Este natura umană rezistentă la schimbare?
Natura umană este resursa fundamentală a existenței omului pe planeta Pământ. Omul se naște cu un potențial bio-spiritual de o complexitate excepțională; el nu se schimbă, ci devine, în raport cu o condiție umană mereu mai complexă, iar această devenire poate revela și developa deplin acest potențial.
Dacă tot vorbim despre un sistem de guvernanță mondială acesta ar putea avea, ca principal rol, reașezarea vieții umane pe făgașul ei natural, reinstaurarea omului ca ființă suverană pe această planetă și mobilizarea tuturor resurselor naturale sau create de om pentru stimularea devenirii acestei ființe și afirmarea vocației sale universale. Simpla manageriere a problemelor globale este o soluție adiacentă, de moment și, pentru a avea chiar și numai un succes temporar, trebuie să părăsească pentru totdeauna voluntarismele totalitare care vizează schimbarea omului sau formarea unui om nou și să reziste tentației de a folosi, fără limite, mijloace persuasive sau manipulative.
De altfel, adecvarea activităților economice și a relațiilor sociale la cerințele naturii umane este soluția eficientă și durabilă, inclusiv pentru managerierea actualelor probleme și amenințări globale. Aceasta înseamnă, înainte de toate, investiții globale și susținute în stimularea complexă a potențialului naturii umane, deci renunțarea la reprezentări reducționiste și restrictive ale omului ca factor uman sau resursă umană. Adaptarea și integrarea indivizilor umani la diferite tipuri și activități societale vor fi mereu, potențial, formale sau conflictuale dacă nu descoperă un izvor în conștiința individuală și nu se înviorează continuu cu apele acesteia.
De-a lungul istoriei, natura umană a fost pusă între paranteze. Statele, imperiile, revoluțiile aveau scopuri mult prea înalte pentru a accepta să se împiedice de cioturi: indivizii umani. Iar cei nemulțumiți de rezistența acestor cioturi în fața mărețelor impulsuri ale istoriei reclamau cu ciudă rezistența acestora la schimbările pe care și le doreau. Și astfel s-a instaurat un scepticism cronic cu privire la natura umană. Și ideea că indivizii umani trebuie încorporați, fie în armate disciplinate, fie în mase politice.
Este drept că recesivitatea naturii umane, semnalată de literați, savanți și filosofi de marcă, poate fi constată cu ușurință în acțiunile sociale. Ceea ce numim efecte perverse aici își are izvorul. Soluția nu este însă condamnarea omului (o asemenea atitudine simplistă naște tragedii) și ar trebui să ne gândim dacă nu cumva acțiunile sociale sunt inadecvate și nu stimulează potențialul uman, ci mai degrabă îl ignoră sau chiar îl reprimă și atunci am înțelege cu ușurință că reacția naturii umane este, dacă nu doar legitimă, chiar de dorit.
Firesc ar fi, deci, să ridicăm continuu gradul de complexitate al condiției umane, adică al modului său de existență, care trebuie să tindă spre atingerea gradului de complexitate al naturii umane. Î
n fond, ceea ce numim recesivitatea naturii umane este o reacție spontană a naturii umane în fața amenințărilor la adresa ființei umane. Este o reacție de autoapărare a tezaurului cu care se naște fiecare individ și care nu se activează decât prin stimuli adecvați.
.................................
Nicolae Lotreanu - Leviathan
|
Nicolae Lotreanu - Leviathan 6/5/2020 |
Contact: |
|
|
