când se uitau la afiș, nu înseamnă că acasă se comportau la fel. Aici interveneau soțiile:
- Ne-ar prinde bine 20 de milioane! Uite, am putea cumpăra multe. De când aștept eu o pleașcă de asta!
- Adică să-i dau eu hoțului ăla un copac de-al meu. Ba, mai mult, să-l tai, să-l curăț de crengi și să-l și car până acolo. Asta nu!
- Dar să stai toată ziua și să nu faci nimic, asta-ți convine?
- Cum adică nu fac nimic? Cine ține casa asta?
- Cum cine? Eu! Doar muncesc din zori și până-n noapte. Mă spetesc muncind, iar domnul se mută ca o cloșcă dintr-un loc de odihnă în altul. Așa că să faci bine și să duci un copac. Am auzit că și așa nu s-a înscris nimeni. Sau te pomenești că nu ești fidel? Aha! Poate m-ai trădat și acum ți-e teamă!
- Cum să nu fiu fidel? Eu? Doar știi cât de cuminte am fost și sunt!
- Hm! Dacă nu duci copacul să știi că intru la idei! Și nu mai ai trai cu mine!
Ei bine, această discuție, parcă era multiplicată
la xerox, se desfășura la fel în fiecare casă. Dar exact la fel! De fapt, Patronul pe asta se și bazase
Domnule, să fi auzit acum drujbele urlând prin pădurile din jur. Iar la fabrică au început să apară copaci târâți cu lanțuri, de către boi, cai sau chiar de tractoare, doar acum satul era mai bogat
În ultimele două zile a fost o aglomerație la fabrică
Patronul își pregătise utilaje care tăiau copacii în segmente, la lungimile necesare și le ridicau în stive. Totul era bine organizat.
S-a lucrat continuu, mai ales în ultimele două zile, așa că Patronul făcuse socotelile și avea deja un venit de vreo 50 de milioane
După ce a trecut termenul, Patronul a constatat că se înscriseseră toți bărbații, capi de familie, din Mura. Deci afacerea devenise rentabilă. Acum urma partea a doua. Așa că a doua zi a apărut la afișier alt afiș.
Mulțumim celor ce au arătat interes față de concursul nostru. Având în vedere faptul că am primit unele sesizări cum că unii din cei înscriși n-au fost prea fideli, rugăm pe cei ce știu mai multe, să ne transmită prin poștă sau direct prin cutia poștală a noastră, pusă acum la poartă, orice informații privind infidelitățile unora dintre concurenți, pentru a nu fi premiat unul care nu merită. Scrisorile pot fi nesemnate. Termen: o săptămână.
Ehe, iar s-a aprins vâlvătaia în casele oamenilor.
- Foarte bine. Uite scriu eu tot ce știu, zice nevasta. Păi ce, să aibă tupeul să se înscrie Cutare, care de ani de zile
, lasă că știe tot satul. Sau vecinul lui
Sau
altul și altul
Să fie scoși din concurs! Și să rămâneam numai noi!
- Măi femeie, nu e bine ce vrei să faci. Mai știi ce iese de aici?
- Lasă că nu semnăm. Și tot mă duc eu mâine la târg, așa că pun scrisoarea de acolo.
Bineînțeles că totul s-a întâmplat la fel în toate casele
Patronul a făcut un tabel mare cu cei înscriși, și cu coloane în care se scriau informațiile privind infidelitățile lui. Și a avut de lucru
Zilnic primea multe bilete, scrisori, ba chiar era și sunat la telefon tot pentru fel de fel de detalii.
Și a apărut un alt afiș:
Concursul nostru s-a încheiat! Duminică la ora 12, pe terenul de fotbal, sunt invitați toți concurenții și curioșii, pentru a afla câștigătorul. Între orele 10 și 12 toți concurenții sunt rugați să treacă pe la biroul fabricii de mobilă pentru unele formalități.
Ehe, cu ce emoții era așteptată acea duminică! Toți cei înscriși, însoțiți de toți ai familiilor, și cei neînscriși, adică cei veniți recent, ba chiar și ceva
reporteri, chemați de Patronul nostru, ce mai, toată lumea era adunată pe stadion.
La biroul său, Patronul i-a primit, câte unul, pe concurenți. Fiecăruia i-a citit din coloana cu infidelități tot ce spusese satul. Apoi le spunea clar: ori va anunța pe stadion aceste detalii, ori omul va face cerere de retragere din concurs. Cererile erau deja tipărite, urmând doar să fie semnate.
