,Îngerul întunericului" o carte de Eugen Dorcescu
JURNALUL CELOR 7000 MII DE ZILE - SAU, JURNALUL CA O A PROVOCARE A VIEȚII
Aceasta ar fi doar una dintre posibilele conotații despre volumul ÎNGERUL ADÂNCULUI, Editura Mirton,Timișoara, 2020,semnat de Eugen Dorcescu, prefață și note, Mirela Ioana Dorcescu.
Jurnalele ,mai ales cele literare, cuprind fără îndoială , partea de trăire interioară, fosforescentă, tulburată și care iese la suprafață, în văzul celorlați, doar atît cât vrea autorul. Asemeni unei sclipiri de fulger.Rotundul care ține de sinuozitățile profunde, secrete , și chiar de tainica sălășluire a divinului din om, indefinibilul rămânând undeva în adâncul firii.Uneori se pierde odată cu ființa umană. Un jurnal care se croiește pe dimensiunea om –univers însă, poate salva situația.
Așa se întâmplă și în cazul tomului de peste 500 de pagini , Îngerul Adâncului, semnalat mai sus și care cuprinde o largă perioadă calendaristică, 1 Februarie, 1991- 4 Noiembrie, 1998, cu o întrerupere de aproape un an de zile. Întrerupere care își are și ea rostul său în istoria acestui demers introspectiv. Dacă orice jurnal presupune un act de comunicare specială cu viitorimea, cu cei care-l vor lectura mai târziu, presupune totodată și un accept al autorului, devenit personaj al propriei sale mărturii, un accept de-a le dărui celorlalți ceva din sinele său,în tomul citat , iată, lucrurile au altă configurare. Eugen Dorcescu începe a scrie jurnalul dintr-o pornire a eului său,nu spre confesiune neapărat ci, mai înainte de aceasta, se focusează spre cunoașterea fațetelor sinelui.Spre introspecție, în adânc de ființare. ...vorbesc cu mine însumi cât mai departe de oameni și cât mai aproape de Dumnezeu, 1991, iunie. Nici nu-și propune să-l publice vreodată.Adesea vrea să renunțe și, chiar o face,după cum notează în 13 Noiembrie,1998: Jurnalul va rămâne mai mult ca sigur nepublicat, până când mă voi muta la Domnul.Domnul ,{nădăjduiesc și mă rog}, mă va sfătui cui să las manuscrisele..pag. 521.Domnul, chiar l-a sfătuit și, i-a trimis o mână îngerească , pe Mirela Ioana ,{soția autorului}, care a citit, retrăit, salvat de la uitare o epocă cifrată în 7000 de zile.
Întrucât palierele deschise în acest impresionant volum ca problematică și ca raportare la sinele poetului sunt mult prea multe și diverse, voi încerca să mă refer,doar la câteva aspecte. Fără a fi o reușită exhaustivă desigur.
Structurat pe trei părți, cu trimiteri spre vechiul testament,din ebraică,sintetizând dintru început , stările definitorii care vor fi întâlnite în excursul ce va urma, suntem înștiințai că vom lua la cunoștință existența metafizicului, și a transcendentului.{Pratea I-a- Month tamuth/vineri 1 Februarie 1991-Miercuri ,15 –Joi 16 iulie 1992 //partea a II-a Abaddon/Ingerul adâncului/,Luni ,26 iulie 1993-Marți, 7 februrie 1995///Partea a III-a,Deșertăciunea deșertăciunilor, Duminică 10 Septembrie, 1995-Sâmbătă, 14 Noiembrie 1998}.
Jurnalele din literatura română le cunoaștem și, o comparație ar însemna un studiu amplu. Fiecare își are structura sa, are cărări croite între cotidianul general și cotidianul trăit pe cont propriu, în larga, nepotolita existență general-umană dar, pentru că acest jurnal își are straturile sale absolut particulare, voi lua în calcul un alt jurnal, de o altă factură, deosebită, tocmai pentru a sublinia notabilele straturi spre care ne atrage Abaddon, Ingerul adâncului . Drept referință prin diferențiere iau Journal de travail, 1938-1955,de Bertolt Brecht,Editura L’Arche, Paris 1973, titlul originaL în limba germană, Arbeittsjournal.
Așadar, palierele pe care va trebui să pășim în mersul lecturii, propuse de Abaddon, Îngerul adâncului au un bine marcat caracter semiotic , estetic , moral și conceptual. Forul interior al autorului-personaj, este un..adânc.Însuși îngerul ales , se știe că simbolizează adâncurile .Din acest punct, orce moment din desfășurarea jurnalului am lua în atenție, ne vom simți conduși subtil, adeseori cu franchețe, spre o realitate antropo-cosmică.Spre metafizic.Este felul propriu autorului-poet de-a simți și de-a se raporta la lume, la viață.De remarcat că, dacă în jurnalulu lui Bertolt Brecht, ales ca reper de diferențiere , autorul se implică în zbaterea, în viforul lumii sale, {să nu uităm că este cuprinsă și perioada hitlerismului}, Eugen Dorcescu se retrage în sine,trăiește intens înstrăinarea și de aici, găsește căi deschise către metafizic. Se va simți / se va numi, un Cavaler al lui Hristos, nicidecum un cavaler la prezentului trecător și dezolant.
