Constantinopol, orașul etern și Catedrala Agia Sofia
29 Mai 1453! Căderea Constantinopolului! Nașterea Istanbulului! O mare parte din trupul Greciei s-a smuls din patria-mamă-litoralul Asiei mici, Constantinopolul fiind cotropite de otomani! Orașul Constantinopol, orașul „etern”, cândva cetatea Bizanțului, far intre Vest și Est, bijuterie a Bosforului, plină de temple dedicate Dimitrei, Afroditei, lui Zeus, Poseidon și Apollon, unul dintre cele trei orașe eterne, alaturi de Ierusalim și Roma, a fost capturat de turci și numit Istanbul.
Este unul dintre cele mai șocante și tragice evenimente din istoria lumii, care au marcat sfârșitul milenarului Imperiu Bizantin. Evenimentul este descris George Frantzis, un scriitor bizantin, prieten apropiat și consilier secret al ultimului împărat al grecilor, Constantin Paleologos, în Cronica lui Căderea Constantinopolului astfel: „Turcii au devenit stăpâni ai Constantinopolului marți, 29 mai 1453, la ora două și jumătate la prânz (rețineți ora, ora la care va face transmisia Președintele Erdogan!). Au răpit și i-au capturat pe cei din fața lor, i-au măcelărit pe cei care au încercat să reziste și, în unele locuri, pământul nu a putut fi văzut de numeroasele cadavre căzute. Spectacolul a fost oribil. S-a auzit doliu peste tot și femei de toate vârstele au fost răpite. Femeii tinere, fete și călugărițe au fost târâte de păr din bisericile unde s-au refugiat, în timp ce plângeau și se rugau”. Modul în care ultimul împărat a fost sacrificat, precum și faptul că nu s-au salvat informații despre ultimele sale momente pe câmpul de luptă, a fost o sursă de inspirație pentru diverse legende, mai ales cea a „regelui marmorat” care așteaptă să își recupereze Orașul și Imperiul.
Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea Bizanțului avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate în existență pe atunci. Otomanii aveau o armată uriașă, așa ca-ntotdeauna, „câtă frunza, câtă iarba”. S-a estimat că număra între 80-100.000 de oameni, inclusiv 10.000 de ieniceri, trupe de elită. Mehmed al II-lea a adunat o flotă pentru a asedia orașul de pe partea dinspre mare. Pentru că nu putea intra în portul Bizanțului, blocat cu un lanț uriaș, sultanul a dat ordin să fie trasă pe țărm.
Otomanii au angajat un inginer transilvănean pe nume Orban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Orban a construit un tun enorm, botezat „tunul Basilic”, măsurând peste 8 metri lungime și circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanță de aproape doi kilometri. Deși bizantinii aveau și ei tunuri, acestea erau mult mai mici. Tunul lui Orban nu avea precizie, încărcarea dura trei ore și ghiulelele erau puține; s-a prăbușit sub reculul propriu, după numai șase săptămâni. Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile și șanțurile care protejau Constantinopolul dinspre vest, singura parte a cetății care nu era înconjurată de apă. Armata otomană și-a așezat tabăra nu departe de oraș, în Lunea Paștelui, 2 aprilie 1453.
Timp de mai multe săptămâni asediul nu a avut rezultatele așteptate. Turcii au atact frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinși cu mari pierderi. Întâmplător sau nu, pe 22 mai 1453 au apărut semne cerești curioase; Luna, simbol al Constantinopolului, se zice ca s-ar fi întunecat în urma unei eclipse, confirmând o profeție despre sfârșitul orașului. Patru zile mai târziu, întreg orașul a fost acoperit de o ceață deasă, o situație neobișnuită în acea vreme în luna mai. După ce s-a ridicat ceața, în seara aceea „flăcări au învăluit domul bisericii Agia Sofia, iar luminile puteau fi văzute și pe ziduri, strălucind în depărtare, în spatele taberei turcești (înspre vest)”. Unii clerici au interpretat asta ca fiind Duhul Sfânt părăsind catedrala. Aceste fenomene au fost însă efectele locale ale catastroficei erupții vulcanice de la Kuwae din Oceanul Pacific. „Focul” văzut s-a interpretat ca fiind o iluzie optică datorată reflectării unui apus de soare roșu intens de norii din cenușă vulcanică, aflați sus în atmosferă. În dimineața zilei de 29 mai a început atacul final.
Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slab pregătiți și echipați și au avut doar rolul de a ucide cât mai mulți apărători posibil. Al doilea val, format în majoritate din anatolieni, s-a concentrat asupra unei secțiuni de ziduri din nord-vestul orașului, care era parțial prăbușită în urma loviturilor de tun. Această secțiune de ziduri fusese ridicată mai recent, în secolul XI și era mult mai slabă; cruciații care au atacat cetatea în 1204 au spart zidurile în același loc. Otomanii au reușit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinși după scurt timp de apărătorii bizantini.
