O altă lume - Destine românesti in Canada (ancheta Observatorul )
O comoară de neprețuit, în viața fiecăruia, o constituie sănătatea, care este ca o avere, dar dacă nu ai grijă de ea, se poate pierde foarte ușor. Până a ieși la pensie, în afara unor tratamente dentare, nu am avut probleme de sănătate, lucru constatat și la examinarea medicală impusă înainte de imigrarea în Canada. Si nici după aceea, timp de 10 ani, nu am apelat la nici un tratament medical de specialitate, aici în Canada, afară de cele stomatologice. Și, când mă așteptam mai puțin, într-o marți din luna Aprilie a anului 2019, chiar înaintea de Vinerea Mare, am avut o surpriză total neplăcută, când am avut parte de un blocaj renal, care m-a trimis la Spitalul de Urgență din New Market, unde în urma investigațiilor, am fost reținut pentru internare, la Spital, pentru o intervenție chirurgicală, care a și fost efectuată, cu două zile înainte de Sfintele Paști ! Bineînțeles că, operația a fost o reușită a medicilor din acel spital. Dar, problema nu a fost operația în sine ci, următoarea etapă ce viza cauza, adică adenomul de prostată, care provocase blocajul renal. Fiindcă, imediat după externarea din spital, am fost supus unor tratamente ale cauzei. Am avut norocul că, am ajuns pe mâna unei echipe medicale pricepute, care m-a supus unor tratamente adecvate și eficiente. Iar creierul nu m-a părăsit și am putut să ajut, fără încetare, ziarele la care eram colaborator, adică la Observatorul și Acasă, cărora le-am furnizat, în continuare, materialele pentru publicare, lună de lună, fără întrerupere, la rubricile de specialitate.
Cu doi ani în urmă, am trimis la ziarul Observatorul un articol, care a fost tipărit, chiar la această rubrică și, atunci, îmi doream să fiu sănătos, să ajung la 10 ani trăiți în Canada, pentru a mă înscrie în rândul seniorilor, cărora să li se aprobe pensia de bătrânețe, precum și reușita scrierilor mele la ziare. În această privință, nu am fost pe deplin mulțumit, fiindcă multe din trimiterile mele nu și-au găsit loc în paginile ziarului, deși tratau probleme interesante și bine documentate, cum ar fi: Idila dintre Mihai Eminescu și Cleopatra Lecca Poenaru, Spusele lui Oprel, careuri cu căutări de cuvinte etc.
Din păcate, între timp, sănătatea m-a trădat, într-un moment, când îmi pusesem mari speranțe, de viitor. Dar, mi s-a împlinit visul, grație guvernului canadian, de a mi se aproba pensia de bătrânețe, ca mijloc de securitate pentru seniori. Asta m-a bucurat foarte mult și sunt recunoscător celor ce m-au ajutat.
Dacă anul 2019, a însemnat începutul sfârșitului meu biologic, în anul 2020, am renăscut din propria-mi cenușă și, am pornit cu un nou avânt, plin de speranțe, de a supraviețui și a-mi ajuta familia și semenii, până la capăt.
Într-o viață de om, contează înainte de toate, sănătatea deplină, cu ajutorul căreia poți trăi în liniște și siguranță. Aceasta trebuie să fie idealul suprem al tuturor.
Atât timp, cât mă vor mai duce picioarele și creierul, doresc să contribui, cu trimiterile mele, la tipărirea ziarelor Observatorul și Acasă, spre satisfacția tuturor.
Viața este ca o cursă, dar nu plată ci, cu obstacole, pe care trebuie să le și treci, iar pentru asta, trebuie să fii sănătos !
De aceea, sănătatea este o comoara de neprețuit !
Oprea Popa, Stouffville, Ontario.
** Nordul continentului american îsi prezintă, din avion, întinderile nesfârsite, pustiuri albe întrerupte de bratele înghetate ale apelor. Este parcă o altă planetă, când vii în survol dinspre Groenlanda, peste insulele Baffin, peninsula Labrador si nordul golfului Hudson.
În imensitatea Canadei zona locuită dens e mult mai la Sud, precum nisipul ce se adună către partea de jos a clepsidrei. Nordul îsi păstrează infinitele-i resurse naturale, în conditii extreme, ca într-un enorm rezervor. Există putine tări cu atâtea posibilităti, în care spiritul întreprinzător al omului poate îmbina, în libertate, creatia, laboriozitatea, cu aventura, într-un peisaj mirific si aspru. Canada este o lume nouă cu multi oameni nou veniti. Cetăteanul emigrant îsi poate păstra si afirma temperamentul si valoarea.
Lumea de aici e dispusă a-si rezolva în modul cel mai echitabil problemele umane, care există, ca pretutindeni: echilibrul între civilizatiile europene si asiate, recunoasterea valorii de exceptie în favoarea evolutiei omenirii, dar si acordarea „sansei” celor deschisi spre perfectionarea propriei personalităti. Canada viitorului poate nu va mai continua multă vreme să fie deschisă, ca acum. Precum orice tară -„vârf de lance” în civilizatia mondială, va trebui să dea un semnal pozitiv calitătii umane, ridicând stacheta în competitia valorilor...Si a doua tară ca mărime din lume a reusit să gestioneze o civilizatie - model, datorită multivalentei etniilor ei. Multi cetăteni pentru care aici se găseste a doua patrie au realizat destul de mult , într-un timp scurt.
Căci si materialul uman, zestrea lor genetică este de exceptie. Dar această nouă patrie putea câstiga si mai mult, acordând mai mult. Mi se pare bizar să pretinzi celui care tocmai a coborât din avion, „vechime canadiană”; acesta nu este un criteriu valoric apriori. Este o măsură pentru protectia nativilor, spre a nu le stârni suspiciuni, îngrijorări. Este uneori Canada prea mare pentru propria sa administratie? Cunoastem acest fenomen si în alte tări în care administratia e uneori depăsită de problemele mari dintr-un teritoriu mare. Am fi vrut să nu să existe mereu această goană după mână de lucru ieftină. Să fie pretuit creierul omenesc la justa lui valoare, conform unor criterii valorice consolidate.
Si asa, sperăm că Lumea Nouă să nu-si uite originile si să poarte mereu în suflet ceva din multiculturalitatea europeană.
Lucian Bureriu
|
Observatorul 6/16/2020 |
Contact: |
|
|
