Constantin Frosin, poet francofon si traducător
De universitarul-poet si traducător, eseist si publicist Constantin Frosin e greu să te apropii. Numai dacă parcurgi Cv-ul său, realizezi că ai în față o personalitate plurivalentă, dificil de prins într-o schiță de portret. O personalitate care, se pare, e mai bine cunoscută în Franța decât în România. Căci universitarul Constantin Frosin a țesut, din 90 încoace, drumuri trainice în spațiul francofoniei, fiind, exclusiv, un scriitor de limbă franceză. Desi cunoaste bine încă alte sase limbi, a ales să publice si traducă cu prioritate pe acest palier lingvistic foarte apropiat de sufletul nostru: franceza.
Parcurgând toate treptele universitare până la profesor si decan, la Universitatea Danubius din Galați, Constantin Frosin a dezvoltat paralel o intensă muncă de traducător si a manifestat o vie prezență în spațiul poetic românesc si francez. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2000), el este, totodată, membru al diferitor alte (multe) reputate societăți din țară, dar mai ales al unor prestigioase societăți literare din Franța (SPAF -Societatea Poeților si Artistilor Franței; SPF- Societatea Poeților Francezi/ Société des Poètes de France), din Francofonie, în general (ADELF-Asociația Scriitorilor de Expresie Franceză/ Association des Ecrivains dExpression Française; al Academiei Francofone, ori al unor organisme internaționale (Academia Internațională din Luteția, Academia Europeană) s. a. Aceste demnități - pe care nu le-am mai întâlnit recent la niciun alt scriitor român - vorbesc de la sine despre prestigiul atins de domnia sa. Numeroasele premii si medalii deținute - Premiul si Medalia Parlamentului European (,,Trophée Gerner, 1995, Strasbourg); Marele Premiu al Academiei Francofone (1999) ; Medalia de Aur a Academiei Internaționale din Luteția (1999); Marele Premiu pentru Literatură al Institutului Italian de Cultură si al revistei Nouvelle Lettere (1998); Medalia de aur a Meritului si Devotamentului Francez (2009), Medalia de Aur a Renasterii Franceze (2012) etc. vin să confirme recunoasterile sale în plan european si, evident, național. Ofițer al Ordinului național francez al Artelor si Literelor (2009), Cavaler al Ordinului francez al Artelor si Literelor (2000), Ofițer al Ordinului național francez alLaurilor Academici (2004),expert în problemele Francofoniei, membru al Academiei Francofone (din 1991), el este inclus în ,,Whos Who in France, în ,,Anuarul Personalităților din Francofonie: Le Richelieu s. a. De altfel, autorul, foarte grijuliu cu fixarea imaginii sale pentru posteritate (si pentru contemporaneitate, evident), are propriul site, figurează în Wikipedia si în multe alte surse de informare din spațiul virtual, fără de care se poate spune că e extrem de dificil să fii cunoscut astăzi.
Autor a peste 40 de cărți originale (multe publicate în Belgia, Franța sau Canada), între care 20 de poezie, el este, de asemenea, traducătorul neobosit, cu un palmares impresionant de volume (9 din franceză în română, cca 200 din română în franceză) apărute în edituri românesti si francofone, precum si de poeme, eseuri, publicate în reviste din Francofonie (peste 600, din Franța, Belgia, Italia, Luxemburg, Canada, dar si din Germania), între care, cca 100 de scriitori români etc. Aceste date pun în evidență o performanță greu de atins, o trudă uriasă de a găsi echivalențele cele mai reusite dintr-o limbă în alta, o stăpânire perfectă a acestora, a nuanțelor si bogăției lor de exprimare, o iubire nelecuită față de literaturile din care traduce (franceză, italiană, română). Mai mult, este si un teoretician al artei traducerii (La Traduction entre Mythe et Réalité, Éd. Le Brontosaure, 2003; Art et technique de la traduction, Ed. Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos", Galați, 2000), autor a numeroase eseuri despre traducere.