Bizantinii au făcut față celui de-al treilea val de atacatori, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanții armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului și lipsa sa de pe metereze a provocat panică în rândurile apărătorilor. Otomanii au dat năvală în cetate. Împăratul Constantin al XI-lea însuși a condus ultima linie de apărare a orașului, murind în luptă pe străzile orașului său, alături de soldații săi. Orașul Constantinopol a fost în cele din urmă capturat de turci! Aceasta a marcat sfârșitul Imperiului Bizantin și Istanbulul a devenit capitala Imperiului Otoman.
De-a lungul timpului otomanii au ars, au distrus temple și bisericile grecești transformându-le in ruine, altele chiar și azi servind ca staule pentru turmele de animale (vizionat personal la TV)! Trei la numar biserici ale Sfintei Sofia au distrus, una fiind la Trapezunda, cimentând și distrugând fresce și icoane de Sfinți de-o frumusețe și valoare istorică inestimabilă.
Zilele astea chiar, Turcia a preluat catedrala Agia Sofia din Constantinopol, considerată Muzeu, un monument de-o valoare arhitecturală și istorică inestimabilă, ignorând că face parte din patrimoniul mondial, protejată de UNESCO, o capodoperă a culturii universale, Președintele Erdogan a semnat ad-hoc decretul prin care Agia Sofia o transformă din SIMBOL al CREȘTINĂTĂȚII în moschee! Ce știm despre Agia Sofia?
AGIA SOFIA, este unul dintre cele mai mari temple din lume, cunoscută sub numele de Biserica Sfânta Înțelepciune a lui Dumnezeu sau pur și simplu Marea Biserică, având o caracteristică unică: este un lăcaș care a reprezentat un loc de cult nu numai pentru ortodocși, ci și pentru catolici și chiar și unii musulmani pană azi, ce-au simțit nevoia până și ei de-a se ruga Sfinților Ortodocși; a fost transformată după cucerire în moschee islamică, iar în 1934 în muzeu de Mustafa Kemal Ataturk, modernizator al Turciei și-așa a funcționat până acum, fiind socotită ca monument de importanță mondială sub egida UNESCO, făcând parte din PATRIMONIU MONDIAL. Puțini cunosc din istoria acestei perle arhitectonice și estetice considerată minune! Pe locul celei actuale a existat o biserică cu același nume construită în timpul domniei lui Constantin I și a lui Constantin II, incendiata în 532 d.Hr.
Clădirea actuală a început să fie ridicată din același an și inaugurată la 27 decembrie 537, în timpul domniei lui Iustinian I, de către inginerii Anthemius din Tralles (Aidinio) și Isidore din Milet. Biserica este construită în stilul arhitectural al unei bazilici cu cupolă. Zona principală a clădirii este aproximativ de forma unui cub. Patru stâlpi uriași, (stâlpii pătrați construiți), distanțați la 30 m între ei, susțin cele patru arcade mari pe care se sprijină cupola, cu diametrul de 31 de metri. Cupola dă impresia că este suspendată din cauza ferestrelor care se află în jurul bazei sale, istoricul modern Prokopios spunând că dă impresia că este o bucată de cer care atârnă pe pământ, iar razele Soarelui care intră în spațiu dau impresia că sunt conduse din cer purtând pe ea inscripția „Biserica Constantin cel Mare”. În vârful cupolei se afla marea „cruce” (sprijinul orașului), care a fost înlocuită apoi de semilună. Pentru finalizarea proiectului colosal, 10.000 de meșteri au lucrat neîntrerupt timp de șase ani, în timp ce s-au cheltuit 320.000 de lire sterline (aproximativ 120.000.000 de euro).
Din fiecare loc în care elenismul a existat, s-a făcut o ofertă: Marmore verzi din Mani și Karystos, trandafirii din Frigia și cei roșii din Egipt. Restul lumii a oferit pietre prețioase, aur, argint și fildeș, pentru decorarea interioară. După convertirea templului în moschee, au fost adăugate patru minarete. După căderea orașului în mâna turcilor, a avut loc ultima liturghie a Impăratului Constantin Paleologou, unde și-a cerut iertare pentru eventualele erori strategice, dupa care a dispărut pe-o anume ușă, rămasă inchisă în urma lui (până azi ferecată!), legenda spunând ca va reapare atunci cand Constantinopolul va redeveni grecesc!
