P E T E M E D E E D U C AT I E ( XXXVII )- IOAN PAUL AL I I – lea, prieten si indumator al tineretului
Papa Ioan Paul al II-lea a fost o personalitate providentiala care s-a bucurat de pretuirea si respectful intregii lumi crestine si nu numai. Prin trecerea sa la cele vesnice, lumea a ramas mai saraca in exemple de intelegere, de credinta si de generozitate umana, dar exista convingerea ca el va veghea si din Ceruri si va indruma pasii omenirii pe calea concordiei, demnitatii si increderii in ocrotirea divina. Milioane de pelerini, peste doua sute de sefi de stat, sute de ierarhi ai tuturor bisericilor crestine au adus omagiul lor la catafalcul acestui venerat si popular Suveran Pontif si au participat la funeraliile sale.
Teolog de marca si conducator spiritual cu deosebita charisma, Karol Wojtyla, viitorul papa, a fost doctor in teologie de la Roma, profesor universitar de teologie morala si etica sociala la Cracovia si Lublin, episcop auxiliar de Cracovia, arhiepiscop de Cracovia; a participat la Conciliul Vatican II cu o importanta contributie la elaborarea Constitutiei “Gaudium et spes” – despre Biserica in lumea contemporana; a devenit cardinal in 1967, iar la 16 octombrie 1978 a fost ales papa. In timpul pontificatului sau, a facut 95 de vizite pastorale in strainatate si 142 de vizite in Italia, a dat 14 Enciclice, 13 Exortatii Apostolice, 11 Constitutii Apostolice si 42 de Scrisori Apostolice. A scris trei carti de referinta. A realizat 138 de beatificari ( 1310 Fericiti ) si 48 de canonizari ( 469 de Sfinti ). A prezidat 15 Sinoade Episcopale. A tinut peste 1000 de Audiente Generale de Miercurea la care au participat peste 16.700.000 pelerini, fara a socoti alte milioane de credinciosi cu care s-a intalnit in vizite, la Zilele Mondiale ale Tineretului, la Marele Jubileu al anului 2000 si la alte ceremonii religioase.
Papa Ioan Paul al II-lea a influentat in bine scena politica internationala, contribuind la schimbarea destinului unor natiuni, la afirmarea viziunii pacifiste. “Nu razboiului – spunea el. Razboiul nu este intotdeauna inevitabil. Este, in schimb, de fiecare data, o infrangere pentru omenire”. Merite deosebite a avut acest papa in lupta impotriva comunismului, in deschiderea dialogului intre religii. A calatorit in intreaga lume. A fost primul papa care a intrat intr-o moschee si intr-o sinagoga, primul papa care s-a rugat la Zidul Plangerii din Ierusalim. Intelegand importanta viziunii crestine unitare, asa cum a fost preluata de la Mantuitorul Iisus Christos, Suveranul Pontif de curand trecut la cele vesnice a promovat cu perseverenta dialogul cu Biserica ortodoxa, iar intre 7 – 9 mai 1999 a vizitat Romania. A fost prima tara majoritar ortodoxa vizitata de un Papa al Romei. Este, de fapt, singura tara ortodoxa de origine latina. “Crestinatatea respira prin cei doi plamani ai sai: catolicismul si ortodoxia”, spunea Ioan Paul al II-lea cu acest prilej si tot atunci multimea participanta la Liturghia ortodoxa din Piata Izvor scandase minute in sir “Unitate, unitate”!
Lideri din intreaga lume au omagiat personalitatea marelui disparut. Secretarul general al O.N.U., Kofi Annan, l-a numit pe Papa Ioan Paul al II-lea “neobosit avocat al pacii”. Presedintele american, George W.Bush, a spus: “Lumea a pierdut un aparator al libertatii”, iar presedintele francez, Jaques Chirac, a apreciat ca “istoria va pastra amprenta si memoria acestui Suveran Pontif exceptional, ale carui charisma, convingere si compasiune au facut sa rezoneze mesajul evanghelic cu un ecou fara precedent”. Ministrul de Externe din Israel, Sylvan Shalom a declarat ca “Israelul, poporul evreu si intreaga lume au pierdut astazi un mare campion al reconcilierii si al fraternitatii intre religii”.