În plus, este istoric al literaturii franceze (Aperçu dhistoire de la littérature française, ed. Fundației Academice Danubius, Galați, 2004) si lingvist, alcătuitor de dicționare (Dicționar de argou francez-român, Ed. Nemira, Bucuresti, 1996), de instrumente necesare juristilor (Le français juridique, Ed. Fundației Academice Danubius, Galați, 2001), economistilor, turistilor si oamenilor de afaceri, pentru a se descurca în această limbă. Să amintim că prima traducere a fost o carte despre Eminescu, pe care a publicat-o în Franța (Constantin Crisan. Eminescu sau blestemul în genunchi / Eminescu ou le blasphème de lagenouillement, Éd. Les Trois Cailloux, Amiens, France, 1993), că s-a aplecat cu atenție asupra poeticii geniului poeziei românesti căutând cele mai reusite echivalențe în limba lui Hugo (Luceafărul, Sonete, 1997, 2001, 2002). Din aceeasi dorință de a face cunoscute valorile literare naționale, i-a tradus si publicat pe Caragiale (Cartea Românească, 2002), Ion Barbu (Ed. Eminescu, 1995), Urmuz (Cartea Românească, 2001), ori pe contemporani, precum Sorescu, Eugen Simion (editați la Strasburg), Horia Zilieru, Leonida Lari etc.
Din literatura franceză s-a oprit la nume de scriitori mai mult sau mai puțin cunoscuți (Louis-Ferdinand Céline, Daniel Walther, Laurent Bayard - Ed. Nemira, etc.), aducându-i în atenția lectorului român. Datorită bogatei sale activități în această sferă a echivalențelor lingvistice, a fost ales, pe merit, Presedintele de Onoare al Asociației Traducătorilor Profesionisti. ,,Practic, toate traducerile din română care ne parvin, sunt datorate d-lui Costantin Frosin, profesor la Universitatea Danubius Galați - remarcă Paul Van Melle, subliniind astfel o realitate dură, si anume lipsa unui proiect național de anvergură la acest definitoriu capitol al promovării literaturii române în lume.
Activitatea sa publicistică e strâns legată de cea de traducător, întrucât publică prioritar în limba franceză, în calitate de colaborator la prestigioase reviste din spațiul francofon (,,Lettre Internationale, ,,Bulletin Français, ,,Le Bulletin de la Maison de Poesie de Paris s. a.), sau în revistele ,,Le Courrier international de la Francophilie (al cărei director este), ceea ce i-a adus si calitatea de membru al Asociației Ziaristilor din România (AZR, din 1991). Debutul în publicistică s-a petrecut în limba română, în România (februarie 1990, în Revista V, Focsani), ulterior a debutat si în limba franceză, în spațiul francofon, în care a optat să scrie exclusiv (1990, în revista Florica a lui Nicolas Sylvain).
Am considerat această succintă incursiune în biograficul autorului necesară pentru conturarea profilului său poetic, întrucât cele două fațete - de traducător si poet francofon - se află mereu în interdependență si interconexiune, cu atât mai mult cu cât el nu scrie decât în franceză. Afirm asta pentru că, iată, Constantin Frosin a debutat editorial ca scriitor mai întâi în limba franceză, în afara țării (Livre de peau hési(t)e, LEtoile dArgent, Belgia, 1992), si apoi la o editură din România, dar tot în limba franceză (Ikebana en miettes, Éd. Alma, Galați, 1994), lucru mai rar întâlnit si extrem de dificil - ca un poet să se traducă singur, să scrie direct în altă limbă decât cea maternă, ori în două-trei limbi. De subliniat că, la cele 20 volume de poezie proprie (între care 11 apărute în România, 9 în spațiul francofon), se adaugă peste 300 poeme proprii publicate în reviste din Francofonie, sau multe altele incluse în cele peste 60 antologii de poezie de expresie franceză, apărute în Franța, Belgia, Luxemburg, Canada (Flammes vives, Éd. Flammes Vives, Paris, 1993; Poètes roumains du XX-e Siècle, Éd. Résu, 1995; Mille poètes, mille poemès,Éd. LArbre à Paroles, Bruxelles, 1997; La Brigade, de René Bonnet de Murlive, Éd. Arcam, Paris, 2002);Soif de Mots, Éd. Le Brontosaure, Franța, 2003 s. a.). Este, în plus, alcătuitor de antologii de poezie română tradusă în limba franceză (Poètes Roumains du XX-e siècle, éd. revistei "Résu", France, 1994 s. a.). Mots de passe (1995), Poèmes (1995), Pages poétiques (1997), Tout en vous aimant (1998), Pohèmes drôles à tics (2003), Aprèslamour, à la belle étoile (2002), sunt câteva din titlurile volumelor de poeme originale editate la Strasburg, la Paris, la Avignon (Éd LAncrier, Le Brontosaure etc (la edituri franceze, belgiene, canadiene, luxenburgheze, italiene)).
