Sărbatoarea Sânzienelor sau Drăgaica
"Du-te Soare, vino, Lună,/
Sânzienele îmbună,/
Să le crească floarea - floare,/
Galbenă, mirositoare,/
Fetele să le adune,/
Să le prindă în cunune".
În ziua de 24 iunie, este celebrată sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută în popor ca Sânzienele sau Drăgaica. Este o străveche sărbătoare românească surprinsă în scrierile lui Dimitrie Cantemir și descrisă și de Mircea Eliade, o sărbătoare încarcată de magie și sfințenie, o sărbătoare a verii și a luminii, o sărbătoare a iubirii și a încercărilor de deslușire a ursitei. Incarcată de magie și farmec, sărbătoarea Sânzienelor, celebrată pe 24 iunie, împlinește peste 5000 de ani!
Pe data de 21 iunie este momentul solstitiului de vară, ce marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică, aceasta zi fiind cea mai lungă din an, urmata de cea mai scurtă noapte a anului. Din cele mai vechi timpuri, în preajma acestui eveniment astronomic, în mai toate colturile lumii, diverse popoare sărbatoresc atotputernicia Soarelui.
Celebrarile și traditiile europene legate de solstitiul de vară isi găsesc originile încă din perioada precrestină. Unele popoare tin aceste ritualuri pe data de 21 iunie, chiar dacă în unele zone ale globului aceasta nu este cea mai lunga zi, iar altele pe 24 iunie, ziua solstitiului din antichitatea Imperiului Roman. Deși la origine este o sărbătoare pagană în creștinism, în ziua de 24 iunie, atat Biserica Ortodoxa, cat si cea Catolica și chiar Protestanta praznuiesc nașterea Sfantului Ioan Botezatorul. Nu întamplator, pe măsura ce creștinismul s-a raspandit tot mai mult, sarbatoarea pagană a Sânzienelor a început să se contopească cu cea creștină. Astfel, nașterea Sfantului Ioan Botezatorul, cel numit în cărtile religioase "Luceafarul" sau "Inaintemergatorul", pregateste venirea Mântuitorului, cea a lui Iisus Hristos, așa cum noaptea solstitiului de vară marcheaza începutul verii, al « nașterii » Soarelui.
Sânzienele, aceste adevărate preotese ale soarelui își au originea într-un străvechi cult solar. În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, divinități nocturne care plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, fac să rodească ogoarele, înmulțesc animalele și păsările, lecuiesc bolile și suferințele oamenilor. În noaptea când se deschid cerurile, fetele strâng flori de Sânziene și le pun sub pernă pentru a-și visa ursitul. În unele zone fetele își făceau coronițe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate.
Cum sărbătoarea de Sânziene celebrează moŹmenŹtul în care natura se află în culmea forțelor sale germinative, este firesc ca această zi să fie dedicată și culegerii plantelor de leac. Pentru ca ierburile să nu-și piardă proprietățile tămăduitoare, trebuiau însă respectate canoane stricte. Smulgerea rădăŹciŹnilor sau ruperea ramurilor erau interzise, la fel ca și culegerea plantelor de către persoane încărcate cu energii negative. Multe dintre plantele culese în această zi erau duse apoi la biserică, pentru a fi astfel curățate de eventualele influențe negative ale zânelor rele. Dincolo de faptul că se credea că strânŹgerea buruienilor de leac în ziua de Sânziene le poŹtențează capacitățile terapeutice, în popor domnea și credința conform căreia, adunate într-un fel anume, ele pot căpăta proprietăți magice. Era, de pildă, cazul frunŹzeŹlor de dafin, al salviei, mușeŹțeŹlului, levănțicii și al rozmarinului.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor și "Amuțitul cucului". Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (21 - 22 iunie) sau chiar de Sânziene, pe 24 iunie.
Într-adevăr, cucul înŹceŹpe să cânte în preajma echiŹnocțiului de priŹmăŹvaŹră, făcându-și auzit glasul până în ziua de Sânziene, după care amuțește timp de nouă luni. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care sărbătoarea SânŹzieŹnelor mai este numită și "AmuŹțitul Cucului".
Legende, mituri, povestiri legate de Sânziene, zânele bune, sunt multe si raspândite diferit de la o zonă la alta. Dar faptul ca florile galbene, delicate si parfumate, răspândite prin fânețe și pășuni, în a doua parte a lunii iunie, își dovedesc puteri magice în lupta de combatere a bolilor si trateaza zeci de afecțiuni, nu este un mit ci este un pur adevăr.
Apoi
.cine nu a adunat flori de sânziene, în copilărie! Cine, copil fiind, nu a purtat coroniță de sânziene? Cine nu a simțit mireasma și frumusețea sânzienelor? Cine nu a fost cuprins de pacea, armonia, iubirea și bunătatea Sânzienelor? Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, fiind apoi păstrate, pentru vindecarea bolilor sau alungarea tuturor duhurilor rele. De altfel, acum, o dată cu venirea verii, e un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate având o eficacitate sigură. În noaptea de Sânziene răsare și floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege. Asadar, de Sânziene, incercati să găsiti floarea alba de ferigă care să vă aducă norocul in viată.
Fie ca Ziua Sânzienelor să fie o zi cu mai multă culoare, bucurie, veselie, mai multă, pace, armonie, lumină, mai multă iubire.
De Sânziene, să fiți plini de iubire, bunătate și fericire!
...........................
Dorina Aldea
Vancouver
|
Dorina Aldea Vancouver 6/22/2020 |
Contact: |
|
|
