Poezii de dragoste din noul volum
Cerul cu decorații pe pluș
Mi-am zis că sunt destul de puternică
să pot privi silueta
trupului tău drag
depărtându-se de mine
strecurându-se pe străduțele întortocheate
printre casele cuprinse
de iedera roșie
Mi-am zis că sunt destul de puternică
să privesc acest spectacol
mi-am auzit numele rostit
de grupuri de oameni sub coloane
prin perdeaua de frunze și stropi
Mi-am zis că sunt destul de puternică
să cobor
să mă amestec printre ei
să le ating mâinile, fețele, pleoapele
cu grație și naivitate
asemenea întunericului etern.
Clasice arderi
Când afară e frig
să dormi în brațele celui iubit
focul
să lumineze pereții, cărțile vii
neaua
să se aștearnă foșnind
mut recviem
păzindu-ne somnul ÎNCĂ LIBERĂ
sub pleoapa ferestrei înflorită subit
zorii să-ntârzie, neputând răzbate
stihia
niciun zgomot dinafară, nicio iluzie
să nu ne atingă...
urlet de lup
să fie cântec în albul imens
oblonul casei, grinda, izbânda
până la noi
să prindă lacăte grele, de sloi
să lunecăm
tot mai mult, mai adânc
în miezul cald al căderii
mai curat, mai înalt
viscole să zguduie veacul
noi să nu le-auzim...
Imbroglio
Invită-mă diseară la cină
când vântul dezleagă șarade
voi veni îmbrăcată
într-o tafta înstelată
cu o pradă din Casiopeea
ca semn de recunoaștere
vom întârzia amândoi
față în față
privind circumspect
oglinzile parabolice
dăruindu-ne câte un smarald pe inelar
vinul negru va fi un anaconda timid
valsul îmi va smulge rochia
apoi dozimetrul
invită-mă diseară la cină
voi veni negreșit, dar târziu...
Albastrul nufăr
Lacrimile tale nasc
fără voie, pe trupul meu
versuri
gesturile tale
neduse până la capăt
întâlnirile fără rost
nopțile în care îți ascult
respirația verde
asemenea unui copac, odihnindu-se
cu rădăcinile întinse adânc
în cerneala trupului meu...
Vid provocat
Am crezut că ești tu
în penumbra ferestrei
am crezut că e glasul tău
sorbindu-mi numele
prin despicătura luminii
am crezut că
e visul din zorii zilei
de veghe în lanul de viperină
orice alung se întoarce
numai tu, nu
ursitoarele-mi smulg cătușele
renegându-mă
tu nu vei mai veni, știu
și de aceea te-mpovărez
tu, iubindu-mă ca nimeni altcineva
pe pământ
lângă o flacără imprudentă îți scriu
pe o coală de păcură.
|
de Victoria Milescu 7/29/2020 |
Contact: |
|
|
