Realitatea
Strada oferă mostre.
Așează autoturisme
Pe roți
Și pe habitaclu.
La mare,
Plajele se zbuciumă
Pe șezlonguri de pet-uri
Și scoici șlefuite
Din oase de hoituri.
Mâini nedemne
Pipăie buzunare.
Alergăm spre munți.
Și aici
Realitatea înflorește
Doar prin iubirea noastră!
Rugăminte
Herghelii de gânduri mute
Bântuie câmpii și mare,
Stelele din vârf de munte
Pun pe rana pâinii sare.
Vin îngeri cu aripi line
Să însenineze zborul,
Tresară vântu-n rubine
Presărând în suflet dorul.
Cugetul mă-ncărunțește,
Inima o ia pieziș
Când lumina putrezește
Într-un pâlc de aluniș.
Tu în herghelii de gânduri
Te ascunzi ca o iscoadă,
Stele-ncolonate, rânduri,
Se rotesc în cer grămadă.
Pun în ochi licori de toamnă,
Vreau să văd crucea din deal
Și te rog, sfioasă doamnă,
Lasă-mă să plec pe-un cal!
În poezie mă stezaur
Nu pot să dorm, n-am cum să dorm,
Alături de o stea în pom,
Ea e fierbinte, eu sunt rece,
Iubirea-mi prin tămâie trece.
Ea-i din mătase, eu din vers,
Eu sunt pământ, ea-i univers,
În miezul ei fierbinte-i aur,
În poezia-i mă stezaur.
Numai așa pot să-ndrăznesc
Să dorm în nucul părintesc
Cu steaua, Doamne, îmbrățișat
Pe-o frunză mare cât un pat!
Tainițe
Inima i-ascunsă în tăcere,
Petale colorate au contur de vis,
Săruturile-n taină sunt plăcere
Sub cerul azuriu de zbor cuprins.
Trăiesc prin tine-n gând profund,
Gustând din fructele oprite
Vopsite cu-al luminii grund
De maici tăcute, neștiute.
Ai inima flutur în mine,
În gândul meu rostind iubirea
Pe unde Domnul mai revine
Ca să-și verifice zidirea.
Călătorind în calea Lui
Pe raze de stele ascunse,
Purtăm semințe dorului
În tainițe de Dânsul puse!
Ne vom iubi la nesfârșit
Te presimt ca un miracol,
Îmi râzi în gând, îmi vii în vis,
Îmi spui că fericirea-n doi
E starea care ne-a cuprins.
Eu sunt izvor, tu ești speranță,
Un curcubeu de reflectare,
Un orizont rotit în zbor
De propria, marea-ncercare.
Cum ne schițăm pe-o stea popas,
O contopire pentru-o clipă,
Ne vom iubi la nesfârșit
Topind a timpului aripă!
Frământare
Te strâng la piept și te frământ
Ca pe o mână de pământ.
Așa rămân, așa cum sunt
Un fir de iarbă legământ.
Te strâng la piept să te frământ!
Realitatea imaginației
Măști pudrate cu sclipici de zi și de noapte
Și-au făcut din imaginație fântână cu lapte,
Au împărțit soarele și luna la stele,
Foșnetul răutății îl țin în vertebre rebele.
Prezentul îl gândesc prin trecutul spumos,
Au prejudecăți despre omul frumos,
Despre omul ce știe că lacrima pură
Se naște din muncă-nrobită și dură.
Măștile mele au aură de frunze uscate
Dintr-o toamnă cu vise plouate,
Ele devin ciorchini amari de minciună,
Taina lor e-otravă, e suc de mătrăgună,
E cunună de spini pe-ngemănarea prezentă,
Unde-mbrățișarea de duh e omniprezentă
Tuturor clipelor ce lovesc prin grație
Credința că realitatea este imaginație!
Miraj
Zburăm înfierbântați în mariajul
Așteptărilor țesute-n veșnicie,
Candela privirii vom aprinde
În tumultul galben de gutuie.
Nu vrem aiurea să apară
Cruci ascunse-n rătăcita ceață,
Sub cerul presărat cu stele
Vom veșnici în izbăviri de viață.
Gutuie vom culege dintre sânii zării
Sub raze atârnând din soare,
În noi vom țese mariajul
De îngeri cu-aripi trecătoare!
În veșnicia mea de iarnă
Nu știu dacă am păcate,
Domnul poate să discearnă
Că am iubit și zi și noapte,
Din primăvară până-n iarnă.
Mi-i viața fulg întârziat,
Curat ca roua de pe flori
Și, Doamne, încă sunt bărbat,
Iubitelor le dau fiori.
Codane sunt, femei cu sânii
Ce-nalță stelele cu ei
Și ochii mei le sunt stăpânii
În mângâieri sub flori de tei.
Ah, nu știu dacă am păcate,
Domnul poate să discearnă
De voi iubi și zi și noapte
În veșnicia mea de iarnă!
Colț de inimioară
Împarți bine, primești bine,
Lumea-i un izvor cu tine,
Noul vine peste vechi
În iubirile perechi.
Ieftin ești, ieftin rămâi,
Pui scumpetei căpătâi,
Din păcate faci păcate,
Ziua o transformi în noapte.
Ludic fii în orice clipă,
Ia lumina sub aripă,
O împrăștie sub soare
Unde-i așteptarea mare.
Unde clipa-n dor se zbate
De-a scăpa din neagra moarte,
De-a fi veșnic primăvară
În inimă de fecioară!
|
Marin Moscu 8/5/2020 |
Contact: |
|
|