Papa Ioan Paul al II-lea a iubit mult tineretul, a fost un educator de exceptie si un model pentru tineret. In abordarea problemelor formative care vizau tineretul, el a pornit de la sustinerea familiei traditionale, de la chemarea biblica adresata sotilor – parinti de a-i fi partasi lui Dumnezeu la transmiterea darului vietii umane: “Dumnezeu i-a binecuvantat si le-a zis: cresteti si va inmultiti…” (Geneza 1,22). Papa spunea ca “…sotii trebuie sa fie dispusi sa coopereze cu iubirea Creatorului si Mantuitorului care prin ei isi inmulteste mereu si imbogateste mereu familia Sa” (Exortatia Apostolica “Familiaris consortio”, 28 ). In acelasi act apostolic, Papa a atras atentia asupra realitatii tragice a secolului al XX-lea care are drept cauza parasirea de catre lume a lui Dumnezeu. “Secolul al XX-lea, care se pretinde secolul progresului si al civilizatiei, este, in realitate, secolul celei mai oribile barbarii. El va ramane in istorie ca secolul atacurilor masive impotriva vietii, al unui sir interminabil de razboaie si al unui masacru permanent al vietilor umane nevinovate. Falsii profeti si falsii invatatori au cunoscut cel mai mare success posibil” ( Familiaris consortio, 17 ). Nu mai insistam asupra modului in care adeptii materialismului, ateismului, “modernismului” vad astazi problemele familiei, ale transmiterii vietii umane, ale moralitatii. Pornind de la prevederile Conciliului Vatican II cu privire la casatorie si la educatia copiilor, Papa Ioan Paul al II-lea scrie: “Obligatia de a educa isi are radacinile in vocatia initiala a sotilor de a participa la opera creatoare a lui Dumnezeu…Deoarece au dat viata copiilor, parintii au obligatia grava de a-i educa; ei sunt primii si principalii lor educatori. Aceasta functie educativa este atat de importanta incat, daca lipseste, cu foarte mare greutate poate fi inlocuita. Parintilor le revine obligatia de a crea in sanul familiei o atmosfera patrunsa de iubire si evlavie fata de Dumnezeu si de oameni, atmosfera care favorizeaza educatia completa a copiilor in sens personal si social. Familia este prima scoala a virtutii sociale, de care duce atata lipsa societatea” ( Familiaris consortio, 35 ).
Prin actele sale pontificale, scrierile si indemnurile din cuvantarile sale, Papa Ioan Paul al II-lea precizeaza, asadar, rolul parintilor in educatia copiilor lor, iar ca principala conditie pentru reusita actului educativ, ca element radical, evidentiaza iubirea paterna si materna (Cf. Claudiu Dumea, “Familia crestina”, Editura Sapientia, Iasi, 2005, pp 60 si urm.) S-a dovedit, in urma unor studii pertinente, ca inraurirea educativa pozitiva asupra copiilor a fost mult mai puternica in cazul copiilor crescuti in familie, chiar in familiile modeste, cu conditii de viata precare, dar cu o morala sanatoasa, in comparatie cu copiii din orfelinate de lux, unde aveau o ingrijire si o educatie atente, lipsindu-le, insa, iubirea parinteasca. Pe de alta parte, iubirea parintilor nu inseamna numai afectiune simtita si afisata. Copiii simt nevoia de a fi iubiti, dar si de a fi aparati si indrumati in fata vicisitudinilor vietii cu care se pot intalni. Ei trebuie sa fie obisnuiti cu ordinea, cu disciplina, cu fermitatea in actiunile pozitive. Deci, parintii nu trebuie sa se poarte ca niste tirani, dar sa nu fie nici lipsiti de autoritate, ci sa dovedeasca in toate imprejurarile discernamant, prudenta, intelepciune in calauzirea copiilor lor, straduindu-se sa fie ei insisi exemple pentru acestia.
Dar copiii cresc, devin adolescenti, tineri, isi aleg un drum in viata. Papa Ioan Paul al II-lea a considerat, ca si alte mari personalitati de pretutindeni, ca tinerii reprezinta speranta si viitorul lumii. In toate ocaziile oferite de intalnirile cu pelerinii, cu diferite categorii de oameni, Papa s-a adresat tinerilor, i-a fascinat cu prezenta sa si i-a indemnat sa pretuiasca adevaratele valori umane, sa practice virtutea, sa-si traiasca tineretea curat, fara a se lasa dominati de instincte, intelept, in toata splendoarea varstei lor. In mod special pentru tineri, Suveranul Pontif a instituit Ziua Mondiala a Tineretului care reuneste in fiecare an sute de mii de pelerini. Prima intalnire a avut loc la Roma in 1986. Dupa cum stim, Sfantul Parinte a fost si la Toronto, cu prilejul Zilei Mondiale a Tineretului din anul 2002, eveniment care a ramas memorabil pentru noi.
In zilele de 18 – 19 aprilie a.c., Conclavul cardinalilor electori s-a intrunit pentru alegerea noului papa. In dupa amiaza zilei de 19 aprilie, dupa aparitia, conform traditiei, a fumului alb si dupa ce clopotul mare a inceput sa bata, s-a facut auzit anuntul “Habemus Papam !” si, in uralele imensei multimi din Piata Sf. Petru si de pe toate strazile adiacente, a aparut cardinalul Joseph Ratzinger ales Papa cu numele de Benedict al XVI-lea. Noul Suveran Pontif a fost arhiepiscop de Munchen, apoi prefect al Congregatiei pentru doctrina credintei de la Vatican. A fost prieten si colaborator apropiat al Papei Ioan Paul al II-lea, a carui sanctificare a sustinut sa se realizeze cat mai rapid. Este considerat ca adept al conservatorismului in sensul ca, fata de laicizarea excesiva a societatii actuale, lumea sa se mentina la traditiile crestine daca vrea sa se salveze. Totodata, este si adeptul continuarii liniei predecesorului sau – de deschidere spre pace si ecumenism, de indrumare a tineretului. De altfel, noul Papa a si declarat ca va participa la Ziua Mondiala a Tineretului din acest an, de la Koln. Duminica 24 aprilie, Papa Benedict al XVI-lea a oficiat Mesa inaugurala in fata Catedralei Sf. Petru, salutand indelung, la sfarsitul slujbei, sutele de mii de participanti.
|
Prof. Silvestru MORARU - Toronto 4/29/2005 |
Contact: |
|
|
