Simple Adorații... o carte de Vasilica Grigoraș
Noul volum de proză al Vasilicăi Grigoraș este promițător pentru o lectură interesantă încă din titlu. Este un titlu transparent și explicit Simple Adorații..., percutant însă și provocator, gândind la posibilele situații, împrejurări, motive, obiecte în sensul foarte general, ca elemente exterioare eului, ființei, declanșatoare ale acestor stări complexe de simțiri sublime, gândind și la factorii subiectivi, la determinările personale, specifice ale acestor nobile sentimente.
Descoperim treptat și într-un crescendo confesiv, original construit din secvențe biografice marcante și inserturi lirice de factură specială care sunt aceste adorații: MAMA, NEAMUL - ȚARA și CREDINȚA. La prima vedere, nu este ceva neașteptat și surprinzător, într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare om, indiferent de perioadele istorice, de spațiile geografice, simte și își asumă conștient aceste stări sufletești de venerație. Covârșitor, ele se nasc, se percep și se dezvoltă natural în sinele fiecăruia dintre noi, rămânând în stare latentă. Uneori se și afirmă și se împărtășesc în mediul restrâns, anonim sau în momente istorice de grele încercări, ele se activează și se dovedesc concret și extrem prin sacrificiu, în fapte de eroism sau de martiraj.
În artă și literatură se cunosc creații antologice, ilustrative, de înaltă altitudine spirituală și artistică pentru aceste teme.
Autoarea acestui volum, cu modestie și smerenie își numește volumul Simple Adorații. Impresii din călătorii. Haibun-uri, știind că oferă o perspectivă personală, de om obișnuit asupra acestor subiecte, iar acestea se relevă, se completează și se cultivă printr-o incursiune, o călătorie în trecut și prezent, deopotrivă în timp și spațiu. Lectura capitolelor ne dezvăluie gradat cadrul natural al copilăriei, contextul familial, apoi cel social, istoric al maturității, prefigurarea și sedimentarea acestor sentimente din fapte simple de viață, din educația și modelul de viață al mamei și al micii comunități a satului românesc în ani grei, cu constrângeri de tot felul. Se conturează cu dragoste, admirație și recunoștință chipul MAMEI, aproape o icoană, un prototip al mamei truditoare, grave și smerite în fața încercărilor vieții, cu credință în Dumnezeu, înțelepte, blânde, ocrotitoare și îndrumătoare în viață.
Paralel cu chipul mamei, se alcătuiește tabloul SATULUI românesc, cu imaginile specifice ale anotimpurilor în derularea lor ciclică, cu muncile repetitive ale câmpului, cu tradițiile sărbătorilor religioase atât de așteptate.
Satul are legile lui de secole și copilul este integrat în ritmul vieții de familie și al comunității prin fapte și sfaturi înțelepte, prin deprinderi și munci potrivite cu vârsta lui, prin atitudini și comportament de respect și bun simț în relațiile cu membrii familiei, cu vecinii și cu străinii, de respectare a tradițiilor și sărbătorilor creștine, de cunoaștere și practicare a cultului creștin ortodox. Astfel se naște firesc iubirea de familie, de ținutul natal, de neam și de credință în Dumnezeu. Cu această încărcătură sufletească de deprinderi și sentimente pleacă adolescentul sătean spre școli înalte.
Sunt pagini pline de sensibilitate, scrise cu căldură și nostalgie care impresionează profund, fiecare dintre noi se poate regăsi în secvențele de viață de la țară în toate anotimpurile sau cel puțin din vacanțele la bunici, în evocările sărbătorilor tradiționale.
Meritul autoarei în această primă parte a volumului este acela de asumare și de împărtășire a acestor adorații ca un crez personal de formare, devenire și de drum în viață. După opinia mea, cu adaptările moderne necesare, ar putea deveni un model de educație morală, un cod de conduită verificat de generații întregi.
Dacă primele 7 capitole pot fi considerate călătoria în trecut, în copilărie, tinerețe și maturitate, din care autoarea a selectat momentele faste, binecuvântate ale trecerii ei prin viață, cu afirmarea explicită a darurilor morale primite de la oameni dragi și de la Bunul Dumnezeu, partea a 2-a a volumului constituie un jurnal de călătorie, al călătoriei în spațiul românesc, într-un trecut apropiat și în prezent. Dar nu un simplu jurnal, cu impresii fugare de turist, ci o formă elaborată și programată de jurnal-ghid, întrucât autoarea are formație de bibliograf, de cercetător, care transpare din bogăția de date documentare, de detalii istorice, de încadrare semnificativă în spațiul cultural românesc a locurilor vizitate.
