Virgil Potârcă un om politic oltean cu dragoste de țară
S-au împlinit în acest iulie 132 de ani de la nașterea remarcabilului om politic oltean Virgil Potârcă, la 16 iulie 1888, în comuna Plenița, județul Dolj.
Este fiu al învățătorului Nicolae Potârcă, ajuns consilier județean și deputat în Parlamentul României și ai cărui frați sunt inginerul Opran Potârcă, specialist în domeniul căilor ferate, mort în Primul Război Mondial și renumitul medic militar, generalul Iacob Potârcă, organizator al serviciului sanitar român în războiul balcanic din 1913 și în războiul de reîntregire. Virgil Potârcă a mai avut încă doi frați, Constantin și Eugen.
A făcut studiile primare în localitatea natală, apoi gimnaziul și studiile liceale la Carol I din Craiova, absolvindu-le în anul 1906. Se înscrie la Facultatea de drept al Universității din Bu-curești, unde obține licența în anul 1910. Continuă, conform obiceiurilor vremii, studiile și obține titlul de Doctor în drept, la Paris, în 1914. Efectuează și serioase studii în domeniul agriculturii, care-i vor folosi în activitatea politică de mai târziu.
Chiar de la absolvirea facultății a început să practice avocatura, devenind avocat în Baroul de Dolj. Este fondator al revistei Buletinul judiciar al Corpului avocaților de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Doctrină. Jurisprudență, care apare în ianuarie 1916 și la care este, de la început, redactor.
A participat la primul război mondial, în perioada 1916 -1918.
Devenind un admirator al lui Alexandru Averescu, se înscrie în partidul acestuia, Partidul Poporului, fiind membru de partid din 1919 până în 1926. În anul 1920 devine deputat de Gorj, timp de peste 17 ani făcând permanent parte din parlament, ca deputat sau senaŹtor de Gorj și Dolj, din partea Partidului Poporului și apoi din partea Partidului Național Țărănesc.
A pledat în Parlament, în 1921, pentru împroprietărirea țăranilor, cu câte 10 pogoane de fiecare țăran.
Adept al Statului Național Țărănesc și membru al Grupării de Centru a P.N.Ț. În 1926 a devenit membru al Partidului Țărănesc, membru în Comitetul CenŹtral Executiv al acestuia și președinte al Organizației P.N.Ț - Dolj (1927-1937).
A fost subsecretar de Stat în Ministerul Agriculturii și domeniilor, în guvernele Iuliu Maniu și G.G. Mironescu (1928-1931), apoi ministru de Justiție (6 iunie 1932 - 10 august 1932), ministrul Comunicațiilor și ad-interim la Agricultură și Domenii, în guvernul lui Octavian Goga (28 decembrie 1937 - 10 februarie 1938), președintele al Uniunii Camerelor Agricole din România.
A asigurat condiții materiale pentru studenți și doctoranzi în științe agricole la universități occidentale, fiind unul dintre principalii făuritori ai cadrului legislativ care să permită o evoluție modernă a agriculturii românești.
În aprilie 1948 este eliminat din Baroul de avocați Ilfov, iar în noaptea de 5 spre 6 mai 1950 a fost arestat și întemnițat la Sighetu Marmației, unde și-a găsit sfârșitul.
Activitatea omului politic și avocatului Virgil Potârcă a fost apreciată și prin ordinele și medaliile acordate în țară și străinătate. Unele dintre acestea au fost păstrate în familie și au fost prezentate muzeografului craiovean prof. dr. Toma Rădulescu (care a vizitat riscant, în condițiile virtrege din anii comunismului, urmașii multor familii boierești, culturale și politice, aducând foarte multe materiale pentru Muzeul Olteniei). Acesta și prezintă, într-un articol, unele dintre distincții: Ordinul Steaua României, care este cel mai vechi ordin național, creat la sfârșitul domniei lui Al. I. Cuza; Ordinul Coroana României, creat de regele Carol I, ca răsplată pentru serviciile deosebite aduse statului; Ordinul Meritul Agricol, instituit în anul 1932, prin Decretul regal nr. 1538 și care se acorda persoanelor ce s-au distins prin servicii științifice aduse agriculturii sau industriei legate de produsele agricole, prin lucrări și publicații în acest domeniu; Ordinul Vulturul României, instituit prin Decretul regal nr. 2306, din 16 august 1933, care a fost conferit membrilor Corpurilor Legiuitoare (Senatul și Camera Deputaților).
Este onorat, de asemenea, cu acordarea unor înalte distincții străine: Ordinul Coroana Italiei, obținut ca urmare a participării directe în calitate de ofițer și a legăturilor sale cu delegația militară italiană din România din anii 1917-1918; Ordinul Steaua Italiei, acordat în anul 1938, pentru perioada când a îndeplinit funcția de ministru ad-interim la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (20 decembrie 1937-8 ianuarie 1938) în guvernul Octavian Goga; Ordinul Polonia Restituta, în grad de mare cruce, obținut în urma vizitelor sale în Polonia, probabil într-o delegație alături de dr. C. Angelescu în martie 1937.
A decedat la 10 mai 1954, la Sighetul Marmației.
........................................................................
Lucrări publicate: Legea Agrară (Craiova, 1921); Alegerile de la Tutova (1931); Mica proprietate țărănească (Craiova, 1932, cu C. M. Oprescu); Discursuri pronunțate în Senat (Craiova, Ramuri, 1931); Comentarii la legea agrară (1932); Legea pentru reglementarea datoriilor rurale și urbane (coautor), București, 1933 și altele.
Rodica Păvălan
(Extras din fișa biobibliografică publicată în lucrarea
Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței, 2019)
|
Rodica Păvălan 7/27/2020 |
Contact: |
|
|
