Destine românesti in Canada - Răspunsuri la ancheta Observatorul
Primul meu job în Canada l-am dobîndit la nici trei săptămîni de la sosire - job în IT și în specialitatea mea.
Erau alte vremuri: puteai fi angajat «de pe stradă», nu era nevoie de «pile, cunoștințe, relații», iar «social media» nu exista. E drept că mi s-a pus și mie placa aia cu «vai ce resume impresionant dar n-ai experiență canadiană». Agentul respectiv mi-a dat totuși cîteva adrese de companii, să bat la ușa lor și să mă descurc.
Am ales una, după un criteriu total neștiințific: numele șefului mare coincidea cu numele (ne-românesc) al unui profesor din facultate. Nume bun! M-au chemat la test și la interviuri. In companie mai erau angajați români, foarte apreciați, și poate a contat și asta – românii aveau nume bun și erau simpatizați.
Ultimul job: tot în IT, la o mare companie. Schimbare de șefi. Explic colegilor de trupă, de diferite etnii, cum să pronunțe noul nume, care era … românesc! Ei își închipuie că m-a lovit norocul, să fiu din aceeași țară (ba chiar și oraș) cu persoana managerială. Dar nu mult după aceea, persoana decide sa reducă trupa. Procedează efectiv și obiectiv.
Mai precizăm ce nume a fost «tăiat» primul?
Tatiana N.
.......................................................................
Ziua Canadei e un prilej de reflectie despre ceea ce a insemnat venirea noastra aici, la 25 de ani (un sfert de veac!) de cand am pus prima data piciorul pe pamant Canadian.
De atunci am mai absolvit cate o universitate aici, o modalitate de integrare rapida, de a inchide "gap"-ul cultural (legat de intelegerea valorilor lumii in care am plonjat).
Am lucrat mult, greu si bine si inca o facem. Sper ca astfel am demonstrat ca a meritat investitia in noi. Sotul meu este tenured professor la una dintre universitatile din Toronto si membru al mai multor consilii nationale de cercetare canadiene, ba chiar si membru la cateva organizatii internationale in domeniu. Unii dintre studentii lui cresc in roluri academice sub indrumarea lui directa si atenta.
Eu predau part-time la University of Toronto si in timpul liber sustin comunitatea din care facem parte. E cazul sa fim recunoscatori pentru investitia facuta in noi, atat de catre cei din tara - doar toti am absolvit scoli gratuite acolo, cat si de catre cei ce ne-au intampinat cu bratele deschise aici, si care, si ei si-au pus increderea si sperante in noi - desi initial le fuseseram doar niste straini.
Sper ca nu am inselat asteptarile si sperantele celor ce au investit atat de generos in noi. Mai sper sa reusim sa dam inapoi mai mult, mai consistent, mai coerent, lumilor ce ne-au dat sanse sa devenim. La acest moment de bilant e cazul sa dam multumire, dar si sa contribuim constructiv la comunitatile din care facem parte.
Milena Munteanu
|
Observator 6/11/2020 |
Contact: |
|
|