La acestea se adaugă studiile critice - o pertinentă si inedită abordare a lui Cioran (Lautre Cioran. Cioran lève la masque, Editions LHarmattan, Paris, 2010), trecută aproape neobservată în țară , bogata eseistică (cca 100 eseuri în reviste străine, cca 200 în cele românesti, între ele: Schimbarea limbii nu înseamnă schimbarea la față, Editura Eminescu, 2000; Du non sens au paradoxe, éditions Le Brontosaure,)
Pentru scriitorul de expresie franceză Constantin Frosin, ,,literatura este, asa cum mărturiseste (Mărturisirea mea de credință literară, în ,,Monitorul cultural, nr.9, 2011) ,, o cale, un mijloc, iar nu un scop în sine, ce s-ar putea divide în trei direcții: ,,1. poezie, de tip experiment (vezi Subrealismul, direcție lansată de noi în Francofonie); 2. Eseu - categorie care se subdivide în: a. eseu legat/inspirat de problemele puse de traducerea literară(...), cu caracter didactic, dedicate (...) traducătorilor profesionisti;b. eseu filosofic ori metafizic; c. eseu cu tente de libellă, autoironie sau pamflet (...); 3. creație literară de tip ludic, defulatoriu, sau scriitură sub dicteu; 4. recenzii, prefețe, postfețe. În toate aceste direcții s-a manifestat si el. ,,Poezia nu e deci pentru el nici consolatoare, nici reparatoare, ci substanță vie » - remarcă criticul literar Jean-Paul Gavard-Perret.
Cele două cărți apărute în 2012 la Tipo Moldova Iasi, în ambițioasa colecție ,,Opera Omnia. Poezie contemporană (în care au fost inclusi importanți poeți contemporani din spațiul general al limbii române), relevă sintetic cele două dimensiuni creatoare ale scriitorului si traducătorului Constantin Frosin. Este vorba de două antologii: una colectivă - Petite anthologie de poésie roumaine (traducere si selecție de Constantin Frosin); alta de autor - Constantin Frosin. LÂme de largile.
Prima dintre acestea se deschide cu traduceri din folclorul românesc - trei celebre balade/legende românesti (Miorița, Legenda Mânăstirii Argesului, Toma Alimos) si continuă cu peste 250 de poeme din creația literară, începând cu Petru Cercel si încheindu-se cu Vasile Voiculescu, ordinea stabilită fiind cea alfabetică. Finalul volumului include, în loc de postfață, poemul La traduction de René Bonnet de Murlive, o binevenită notă biobliografică si câteva (deloc puține) referințe critice semnate de reputați critici literari, universitari, oameni de cultură din țară (Eugen Simion, Bogdan Ghiu, Valentin Protopopescu), cât mai ales din spațiul francofon din Franța (Jean Dutourd, de la Academia Franceză; Jacques Charpentreau, directorul revistei ,,Maison de poésie de Paris; Paul Van Melle, directorul revistei ,,Inedit; Gustave Hodebert; Catherine Bankhead, directorul revistei ,,Art et Poésie de Toraine; Nadine Dormoy, presedinta Asociației ,,LEurope plurilingue, Dominique Dutilloy, jurnalist; Françoise Wuilmart, directorul Centrului European de Traducere Literară Centre Européen de Traduction Littéraire; Joël Conte; Jean-Paul Gavard-Perret, profesor la Universitatea din Chambéry; Louis Delorme, poet, critic, eseist, editor; Daniel Aranjo, profesor universitar, poet si critic literar, traducător, laureat al Academiei Franceze ), Canada (Jacques Bouchard, Universitatea din Montréal), Italia (Gio Ferri, directorul revistei ,,Textuale). Să spunem că cel mai întins spațiu este rezervat lui Eminescu (47 de poeme, între care nu si Luceafărul-tradus si publicat separat -sau Memento Mori, Glossă, în schimb, multe postume): capitolul Eminescu - Le génie tutélaire. Selecția este una subiectivă si obiectivă, alături de Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Alexei Mateevici, Alexandru Macedonski (cu câte un poem), figurează poeți interbelici (Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Octavian Goga, Magda Isanos), sau contemporani (Nicolae Labis, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Stefan Augustin Doinas, Zaharia Stancu, Ileana Mălăncioiu, Radu Cârneci), si un rătăcit optzecist (Adrian A Lui Gheorghe). Despre calitatea traducerilor lui Constantin Frosin au scris personalitățile menționate mai sus, texte publicate din care voi extrage (în traducerea mea) doar câteva aprecieri foarte elocvente: ,,minunată traducere (Ion Barbu) sub pana lui Constantin Frosin, care face să reiasă jocul de visare si muzică, de idee si cuvânt (Jean-Paul Gavard-Perret); ,, Cunosc de multă vreme traducerile lui Constantin Frosin, care sunt traduceri făcute de un poet. Ceea ce reiese din simțul ritmului, din focul său tainic. Când stăpânesti o limbă în felul acesta, când « o posezi », înseamnă că o iubesti si o cunosti sub toate aspectele, si că esti capabil chiar s-o întorci pe toate fețele, asa cum merită, de altfel, doar adevăratele amante - cele iubite.