Comunicarea socială în cinci puncte - Libertatea cuvântului nu justifică libertinajul verbal
O regulă esențială a comunicării este respectul pentru partenerul de dialog chiar și atunci când ideile îți sunt opuse. În fond, cele mai importante curente de gândire în istorie sunt generate de polemici și nu de unanimitatea în opinii. Este evident însă că asistăm,sau chiar participăm, la o erodare sistematică a comunicării în multiple forme, de la atacuri personale pe rețele sociale, la intoleranțe ideologice menite să discrediteze voci și să le reducă la tăcere.
Criza de comunicare este de fapt forma prin care se manifestă o problemă mult mai amplă, și anume dreptul la expresie indiviuală. Deși este unanim acceptată ca valoare supremă a democrației, dreptul la opinie este pus la stâlpul infamiei adesea de către cei care reclamă credința în acest sistem.
O simplă navigare pe rețelele de socializare pune în lumină o explozie de intoleranță.
O prietenă posta zilele trecute pe Facebook că datorită opiniilor politice personale exprimate public primește zilnic insulte și atacuri murdare. Culmea, acestea fiind exprimate tocmai de cei din lista de prieteni virtuali.
Viciul de atitudine este insulta, respingerea alteritații de opinie și abolutismul în abordare. Societatea democratică nord Americană oferă oricărui cetățean dreptul de a vota și de a alege de pe o platformă electorală legitimă. Cu toate acestea, atacurile de opinii sunt virulente atunci când tema de dezbatere este politică. Sensul de echilibru este compromis până la punctul în care este aproape imposibil să ai simpatii la stânga spectrului politic fără ca să fii categorisit drept comunist, sau la dreapta fără să fii catalogat drept nazist.
Dar opiniile politice nu sunt singurele care stârnesc valuri de ură. Uneori subiecte domestice sau triviale dau naștere la sute de comentarii vitrionice. Vedeam zilele trecute cum într-un grup de discuții pe Facebook dedicat roamânilor din diaspora o simplă întrebare legată de proceduri pentru viza de lucru genera valuri de insulte - la o simplă analiză calitativă pe 200 de postari, peste 150 conțineau insulte și atacuri personale. Limbajul de lucru colorat cu epitete de genul prost, boschetar sau tâmpit în combinație cu anglicanismele looser sau good for nothing denotă o lipsă crasă bun simț în comunicare.
În mod nefast, accesul extrem de facil la surse de comunicare și uneori anonimitatea submină în mod evident abilitatea de a menține dialogul la nivelul ideilor – simplu spus, să fim de acord că nu suntem de acord dar cu toate astea să putem trece mai departe cu demnitate. Între un like si un love aruncate generos pe paginile de socializare – mai ales dacă postarile implică imagini cu flori și animale – se strecoară valuri verbale otrăvitoare diablizând persoane, fie ele clar identificate sau nu. Iar aceste tendințe sunt evidente pe Facebook, Twitter, și în comentariile lăsate de marele public la materialele din presă. Sigur, adesea administratorii se grăbesc să curețe spațiul virtual dar asta nu rezolvă nimic din problema de fond, ba dimpotrivă generează un set nou de probleme. Criza de fond rămâne și nu este deloc una simplă.
Impactul negativ este de durată și profund. Într-un studiu publicat de Social Media Ettiquette în 2019,se arată că abuzurile în social media sunt flagrante. Între primele cinci clasificări de comportament inacceptabil 91% se referă la abuzuri verbale și hărțuire în spațiul virtual, 89% la publicarea de material discriminatoriu, 88% se referă la fake news (știri false), 77% sunt impotriva celor care publică prea multe detalii personale și a celor care se plâng de partenerii de viață și în jur de 50% sunt împotriva sfaturilor medicale neavizate. Același studiu indică ca factor principal de deconectare de la rețelele de socializare conținutul politic și comentariile politice.
Dacă am putea scrie un mic îndreptar de reguli ale comunicării folosind aceste infomațiiatunci cu siguranță mediul virtual ar avea un aer respirabil. Este evident că eliminînd aceste cinci probleme de fond comunicarea ar putea deveni pozitivă și facilă. Pare ideal dar este viabil? Poate că o metodă reparatorie ar fi tocmai eliminareaunui factor determinant – și anume, rapiditatea comunicării. Faptul că oamenii postează în grabă, fără discernamânt, cam tot ce le trece prin cap, adesea folosind telefonul într-o pauză, lasă spațiu foarte puțin pentru filtru analitic. Un profesor de sociologie ne povestea la curs în anii studenției că cea mai bună metodă de eliminare a conflictului este ceea ce numea el calea labirintului. În esență, această metodă profesează că ori de câte ori cineva vrea să aibă o reacție imediată trebuie să își imagineze că se află într-un labirint. Efortul cerut de ieșirea din labirint ar fi suficient pentru o persoană ca să găsească starea ideală de a răspunde la o provocare. Cu alte cuvinte, cei care ar fi tentați să posteze orice, oricând, oricum ar putea prin căștigul de timp să capete și un pic de înțelepciune.
........................
Toronto Iulie 2020
Luiza Mureșeanu
|
Luiza Mureșeanu 7/21/2020 |
Contact: |
|
|