B. Brecht adună secvențe din presa vremii, își spune părerile, se agită, vrea limpezirea unei societăți debusolate. Autorul român însă, scrie. El este POETUL.Creatorul unei punți între lume și transcendent.Studiază biblia, traduce psalmii. Cosmocentrismul său face parte din propria viață nu doar din creația sa literară.Este structurat a înțelege și a lua în seamă doar esența.Adică divinul.Societatea nu-i oferă siguranță sau liniște.Superficialitatea nu este o alternativă pentru eul său .O spune franc:. Oamenii sunt așa cum sunt, un coșmar, la fel de îngrozitor pretutindeni. Și la fel de nenorociți, vrednici de milă ....18 Decembrie, 1994, pag,39.
Sacrul este punctul său de echilibru. Elementul de care, sinele său , creuzet de frământări,va avea mereu nevoie . Însingurarea, lipsa dorinței de-a se amesteca în lumea plină de vârtejuri fără preț, îl fac nefericit. Metafizicul e singurul fapt care-l poate împlini în lupta cu sinele său plin de acuțișuri și căutări.Nu există artă mare înafara sentimentului metafizic.pag.391.Sună ca un verdict.Ca o mărturie de credință scriitoricească. Dacă scriitorul român preferă metafizicul esența, B.Brecht, în jurnalul său care a făcut vogă în mai multe țări, este de părere că arta trebuie să fie racordată la realitatea în fierbere.Realitatea frustă, palpabilă:...on ne peut, en general ,parler de realisme, que dans le sens ou, il est question d’un approche realiste par l’ecrivain du monde, et de metier d’ecrire..pag. 167.
Nici în jurnalul semnat de Eugen Dorcescu, nu lipsește reliasmul istoriei contemporane. Dar in scris, preferă evadarea în adâncul sinelui.Înainte de ascensiuni conceptuale, de mărturiile despre artă , jurnalul se definește ca un sumum cu valoare literară cum precizează și Ioana Mirela Dorcescu, bună cunoscătoare a subtilităților cărții întrucât a făcut și munca de îngrijire a ediției, dar este și cel mai competent exeget al hermeneuticii poetului. Palierul creativ-literar nu este și nici n-ar fi fost posibil să fie departe de metafizic.Însuși procesul de creație își are coordonata sa cosmică.Din adâncul fiiinței poetului.După o pagină superbă în care este descris vântul, ni se sugerează din nou, adâncul, întunericul din sinele profund.Avem și argumentul.Până și Domnul i s-a revelat lui Solomon din întuneric adânc .
În pagina din 9 Octombrie 1994,se lasă evidenței faptul că, frământatrea detreminată de manuscrisele care nu știe cui le va lăsa, accentuează golul interior.Un vid metafizic, spune chiar autorul.Raportarea la timpul scurs istoric, se face în notații exacte,adăugind sentimentele adiacente.Un volum în creștere , bine primitul volum Cronică, întâlniri literare mai mult sau mai puțin reușite,hărmălaia socială, politică de după revoluția din 1989, rolul intelectualității ,un rol ratat ,{aici aducându-l ca suporter pe Flaubert care are aceeași părere despre intelectualii din perioada de după revoluția franceză} , fapte , păreri ,se repercutează în interiorul său.Peste creația poetică pe care o semnează,peste lume și percepția ei ,plutește, există Duhul.Cel care coordonează totul. Apar și bucurii. Eul creator aduce împliniri. Eugen Dorcescu este numit de către Părintele Negruțiu, poetul credinței, versificarea psalmilor este o etapă singulară, înaltă.Ecleziastul atât de îndrăgit de autor, despre care scrie, se dovedește a-i fi sfetnic mereu aproape . În vâltoare vieții, cu zile anoste sau tensionate la Editura Facla, unde o vreme a fost și Director, între dezolări, intrigi, {unele îl ațintesc direct deși a dorit să fie departe de toate aceste bătălii de moment, și să rămână lupul singuratec pe care-l consideră nobil în comparație cu javrele de tot soiul}, acestea toate nu pot opri mersul înainte al creației sale poetice. Acesta râmâne chiar sensul existenței pe care și-o asumă .Psalmii în versuri, o capodoperă poetică, a presupus muncă și detașare de vânzoleala socio-politică a tranziției și a capitalismului venit intempestiv peste noi.....Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să străbat, versificând,cincizeci dintre minunații Psalmi ai lui David...Marți, 9 Aprilie, 1991.
Și prezentarea ar putea continua, cu alte paliere, alte înțelesuri legate în paginile jurnalului ,Îngerul întunericului, de Eugen Dorcescu . Bucuria lecturii mărturiilor statornicite și ele în cele 7000 de zile consemnate în jurnal, vă aparține.
|
Veronica Balaj 6/28/2020 |
Contact: |
|
|
