Recenzia cartii ISTORIE si CREDINTĂ, autor Preotul Cezar Vasiliu din Montreal
Cartea intitulată ISTORIE si CREDINTĂ, de Preotul Cezar Vasiliu, reprezintă editia a II-a si este publicată recent în România, în Editura “Antim Ivireanu” din Râmnicu-Vâlcea.
Volumul de fată, mult mai voluminos fată de prima editie a lucrării (449 pagini fată de 147), este prefatat de prof. univ. Dr. Remus Rus de la Facultătile de Teologie Ortodoxă si de Filosofie ale Universitătii din Bucuresti, si precedat de un cuvânt înainte al prof. Ioan Barbu, editorul volumului, din frumosul oras Râmnicu-Vâlcea
Precum spune Profesorul Remus Rus în prefată, este fără îndoială că, « prezenta carte reprezintă o mărturie autentică a chemării noastre spre identitate. » Astfel, menirea fiecărui român din diasporă, si în primul rând al intelectualilor de frunte, este să arătăm în mod deschis crezul nostru de înaltă menire care este Să nu uităm cine suntem, să nu uităm tara noastră, locurile de unde venim si de care suntem legati prin limbă si prin suflet.
Părintele Cezar Vasiliu, cunoscut în cercurile teologice si literare din România si din Canada, realizează în cele aproape 450 de pagini, o detaliată prezentare a unor evenimente istorice importante sau unor oameni de seamă, care au trăit pe tărâmul tării noastre, si care sunt sfinti sau ierarhi, sau personalităti politice, totul grupat în patru mari părti :
- Aniversări istorice românesti,
- Regii României,
- Ilustre personalităti culturale si politice ale neamului românesc,
- Si în fine, în a patra a cărtii sunt cuprinse eseuri teologice
Ïn primul grup de evocări ale marilor Aniversări Române, autorul prezintă istoria si subliniază rolul Bisericii noastre într’un sir de evenimente decisive din trecutul României, cum au fost: Unirea Principatelor, Independenta si creerea Regatulu Român, sau Unirea provinciilor istorice Basarabia, Bucovina, Transilvania si celelalte provincii transcarpatice la tânărul Regat.
În al doilea grup de evocări, sunt prezentati Regii României, insistând asupra ultimului Rege Mihai, care în cursul unui lung Exil, a desfăsurat importante activitătii patriotice.
Un important capitol cuprinde evocarea unor ilustre personalităti din trecutul neamului românesc, începând cu Stefan cel Mare, Voievodul cel sfânt, Mihai Viteazul, mitropolitul Dosoftei, Constantin Brâncoveanu si familia sa, Antim Ivireanu, Calinic de la Cernica, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Baritiu de la Brasov, Nicolae Iorga, pe care Părintele Vasiliu îl numeste “titanul istoriografiei românesti” datorită în primul rând conceptiei sale despre istorie si rolul istoriei în spiritualitatea unui popor. În acelas capitol îi găsim pe mitropolitul Nicolae Colan, Mircea Eliade, cu zbuciumata lui viată, mitropolitul Petru Movilă, împăratul Traian, patriarhul Nicodim si eruditul Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului.
M’am bucurat văzând că, în seria portretelor din trecut, părintele Cezar Vasiliu a adaogat un personaj mai putin cunoscut, care a trăit în secolului 19, dar care a avut totusi un aport în cultura românească din acele timpuri de plină efervescentă culturală a societătii românesti. Este vorba pictorul Carol Popp de Szatmary, originar din Transilvania dar care a trăit si a lucrat în Principatele Române si care prin actele sale patriotice si prin documentele iconografice pe care ni le-a lăsat, este asezat de către autorul cărtii noastre, printre ctitorii culturii române.
Dacă în primele parti ale volumului, preotul Cezar Vasiliu ne prezintă pagini din trecut, adevărate tablouri istorice, sau adevarate portrete ale unor mari personalităti din cultura, istoria si din Biserica română, în partea a doua a cărtii ne sunt făcute cunoscute, cu înaltă competentă, importante probleme de teologie.
Părintele Cezar Vasiliu deschide un adevărat tezaur de cunostinte, de cultură, - si ne explică notiunile noastre crestinesti de rigoare zilnică, cum este « biserica, postul, rugăciunea sau parastasul », sensul marilor sărbători ale crestinătătii (Sărbătoarea Pastilor) sau autocefalia Bisericii noastre ortodoxe.
