Intre două lumi ( Ancheta Observatorul : Destine românesti in Canada ),
Scrierile adunate între copertele acestei cărti parcă s-au strâns singure, chemate de acest an cu multiple aniversări: 150 de ani de existentă a Canadei si un sfert de veac de la aparitia publicatiei "Observatorul" din Toronto, publicatie la care au apărut scrierile mele despre Canada în cei 15 ani de prezentă neîntreruptă. Pentru mine personal, se mai adaugă două aniversări: rotunjirea vârstei la 85 de ani si împlinirea a 20 de ani de când am păsit pe tărâm canadian. Asadar, am considerat că este timpul unei retrospective...
In tot acest timp, am trăit si trăiesc între două lumi, ca într-o poză suprapusă. Peste peisajul complex, interesant si incitant al realitătii canadiene, tara mea de adoptie, se suprapune cel românesc, al tinutului natal, care e încă viu în mine, îmi dă fiori, mă împresoară si nu îmi dă pace. Despre universul acestor trăiri, am scris si am publicat multe lucrări de-a lungul anilor, si acum, adunate într-un volum, ca o datorie de suflet, sunt închinate ca un modest omagiu Canadei si publicatiei „Observatorul” din Toronto. Aceste pagini pot fi de un oarecare folos celor care nutresc gândul emigrării, un fenomen care-si întinde aripile tot mai larg. E într-un fel si o atentionare pentru cei ce vor trece prin purgatoriul exilului care le impune adesea depăsiri ale propriilor limite.
Scrierile despre Canada si adaptarea în această tară au un univers variat de întâmplări, gânduri, sentimente, simboluri, taine ascunse în strigătul mut al unei constiinte care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvăsit de nelinistile existentiale, dar care, în final, capătă valente luminoase, dincolo de nimicurile cotidiene sau de cârpelile vietii.
Existenta între două lumi pare un joc al atitudinilor ce se contrazic, alteori se contrapun, cu amnezii si reverii. si în acest joc în care ideile si sentimentele, lacrima si râsul, sunt într-o îmbrătisare simultană, când grave, când cu umor, când cu sperante, apare o explozie iminentă a unei tensiuni existentiale, între cel care ai fost, cel care esti si cel care vei fi. E ca un destin ce îsi caută încă sensul, fără să îl găsească, e asemenea unei dorinte ce îsi caută împlinirea, dar nu reuseste decât să îsi descopere si mai profund setea de a fi, de a ajunge sau de a deveni.
Impresiile au luat fiintă, la început, sub forma unor note depozitate în sertar, începând cu primul contact cu Canada, prima vizită de un an, 1993/1994, apoi cu reveniri si în final, stabilirea definitivă în anul 1998. Au urmat apoi impresiile publicate în reviste începând din anul 2003 continuând până în momentul tipăririi lor, august, 2017. M-am străduit să surprind si fapte majore, dar si meandrele si nuantele vietii de toate zilele care vibrează în jurul nostru, peste care trecem usor cu privirea, dar formează temeiul existentei noastre. Sunt imagini diferite, asa cum e si viată, precum s-au scurs pe dinaintea ochilor, dar printr-o privire generală, aceste imagini se adună într-o logică interioară, având o unitate.
Cele mai multe lucrări sau fragmente din lucrări au fost publicate începând cu anul 2003, în revista de cultură "Observatorul" din Toronto, al cărei director, Dumitru Puiu Popescu, mi-a oferit o rubrică permanentă, „Prin sita vremii” si apoi „Între două lumi”. Curând a urmat publicarea în revistele „Asociatiei Românilor pentru Patrimoniu” (ARP) înfiintate de omul de aleasă cultură, Artur Silvestri, care mi-a găzduit o rubrică permanentă „Frumusetea scrisului”. A urmat publicarea si la alte reviste de limba română apărute în România si peste tot în lume, cu precădere în Australia, prin efortul remarcabilului publicist George Roca.
Ceea ce la început era o mare noutate si o revelatie a descoperirii unei lumi noi, în curând timpul, pus pe repede-înainte, a dat buzna prin evenimente împingându-le în malaxorul prefacerilor si în hăul uitării, încât târziul de atunci a lăsat impresia unui timp mult mai îndepărtat. Internetul a pulverizat distantele, si lumea largă pare acum un sat ceva mai mare. Comunicarea cu cei de acasă, ca si cu cei de pretutindeni, acum nu mai e o problemă. Astăzi avem o altă Românie în afara granitelor cu care ne aflăm într-o strânsă legătură.
Desi tăvălugul prefacerilor a schimbat viata noastră, căci în lupta pentru adaptare e nevoie uneori să decupezi părti însemnate din viata ta, încât după un timp, nu mai esti tu cel care ai fost, eu totusi am lăsat relatările asa cum le-am perceput în acel timp, cu starea de spirit de atunci, urmărind cum ele defilează prin fata noastră ca la o mobilizare a marii amnezii. Mi s-a părut că este interesant să vedem cum se schimbă climatul în care am trăit o vreme, nu chiar îndepărtată, iar acum nu ne mai regăsim în acel timp, de parcă ne-am rusina de el. Ne-am schimbat interiorul. Nici n-am băgat de seamă când si cum s-au primenit gândurile, preocupările, multe din cele ce au format viata noastră la un moment dat, mentalitatea.
Scrierile despre viata emigrantilor abundă si se pune întrebarea de ce mai adaug si eu încă una? Scrierile nu sunt îndeajuns niciodată, căci ele sunt frânturi de viată. Fiecare scriere are culoarea ei, are vibratia ei, transmite o undă care este unică si irepetabilă. Ele reprezintă disecarea ca o descătusare a trăirilor celui care vietuieste departe de pământul în care s-a născut. Respirând aerul proaspăt al altei lumi, ei totusi continuă să trăiască, să existe, să fiinteze în lumea valorilor pământului natal, să fie în continuare tributari spiritualitătii lui. Rămâne mereu de subliniat faptul că, oricâte împliniri ai în tara de adoptie, oricât de tare este firea omenească, decizia de a-ti duce existenta într-o altă tară ne pune viata la grele încercări.
La anii senectutii, devenită pionieră a unei lumi noi, martoră la o istorie care se scrie astăzi în ritm alert, pentru mine e prea devreme ca să-i pot pătrunde toate întelesurile, si prea târziu ca să o pot trăi pe deplin.
Astfel, aflându-mă captivă în rezervatia dintre aceste două lumi, ce îmi stă în putintă să fac este doar strădania de a asterne după puterile mele frânturi de viată trăită, în care să surprind tensiunea acestei lumi si paradoxul existential dintre două moduri de a trăi care se contrazic, se întretaie, dar se si întrepătrund.
Pe scurt zicând, scriu despre Canada pe care o iubesc ca pe cea de a doua mea patrie, fiindcă acum mă tine la sânul ei, dar scriu si despre România, ascultând cum îmi vorbeste de la distantă cu drag si cu chemare.
|
Elena Buică 6/10/2020 |
Contact: |
|
|