Oamenii s-au tot frământat, însă nu aveau încotro. Așa că, au semnat, fiind mulțumiți că au scăpat doar cu atât
Pe stadion, unde Patronul montase o stație de amplificare, lumea aștepta buluc. Iar Patronul, cu calm, s-a apropiat de microfon. A sporovăit mai întâi despre organizarea concursului și a cam lungit-o ca să facă oamenii mai dornici de a afla rezultatul. Nu s-a lăsat până n-a accentuat calitatea deosebită a murenilor, insistând pe faptul că au fost uniți din moși-strămoși, reușind să se strecoare prin fel de fel de piedici.
Și dă-i și zi-i
Când a văzut că oamenii se cam înfuriau, a venit cu bomba:
- Iată acum rezultatul concursului: s-au înscris atâția concurenți, însă după discuțiile din această dimineață, toți concurenții, în afară de unul, s-au
retras din concurs!
- Cuuuuuuuuuuuuuuuuuuum?
- Da! De bună voie s-au retras din concurs!
S-a făcut o liniște desăvârșită pe stadion. Apoi s-a auzit o femeie țipând la soțul ei:
- De ce te-ai retras, nenorocitule?
A urmat
xeroxul! Adică fenomenul s-a petrecut identic cu celelalte soții.
Și a ieșit o păruială pe stadion
Iar reporterii făceau la poze
Și filmau.
După un timp, Patronul a reușit să-i potolească puțin și
a turnat gaz pe foc:
- Soții s-au retras deoarece mulți vecini, prieteni, dușmani, i-au turnat cum că au avut de-a face cu diferite femei, adică n-au fost fideli.
- Asta numai nemernicul de Cutare a putut zice despre soțul meu! Și femeia a trecut cu păruiala la cel bănuit.
Ce a început acum este chiar greu de descris. Femeile erau disperate. Unele loveau pe cei bănuiți, altele pe soții dovediți infideli. A ieșit o bătaie generală! Ehe, filmele western sunt mici copii față de bătaia de aici
Iar Patronul a strigat la microfon:
- Iată adevărații mureni! Mai ales
uniți! Păi dacă așa se manifestă unirea, mai bine nu mai vreau să devin
murean! Ce mai ziceți domnule Murean Get-Beget?
După ce murenii se cam săturaseră de atâta bătaie, iar reporterii își înroșiseră aparatele, Patronul a continuat la microfon:
- Vă rog, încă puțină liniște. Vreau să anunț câștigătorul. Ei bine, câștigătorul este domnul Z.
Cea urmat l-a zăpăcit și pe Patronul. Chiar nu se aștepta la asta
..
Ei bine, toți de pe stadion au început să râdă!!!! Dar un râs de acela, din suflet. Râdeau de nu se mai opreau! Aici murenii s-au dovedit uniți : absolut toți râdeau!
- De ce râd, domnule, a întrebat Patronul pe unul din apropiere.
- Cum să nu râdă, domnule? Tot satul știe că bietul om a căzut de pe cal când era adolescent, a suferit o operație și a rămas
inactiv!
- Asta-i bună! Cum de n-am știut? Oricum, concursul e concurs.
Și în hohotele generale, Patronul i-a înmânat câștigătorului cele 20 de milioane! Și cum câștigătorul nu avea curaj să vină singur, a venit cu soția, care, neștiind că e aproape de microfon, a zis:
- Măcar cu atâta să mă aleg și eu!
Ehe! Ce hai a fost acum, nu se poate descrie. Lumea se tăvălea pe jos de râs! Râdeau cu lacrimi. Și nu se mai opreau.
Atunci, domnul Murean Get-Beget s-a apropiat de microfon și a vorbit :
- Vedeți domnule Patron! Aceștia sunt murenii adevărați! Uniți și la rău, dar și la râs! Totuși, având în vedere toată această farsă extraordinară, eu propun murenilor autentici să vă aprobe intrarea, fără alte formalități, în rândul murenilor. Sunteți de acord, murenilor?
- Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
A doua zi ziarele povesteau farsa și-i lăudau pe mureni că sunt atât de veseli!
Și iată că și de data aceasta, tot murenii au câștigat. S-au dovedit harnici, buni la bătaie, veseli și
infideli! Adică
oameni
adevărați! Ce puțin așa ziceau ei și noul murean, Patronul!
|
de Iulian Popescu 8/27/2020 |
Contact: |
|
|
