Dor
de peisajul acela, în care
dimineața din ochii ei colorează marea
păru-i, amazoană, strunește briza,
talpa-i sărut dă sens existențial firelor de nisip tolănite lasciv pe plajă,
sânu-i mătăsos luminează soarele, încă, somnoros.
iar, eu, ștrengărește, îmi beau cafeaua!
Primăvară pandemică
La târgul acela, in timpul acela
Țițeiul se comercializa din lipsă de butoaie,
umplute cu vin, la minus 40 de dolari barilul
Poeți se găseau, cârcotind online, second hand,
la bucată, pe litere, silabe și cuvânt
Sub promisiunea goliciuni-ți suspendate în clarul
trecut al lunii Martie.
Muzica se cânta pe plăceri exprimate cu degetul
mare-n sus și inimioare roșii pe Facebook.
Ruga de Înviere fără lumini și fast se “lovea” ( de
la lovele), pe internet, de pereții sufletelor goale.
Iar primavara aceea condensată într-un buchet de flori
costa o sută de $ărutări promise-n vară, bucata.
Geniu navetist de mileniu III
Unii scriu simplu de tot
Stând la masă și mișcându-se
Doar cu o mie șapte sute de kilometri pe oră
Precum pământul la revoluție.
Eu scriu mai complex
Sunt intr-o continuă mișcare:
Nord - sud cu metroul, est -vest cu alt metrou
Apoi sud - nord, nord vest cu autobuzul.
Asta in timpul dimineții, după masa direcțiile sunt opuse
Așa și oamenii, navetiștii mei.
Dimineața triști și după masa sprințari, voioși că merg acasă sau la birt, după nevoi, rasă, sex și așa mai departe.
Nu puteți să pretindeți că-mi înțelegeți scrisul atâta timp cât mă citiți tolăniți:
Pur și simplu pierdeți esența mișcării.
Să nu mai vorbesc despre capacitatea de a-mi determina vitezele, funcție de direcția de mers și mijlocul de locomoție?
Apoi, să nu mai vorbim de relativitatea moacelor care mă înconjoară și a muzici din căști. Și faptul că complex cum sunt, nu scriu oricum, ci pe iPhone!
Cafeaua de dimineață
Clopotnița e tot acolo, cu ceasurile ei
Încercuită de ciruși, altocumuli și de parcul cu tei
Gândurile-mi sunt pe fugă
Înfrigurate, eu ascuns sub glugă
Politică, viruși, catastrofe climatice
Livrate en-gros pe surse mediatice
Dar cum aș putea să le iau in serios
Poveștile croite atât de prost?
Dezlănțuit, zbor spre tine,
Pe terasa mea, în orașul meu,
Și totul e bine!
Joc de primăvara - Verde, verde, foarte verde!
Verde mugur
Verde șuier
Verde dor
Și verde fluier!
Verde cântec
Verde pian
Verde-i simțul
În timpan
Verde- n gând
Și verde-n suflet
Verde-i spiritul
În nucet.
Verde vânt
Prin verde plete
Verde-i calul
Pe perete
Verde scâncet
Verde plâns
Verzi în portofel
Nu îs
Cromatică matinală
Portocaliul orizontului
Prevestește apariția preaslăvitei stele
Generatoare de viață,
Și apusul felinarelor suspendate in verdele copacilor.
Liniștea aurie a dimineții îi pătată de “Panis Angelicus”
Izvorât din căștile telefonului meu roșu, inert și deștept
Un domn, în jogging, la apusul vieții,
Aleargă cu disperare înspre răsărit
Să-și salveze obositele-i celule
Din pâinea maronie a trecutului său corp
Aburii translucizi ai cafelei mele risipiți in albastrul eter,
Îi pictează, însă, în negru, destinul efortului său deșarte ...
Provocare
Provocat, am evadat din sertarul de amintiri al copilăriei
Entuziast, cu o mireasmă de vară-n plete
Și am găsit o primăvara tolănită peste un timp înspăimântat
In care orele și vântul își desenează împreună, negrăitele spaime,
Voi, oameni, vă întâlniți doar cu înșivă și umbrele voastre
Tu, cea care trebuia să-mi fii iubire,
Ți-ai pus o eșarfă roșie peste bătăile inimii
Și mă întâmpini cu neatingerea sărutului ars de atâta durere.
Gratitudine
Mi-ai oferit, Mărite,
Un destin croit în versuri
Părinți superbi mi-ai dat,
Leagăn, dascăli și eresuri
Mi-ai oferit, Mărite,
Femeia s-o iubesc
Copil frumos mi-ai dat,
să-l îndrăgesc și cresc
Mi-ai dat și vin, și prieteni,
Să mă-nveselesc
Rătăcit, însă,
În acest tumult lumesc
Niciodată nu ți-am spus
Clar și sincer mulțumesc!
Ora șase - Spot publicitar
Beau cafea Illy
Mă spăl pe dinți Colgate
Mă înspumez și rad
Folosind Gillette
În drumul spre serviciu
Doresc să mă-mpoet
Citind, însă, doar ARCA
Realizez distanța ce mă separă
De starea de exeget.
Singurătate
Sunt singur precum sâmburele în miez de caisă
Privind la păsările care-mi survolează grădina
Cred că iarba va creşte în această primăvară
Ce trăieşte prin fluturii ameţiţi de cer
Cerbii gonesc prin pădurile necuvintelor
În care eu încarcerat în mine: sâmbure, fluture, pasăre, cerb
Încerc să vorbesc
Dar nu mă lasă copacul, din care am vrut
Să-mi cioplesc doine cântate la fluier,
Pentru că acest copac ascunde-n el singurătatea mea,
Și marşul meu funerar.
|
Alin Huțu 7/3/2020 |
Contact: |
|
|