După cum se spune, înainte ca Mohamed al doilea să acapareze orașul, Impăratul Constantin a ordonat să se transporte „trapeza sfântă” și toate obiectele bisericești de valoare, departe de oraș, ca să nu cadă în mâinile turcilor, încărcându-se totul în trei corabii, dar ultima, aceea ce avea „agia trapeza”- cum se spune pe grecește, s-a scufundat in apele Bosforului, lângă Marmara! De-atunci și până azi, în locul scufundării „agiei trapeze”, apele sunt intotdeauna linistite, indiferent de ce turbulențe și condiții climatice domină în jur! În același punct, pe primul deal al Constantinopolului și la mică distanță de Marele Palat și Hipodromul orașului, în trecut au fost construite încă două temple, care au fost distruse de foc. Influențele arhitecturale ale Agiei Sofia pot fi găsite în mai multe biserici ortodoxe de mai târziu, precum și în moscheele otomane, cum ar fi Moscheea Suleiman, aceea albastră de vis-a vis de Agia Sofia, Moscheea Sultanahmet ce-au incercat s-o copieze, fără insă să ajunga la perfecțiunea arhitecturală a primei.
În afară de designul său arhitectural, al bazilicii unice în lume pe vremea aceea, mai faimoasă decât Templul lui Solomon după spusele lui Iustinian, Agia Sofia se remarcă și pentru bogata decorare interioară, icoane si fresce de-o frumusețe angelică, ce-au suferit daune severe și de la franci, dar în principal, de la cuceritorii turci în timpul stăpânirii otomane, picturile murale fiind spălate și frescele Sfinților cimentate, care până azi rămân ascunse ochiului, doar anii trecuți, la o reparație, au ieșit la iveală unele porțiuni de fresce de-o perfecțiune și frumusețe inegalabile! Biserica a fost sediul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol în întregul Imperiu Bizantin și a fost cea mai importantă a Bisericii Ortodoxe. Până în iulie 2020 a continuat să funcționeze ca muzeu, în timp ce-n ultimii ani au avut loc evenimente culturale neadecvate lăcașului sfânt, cum ar fi spectacole de modă, cu modele semiîmbrăcat, voaluri și accesorii de îmbrăcăminte atârnate de icoane, adică nici-un pic de respect pentru Lăcașul Domnului și cel de rugă al creștinilor… strigător la cer! Eforturile UNESCO de a salva mozaicurile templului continuă până în prezent.
La 10 iulie 2020, Consiliul de Stat al Turciei a decis transformarea în moschee. Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan a semnat decretul imediat. Într-un discurs, Președintele turc a anunțat că prima rugăciune musulmană va avea loc pe 24 iulie, aceasta dată avand o semnificație deosebita, simbolică pentru turci, alegându-se chiar și ora, încât să cuprindă data exacta a căderii Constantinopolului, ca tropeu, dar în același timp să însemne căderea unuia din cei 4 STÂLPI ai CREȘTINĂTĂȚII, a înseși ORTODOXIEI, încercând sa facă din Constantinopol, simbolul lumii musulmanice.
Patriarhul ecumenic Bartolomeu din Constantinopol și Patriarhul Moscovei Chiril și-au exprimat opoziția și îngrijorarea pentru transformare, atât înainte cât și după anunțarea deciziei, dar nu cu cine știe ce patos, mai mult figurativ se pare, s-au provocat reacții mixte în întreaga lume – unele mai „călduțe”, altele mai… „condescendente” și altele mai intense, chiar reacții pozitive din partea islamiștilor extremiști, precum Hamas.
În orice caz, au fost reacții de pretutindeni, dar și cu o absență răsunătoare: VATICANUL! Nu a existat până acum o poziție oficială din partea Sfântului Scaun, nici din centrul creștinismului occidental, ca semn al interesului elementar pentru ceea ce se întâmplă cu frații co-religioși din Orient. Papa Francisc a fost în cele din urmă auzit să spună, în predica sa de duminică: „Marea veste depășește cu mult mintea mea, merge la Constantinopol și Agia Sofia și simt o mare durere”- o referință, mai mult în stil personal și nu o poziție oficială din partea Bisericii Romano-Catolice, care a venit după eveniment, fără greutatea așteptată de la șeful Bisericii Catolice și suveran al statului din Vatican! De asemenea, este surprinzător faptul că mass-media deținută și controlată de Vatican minimalizează problema, limitatând-o la o știre simplă de tip agenție.De exemplu, organul semi-oficial al Vaticanului, ziarul L’Osservatore Romano, în primul număr al zilei următoare deciziei din 11 iulie, consacră doar o coloană mică pe prima pagină a ziarului sub titlul Agia Sofia de la muzeu la moschee” însoțit de subtitrarea cu litere mici”Decizia Consiliului de Stat turc în ciuda apelurilor creștinilor”. Vestea lipsește de pe site-ul ziarului! INCREDIBIL, nu? La ce altceva ne mai putem aștepta ? Nici un sprijin palpabil de nicăieri, doar avertizări diplomatice, nici din UE, nici de la NATO, nici de la confrații creștini, cel puțin până acum, tăcere de mormânt uitându-se pesemne zicala că, „dacă arde curtea vecinului, poate să ardă și a mea”.