Locuri pitorești din diverse colțuri ale țării devin memorabile grație calităților autoarei de fin și sensibil observator al naturii, de individualizare printr-o legendă, întâmplare definitorie. Sunt multe exemple, aș aminti numai remarcabila descriere a Cascadei cailor.
Mărturiile de adorație pentru NEAM și CREDINȚĂ continuă și sporesc și în aceste ultime capitole prin setea de cunoaștere a locurilor încărcate de istorie și de sfințenie (este impresionantă lista obiectivelor turistice și mai ales a mănăstirilor din toate regiunile vizitate), prin truda detectării datelor mai greu accesibile călătorului sau pelerinului obișnuit, prin generozitatea dăruirii lor cititorului, care, răsfoind această carte se îmbogățește spiritual și care, uneori, chiar pornește la drum pe aceste poteci de suflet.
Aflăm fapte și evenimente din istoria seculară a acestor ctitorii de credință care întăresc convingerea că forța trecerii neamului românesc peste vremuri grele s-a aflat în credința și spiritul de jertfă al unor slujitori de țară și de biserică.
Aș remarca, bineînteles, subiectiv, paginile despre mănăstirile Șinca Veche (cu biserica rupestră, monument de patrimoniu național), Sâmbata de Sus, Tismana, Arnota (Ultimul pas spre Dumnezeu), Frăsinei (Athosul românesc), din sudul României, Catedrala Metropolitană din Iași (Ierusalimul Moldovei sau Maica Bisericilor moldave) cu mulțimea mănăstirilor din Bucovina și Moldova, mai cunoscute în general de pelerini, câteva din Ardeal: Bârsana, Rohia, Nicula, Prislop, sau unele dintre Dunăre și mare: Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Peștera Sfântului Andrei (Bethleemul creștinismului românesc). Sunt evocate cu venerație figuri de ctitori și slujitori intrați în istorie: Sfântul Calinic de la Frăsinei, Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistrița, Sfântul Ghelasie de la Râmeț, Sfântul Ardealului- Arsenie Boca și alte figuri ilustre.
Aceste pagini sunt încărcate cu atâta credință și venerație, încât citindu-le, ai senzația că te purifici de rele și te înalți.
În contrast cu unele tendințe moderne care agrează un limbaj agresiv și șocant, autoarea cultivă o exprimare îngrijită, frumoasă, ușor patriarhală, în consens cu evocarea timpurilor trecute, fără stridențe neologice. Din punct de vedere artistic, scrierea e o proză lirică, o confesiune fluentă, cu elemente lirice. Dar filonul liric în volumul prezent este potențat prin inserarea în derularea confesiunilor a haiku-urilor și a tristihurilor, abstracte, esențe poetice specifice poeziei nipone, care sublimează sensul lucrurilor, emoția și nostalgia trăirilor.
Este o intenție temerară de a experimenta în spațiul literar românesc o formă nouă, inovativă de proză, anume proza haibun, paralel cu scrierea în stilul riguros al formelor poetice nipone. Autoarea are deja un istoric bogat în exercițiul poeziei nipone, validat prin multe premii la concursurile de gen. Remarcăm talentul, inspirația și puterea de abstractizare și de sugestie a autoarei în aceste forme de poezie: peste mai mulți ani / într-o traistă din pod/ păpuși din pănuși, candelă vie / un licurici prin rouă/ sub crucea mamei, pană de curent / o ploaie de licurici/ luminându-ne.
Volumul de față, pe lângă frumusețea scriiturii și a crezului de viață model, pe lângă bogăția de impresii și de date riguros selectate despre valorile spirituale, lăcașurile istorice și de credință ale neamului românesc, împărtășite cu generozitate, prin concluzia firească a faptului că adorațiile autoarei nefiind nicidecum simple conferă noblețe spirituală oricărei biografii, poate constitui și o provocare la introspecție și interogație, la cercetarea evoluției propriei personalități, cu răspunsuri mai mult sau mai puțin mulțumitoare, cu efecte, desigur benefice și uneori reparatoare.
|
Georgeta Petre 8/19/2020 |
Contact: |
|
|
