O poveste rătăcită
Spre dezamăgirea numeroșilor săi suporteri, CS Universitatea a ratat cel de-al 5-lea titlu de campioană, ca și câștigat a priori. Dovadă artificiul (ingenios, nimic de reproșat) cu schimbarea lui ”s” în ”5” din denominația Univer5itatea. Optimismul jucătorilor ”alb-albaștri” a rămas intact.
”La anul sunt convins că vom cuceri titlul detașat”, a declarat mijlocașul Mateiu, la puține minute după finală.
Din multele povești asemănătoare, păstrând proporțiile, am ales una ca și rătăcită în timp. Finala Brazilia - Uruguay, CM 1950, 16 iulie, stadion Maracana, 200.000 de spectatori. Mare favorită, A Selecao! 22 de medalii de aur au fost confecționate cu numele încrustat al fiecărui jucător ”carioca”.
În așteptarea Orei H, străzile din Rio s-au transformat într-un uriaș creuzet carnavalesc.
Primarul metropolei s-a trezit perorând ca unor zeități:
”Voi, jucători, care în mai puțin de câteva ore veți fi salutați drept campioni de milioane de compatrioți! Tu care nu ai rival în întreaga emisferă! Tu care vei depăși orice alt concurent! Tu pe care te salut deja ca pe învingător!” S-au compus imne pe măsură, chitarele au luat foc: ”Brasil Os Vencedores”.
Cotidianul ”O Mundo” a scos o ediție de dimineață cu o uriașă fotografie cover ”Aceștia sunt campionii mondiali!” Un singur viitor campion mondial în 1958 și 1962, Machado, avea să atragă atenția antrenorului Flavio Costa că nu e în ordine, un astfel de aer triumfalist poate distrage concentrarea jucătorilor.
”Vom pierde!”, a mai avut el puterea de a se confesa fiului.
Nu știu câți l-au felicitat pentru clarviziune, dacă l-au felicitat. Mai degrabă, ca într-un ev mediu întârziat, l-ar fi ars pe rug.
Căpitanul Uruguay-ului, Obdulio Varela, a cumpărat un braț de exemplare ”O Mundo”, le-a întins în baie pe jos și a chemat coechipierii să urineze pe ele. ”Juancito (Juan Lopez Fontana, antrenorul - n.n.) este un om bun, dar astăzi greșește.
Dacă jucăm defensiv împotriva Braziliei, soarta noastră nu va fi diferită de a Spaniei sau Suediei”, învinse în grupă cu 6-1 respectiv 7-1. Uruguay se chinuise în grupă: 2-2 cu Spania și 3-2 cu Suedia. În min.47 a înscris Friaca și Brazilia, conform previziunilor înzorzonate, a preluat conducerea.
După ce s-a năpustit spre arbitrul englez George Rider, pretextând o poziție de ofsaid, Varela a pus mingea la centru și a strigat spre ai săi: ”Acum e timpul să câștigăm!” Los Charruas egalează într-adevăr în min.66 prin Schiaffino. Brazilienilor li se taie elanul, revin totuși cu picioarele pe pământ, numai că în min.77Alcides Ghiggia șutează decisiv pe sub portarul Barbosa. Maracana va deveni în mentalul colectiv ”Maracanazo”, adică ”Agonia din Maracana”.
De aceea e frumos fotbalul, și-or fi zicând învingătorii.
Restul, ca peste tot, nu se pune.
|
de Virgil Dumitrescu 8/7/2020 |
Contact: |
|
|