Tot acest capitol, este intitulat eseuri teologice, dar cu certitudine sunt mai mult decât eseuri, pentru că, datorită documentării profunde, a preciziei în expunere, - precum si datorită farmecului de scriitor care-i sunt caracteristice, - preotul Cezar Vasiliu reuseste să ne captiveze atentia si să ne convingă asupra unor aspecte de cultură religioasă română si universală de mare profunzime.
Nu este vorba aici de o literatură de popularizare, ci de meritul autorului de a ne explică clar, simplu, convingător, - probleme de subtilitate teologică, precum si unele probleme organizatorice, - de pildă ce reprezintă cele 9 Patriarhii ortodoxe si cele 6 Biserici autocefale, care se află nu numai în răsăritul crestinătătii, ci astăzi sunt răspândite în întreaga lume.
Fără îndoială că un capitol pasionant al cărtii « Istorie si credintă » este Crestinismul la Români. Beneficiind de o amplă documentare bibliografică, acest capitol, care în definitiv este o parte componentă a Istoriei Românilor, a pasionat în mod deosebit Colonia română din Montréal, o dată în plus cu aducerea prestigioasei expozitii Monumenta Romaniae Vaticana , în acest oras, în urmă cu 4 ani.
Se cuvine să zăbovim putin asupra Crestinismului la Români si să vedem ce ne afirmă clar Preotul Cezar Vasiliu. Citez:
“Poporul român, cel mai vechi popor crestin din spatiul carpato-danubiano-pontic si unicul din lume de origine latină, dar de credintă ortodoxă, nu are o dată fixă de crestinare, ca vecinii nostri (Bulgarii 864, Sârbii 866, Rusii 988, Ungurii 1000). Strămosii nostri, afirmă autorul volumului, au acceptat crestinismul prin p r e d i c ă de la om la om, ca o consecintă firească a comunitătii de limbă si de civilizatie romanică. » (pp 272)
În sub-capitole separate, Părintele Cezar Vasiliu explică marturiile istorico-literare privind
1) originea si vechimea crestinismului la români, - începând din primele secole
2) ne prezintă sirul episcopilor de la Tomis, orasul Constanta de astăzi, începând înainte de anul 300,
3) ne prezintă numerosii sfinti martirii crestini în Dobrogea,
4) si trece amplu în revistă mărturiile arheologice privind răspândirea crestinismului la noi.
5) urmele celor mai vechi lăcasuri de cult descoperite la Nordul Dunării – la Slăveni = Olt, numeroasele situri de cult crestin din orasele antice ale Dobrogei la Constanta, la Troesmis, la Tropeum Traiani, la Dinogetia si multe altele (numai la Histria s’au descoperit sapte bazilici din secolele V si VI).
6) Sunt trecute în revistă mărturiile etimologice, din limba pe care o vorbim noi în toate zilele, si care atestă ordinea si vechimea crestinismului la români.
Toate sunt adevărate capitole pasionante.pe care le citim cu multă plăcere si mult profit intelectual.
Amintesc aici capitolul special, - închinat însă în prima parte a cărtii, teologului care a fost un mare savant si tot atât de mare martir al comunismului, - mă refer la Preotul profesor academician Dumitru Stăniloae,
- în legătură cu capitolul închinat Sfântului Grigorie Palamas, cel care a desvoltat si apărat învătătura isihastă. Transmisă de-a lungul secolelor, traditia isihastă este restaurată în mănăstirile din Moldova în secolul 18, si îsi găseste locul în filozofia modernă prin traducerea Filocaliei de către părintele Dumitru Stăniloae.
Tot despre traditia isihastă, Preotul Cezar Vasiliu mentionează continutul crestin filosofic din textul Acatistul Rugului Aprins, acel sublim fruct al înaltei spiritualităti românesti, rod al grupului de la Mânăstirea Antim din Bucuresti, grup crestin ortodox care a fost martirizat cu cruzime în anii comunismului. – Aceasta este numai una dintre dovezile persecutiei care a însângerat crunt Biserica Ortodoxă Română în timpul stăpânirii sovieto-comuniste din România.
Nu trebue să uităm vederile largi, ecumenice, ale teologului Cezar Vasiliu, care în două capitole ale volumului, se ocupă de eforturile mondiale de unitate a Bisericii crestine. Intr’adevar, în ziua de astăzi s’a sters anatema dintre Biserca Ortodoxă si cea Catolică, trecându-se la étapa de înfrătire a celor două Biserici, considerate « Biserici surori ». Preotul Cezar Vasiliu este un apărător activ al unitătii Bisericii Crestine, si depune eforturi personale la nivel universitar, în calitate de profesor, în acest sens.