Potrivit ziarului Hurriyet, Agia Sofia va fi deschisă atât pentru ritualul islamic cât și pentru turiștii care vor să o viziteze. De asemenea, icoanele vor fi acoperite cu tehnologie specială, mai exact, vor fi așezate perdele speciale care se vor deschide în timpul rugăciunii lor, în timp ce covoarele vor fi așezate pe podea, vor fi iluminate astfel pentru a se întuneca spațiul din jur cu fresce și pentru a nu se vedea tablourile, pâna vor fi mutate în alt loc!
Președintele turc, sultanul, nu pierde timp în implementarea planului său de reînviere a Imperiului Otoman, nefiind o coincidență alegerea din 24 iulie pentru prima rugăciune musulmană din Agia Sofia; 24 iulie este o dată cu o mare semnificație simbolică, deoarece atunci, în 1923, a fost semnat Tratatul de la Lausanne, pe care Erdogan însuși îl consideră o pierdere și o înfrângere pentru Kemal Ataturk, sugerând în mod repetat că țara sa a fost afectată de acordul din 1923 care-i stabilește granițele țării, dându-i-se Greciei insulele (auziti? Insulele care apartineau din vechime Greciei, precum iî aparținea și-n totalitate Ciprul, ocupată in parte de turci când au năvălit în 1974, precum îi aparținu-se litoralul Asiei Mici și Constantinopolul) până aici ajungând ambițiile neo-otomane, urmarind firește prin acapararea altor insule zăcămintele de petrol descoperite în Egee.
De ce Erdogan a luat această decizie? Aproape toți analiștii sunt de acord că a vrut să își adune alegătorii într-un moment în care popularitatea lui scădea semnificativ. Nu a putut face nicio mișcare asupra economiei sau politicii externe. Agia Sofia feste deci o soluție de-a recâștiga terenul pierdut, deși chiar și unele cercuri din țară îl condamnă pentru această acțiune, cunoscând că se va aduce o mare lovitura creștinăteții și opiniei generale în lume, Turcia, neducând lipsă de moschei! Există reacții în întreaga lume, Statele Unite, Rusia, multe țări din Uniunea Europeană, Franța, Germania și multe alte țări și-au exprimat nemulțumirea prin diferite organisme, UNESCO și mass-media, dar firește, nu-i îndeajuns numai părerea, ci-i necesară să i se atragă atenția că nu-i vorba doar de granițele Greciei, ci de înseși granițele Uniunii Europene! Poziția Marii Britanii s-a diferențiat de curentul reacțiilor condamnatoare din Occident, evitând condamnarea deciziei lui Erdogan de a transforma biserica emblematică dintr-un muzeu într-o moschee. O sursă guvernamentală de la Londra a spus că problema este „o chestiune de suveranitate națională” pentru Turcia. „Agia Sofia este un reper istoric de mii de ani. Schimbarea statutului său îi va afecta valoarea culturală”, a declarat ministrul Culturii și Tineretului din Emiratele Arabe Unite. „Este un eveniment trist și o „palmă” dată ORTODOXIEI în lume și nu numai lumii creștine, ci-n general, transformarea ei în moschee”, a spus mitropolitul Hilarion, șeful departamentului de relații externe al Patriarhiei Moscovei.
Grecia condamnă această acțiune, poporul elen se simte rănit în propria-i credință, conștiință și demnitate, guvernul grec va face tot ce-i stă la dispoziție ca Turcia să-și revizuiască tendințele, să-și asume responsabilitatea, eventual să suporte consecințele acestei nesăbuite fapte! Vom fi de altfel martorii reacțiilor și acțiunilor ce vor urma între cele două state, Grecia-Turcia ajunse pe muchie de cuțit, ale elinismului de pretutindeni și-ale întregii lumi! Fie ca rațiunea, dreptatea, înțelepciunea, CREDINȚA să izbândească și să domnească PACEA in lume!
————————————————————–
Anna-Nora ROTARU-PAPADIMITRIOU
Atena, Grecia
|
Anna-Nora Rotaru Papadimitriou 7/21/2020 |
Contact: |
|
|
