Cuvântul bine temperat - Chifteluțe de dovlecei pentru ziua taților
Am fost invitată acum câțiva ani, când eram în California, la un BBQ vegetarian în grădina unei familii de americani. Fiecare din invitați trebuia să aducă ceva și, cum știam că ei au restricție numai la carne, dar nu și la ouă, pește și lactate, m-am gândit să le duc niște chifteluțe de dovlecei. Nu e o rețetă specific românească, am inventat-o în Canada, când puștiului meu îi plăceau orice fel de chifteluțe. Odată mi-am zis că n-ar fi rău să rad câțiva "Zucchini", cum se numesc aici dovleceii, să-i amestec cu ou și făină și să-i prăjesc. Au avut la fiu-meu un asemenea succes, încât am mai îmbunătățit rețeta pe parcurs, cu adaus de cașcaval sau telemea, plus mărar! și am tot consumat-o!
M-am dus deci în vizita respectivă cu chifteluțele mele de dovlecei și toată familia lor de cinci persoane - părinții, doi băieți și o fată- s-au bătut pe ele. Le-au numit "Zucchini patties" și tatăl grataragiu (în America de nord numai bărbății prepară grătarul), care atunci a făcut un superb somon, mi-a cerut rețeta, pe care i-am dat-o pe loc, evident, cu aproximația specifică rețetelor românești!
Acum vreo două săptămâni primesc un telefon de la familia americană unde fusesem invitată. "Ce mai faceți voi, ce mai e nou?" "Dar tu, Veronica?" "Eu? Tocmai mi-am făcut niște chifteluțe de dovlecei." "Ah", zice tatăl și și-a amintit: "Vai ce bune au fost!" Acuma n-avea dovlecei în casă, dar va cumpăra, să le facă și el. Mi-a cerut din nou rețeta. Americanului îi trebuie rețete foarte exacte, deci i-am spus că la patru zucchini trebuie două ouă și trei linguri de făină. Dovlecelul crud trebuie dat pe răzătoare. "Cu coajă cu tot?" "Fără coajă." Și am adăugat: "Peste dovlecelul ras se pune un pic de sare și se lasă la scurs într-o strecurătoare." "Cât timp?" "Zece minute."
Peste câteva zile, ȋntr-o duminică, primesc pe Whatsapp o fotografie cu o strecurătoare care conținea dovlecei rași și un mesaj cu întrebarea: "Câte ouă trebuie?" I-am răspuns, prin mesaj, că din fotografie nu-mi dau seama cât de mare e compoziția, așa că i-am propus să vorbim pe Whatsapp ca să văd totul în direct. Zis și făcut, am văzut și am aproximat trei ouă. M-a întrebat dacă-l pot asista, am acceptat, soția lui a preluat telefonul țînându-l în așa fel încât să văd ce face el. S-au transferat dovleceii într-un castron, a pus trei ouă, și m-a întrebat câtă făină. A adăugat patru linguri, era încă moale, a mai adăugat până i-am spus că e gata. L-am întrebat dacă are vreo brânză în casă. "Am." "Adăugați un pic." "Cum s-o adaug? S-o rad?" "Da."
Când compoziția a fost gata, mi-a arătat o tigaie imensă și m-a întrebat cât ulei trebuie. "Așa, ca pentru prăjit" am spus. A turnat, l-am oprit la timp. Pe urmă a aprins focul la mașina de gătit. "Ce intensitate de foc trebuie? High, Medium-High, Medium Low sau Low?" Am zis, la întâmplare, Medium Low. Și a început operația de luare cu lingura a compoziției și a pusului în tigaie, la prăjit. Chifteluțele lui erau uriașe: tipul luase o imensă lingură de servit mâncarea, nu una de supă (table spoon) cum îi spusesem. A schimbat lingura, a continuat și i-am spus să aplatizeze chiftelele cu lingura. Noroc de nevasta lui, care ținea telefonul, ea a înțeles ce voiam să-i spun când nu găseam cuvântul "flatten". Și tipul a pus patru chiftele în tigaia imensă în care ar fi încăput cel puțin 15! L-am întrebat de ce numai patru. "Aștept să se prăjească ca să le gust și să văd dacă au destulă sare", zice.
Cum prăjitul mergea foarte greu, l-am sfătuit să pună focul la "High". După vreo zece minute, două chifteluțe au fost gata, le-a scos, le-a dat copiilor să guste, au fost încântați și, în acest moment, i-am abandonat.
După mai bine de două ore am primit un mesaj de la el: "They turned out great!" Au reusit, deci! Lecția a fost eficace. Dar, dacă tuturor le-a plăcut așa de mult, ce mă fac dacă vor dori din nou "Zucchini Patties"?
Și-o fi notat Americanul rețeta exactă?
|
Veronica Pavel Lerner 6/26/2020 |
Contact: |
|
|