Tot în acest sens, cuvintele sale de apreciere ale activitătii Papei Ioan-Paul II, rostite cu diferite ocazii, constitue o dovadă a conceptiei ecumenice. De altfel, în partea a doua a cărtii, un capitol este închinat Enciclicei Papei Ioan-Paul II intitulată Veritatis spendor, si a importantei pentru spiritualitatea mondială si în special a populatiei din regiunea Québecului,
Dacă am amintit profunda documentare istorică si interpretările teologice subtile si interesante ale volumului I s t o r i e si c r e d i n t ă , se cuvine să adăogăm câteva cuvinte despre valoarea beletristică, despre frumusetea literară, despre stilul elaborat, cu fraze ample si clare, calităti prin care Părintele Cezar Vasiliu se dovedeste o dată în plus un intelectual rafinat, un povestitor captivant, un adevărat scriitor al literaturii române.
Cu verva sa de culoare moldovenească si continuând traditia vechii scolii junimiste, Părintele Cezar Vasiliu ne oferă pagini de mare frumusete stilistică care ne captivează. Iată, deschid cartea la întîmplare, la “Vietile sfintilor români » si citez un mic pasaj : (pag 351)
Despre sfintii români s-au scris si se vor mai scrie pagini nenumărate.
Istoricii au spulberat colbul de pe manuscrisele îngălbenite de vreme, pentru a-i incadra în coordonatele permanentei românesti
Hagiografii le-au alcătuie vietile, grijulii să nu uite sirul faptelor minunate cu care i-a binecuvântat Dumnezeu,
Teologii au căutat să le sintetizeze doctrina bazată pe Scriptura si pe învătătura Părintii Bisericii,
Imnografii si-au acordat lira sufletului pentru a le inălta imne, condace si tropare,
Pictorii le-au sugrăvit icoane, încercând să surprindă flacăra credintei din priviri, aspra asceză din colorit sau bucuria unirii cu Hristos din zâmbet,
Iar scriitorii, mai ales aceia cu Dumnezeu în suflet, care parcă si-au înmuiat pana în azurul Harului, le-au dedicat pagini care mângâie sufletele si înrourează privirile.
Iată am citat o adevărată pagină de poezie.
În alte cazuri, autorul nostru realizează cezuri în firul povestirii, sustinând cadenta epică, cadenta demonstrării si deci trezindu-ne curiozitarea, spunându-ne :
« Vom întrerupe, pentru moment, depănarea istoriei Unirii Principatelor, pentru a insera câteva mărturii… si reluând firul principal al povestirii câteva paragrafe mai departe.
Povestea continuă astfel cu ample intercalări pe care numai un adevărat povestitor poate să le mânuiască că măiestire.
În fine citez un ultim pasaj, de profundă valoare literară si de un profund patriotism, asupra descoperirii mormântului lui Constantin Brâncoveanu în biserica Sf. Gheorghe - Nou, din Bucuresti. Citez :
Acum ne putem pleca genunchii si putem aprinde o lumânare de ceară curată la mormântul Voevodului Martir Constantin Brâncoveanu, rugându-l să mijlocească la Cel Atotputernic pace, liniste si unitate pentru Neamul Românesc, atât de încercat. (pp. 144)
De aceea paginile de istorie ale părintelui Cezar Vasiliu se citesc cu plăcere deosebită, pentru că ele sunt nu numai un adevarat tezaur de cultură, dar si povestiri captivante.
Intr’adevar, Părintele Cezar Vasiliu uneste cu prisosintă istoria si credinta. La aceste două părti, care compun cartea, precum vedem chiar de la început, din titlu, eu as mai adăoga un cuvânt într’un subtitlu subînteles : cuvântul C u l t u r ă sau A r t ă, - adică frumusete. Deci sub-titlul subînteles al cărtii ar fi, după părerea mea I s t o r i e, c r e d i n t ă, a r t ă, ca să întregim cele trei capitole ale spiritualitătii omenesti.
Prin continutul variat, selectat cu discernământ, prin documentarea bogată de erudit iubitor al scrierilor vechi, - si mai ales prin stilul rafinat si curgător al portretelor, al capitolelor de comemorări si de exegeză teologică, cartea Părintelui Profesor Cezar Vasiliu se citeste cu mare plăcere.
Eu am avut deja bucuria lecturii.
Mi-am înbogătit sufletul si cunostintele cu această bucurie, si de aceea vă doresc si D-voastră, tuturor, o lectură plăcută.
|
Prof. Dr. Paul Dăncescu - Montreal 4/29/2005 |
Contact: |
|
|