(Daniel Aranjo); ,,Constantin Frosin, Românul perfect bilingv, si în plus dublat de o vastă cultură, de un vocabular francez foarte bogat si mai ales de o sensibilitate estetică (Jacques Bouchard); ,,prin întreaga sa activitate poetică si literară din ce în ce mai auzită/cunoscută, el se situează ca un cuceritor al acestei Europe, la care noi toți aspirăm, reunind culturi nu atât diferite, cât complementare (Joël Conte); ,,versiunea pe care o publică Constantin Frosin (a poemului ,,Luceafărul- Hypérion - de Mihai Eminescu, n. n.), considerată prin comparație (cu traducerea Magdei Isanos, n. n.), este vizibil mai modernă, mai vie si mai ales mai accesibilă lectorului de astăzi (Paul Van Melle); ,,Nu este deloc simplu să reconstitui gândirea unei limbi în alta, să nu-i trădezi nici spiritul, nici litera(Louis Delorme, prefațatorul antologiei Les Poétes roumains à lhonneur, directorul Editurii Le Brontosaure, editorul Antologiilor Soif de mots, primul Poet laureat al unui Premiu național de Poezie, acordat de totalitatea asociațiilor si societăților de poezie din Franța, prieten al României si prețuitor al valorilor românesti); ,,traducerea d-voastră (Sonetele lui Eminescu, n. n.) e un mic cadou pe care îl faceți literaturii franceze (Jean Dutourd); ,,sunt într-adevăr impresionat de efectul transportării versului muzical din Joc secund (Ion Barbu, n. n.) în limbajul, periculos prin precizie, al poeziei franceze (Eugen Simion); ,,două excelente versiuni (Urmuz, n. n.), în franceză (Constantin Frosin, n. n.) si în engleză, impecabil realizate (Bogdan Ghiu); ,,Constantin Frosin este un teribil traducător în franceză, constant interesat de promovarea, interpretarea si apărarea marilor autori ai culturii române. (...) Un lucru e cert: umanistul autor gălățean este un intelectual superior. (...) scrie cu rigoarea unui logician metamorfozat în gramatician si cu dezinvoltura unui scientist convertit la literatură. (Valentin Protopopescu, în revista ,,Radio România).Traducătorul aduce clarificări nu numai în ceea ce priveste arta traducerii, ci si în selecțiile operate, menționând că ,,Principalul criteriu de selecție al valorii ori al priorităților trebuie să fie cel al confirmării, al validării respectivei valori de către critica si istoria literară. Asadar, un mare traducător, foarte cunoscut si apreciat în afara țării, recunoasteri de care beneficiază foarte puțini dintre confrații săi, foarte onest în raport cu zgomotul unora dintre acestia, desi cu mai multe etaje decât unii dintre dânsii.
Cartea a doua, apărută la Tipo Moldova, este o selecție de autor din majoritatea volumelor publicate până în prezent, o ediție în limba franceză a unui poet francofon român. Cartea are în titlu o metaforă L LÂme de largile (Suflet de argilă) ce este foarte sugestivă pentru tematica generală, filosofică, a operei sale poetice. În loc de prefață, cum ne-a obisnuit deja, el asează un poem dedicat lui de către René Bonnet de Murlive, pe care-l voi cita în întregime, pentru că din acesta reiese prețuirea francezilor pentru încăpățânarea autorului de a traduce într-o limbă si o literatură care si-au pierdut din rolul lor de odinioară, respirând greu sub invazia brutală de englezisme, de a le păstra/reda frumusețea si puritatea, de a scrie în numai această limbă, care nu este cea maternă: ,,Du côté de l aurore,/ Où renaît la lumière,/ Au pays de Trajan,/ Latin indélébile:/ Un français impeccable,/ Écrit comme parlé,/ Plaît à lil, à loreille.// Un langage accompli/ Non pollué sexprime,/ Avec la pureté/ Du celui dautrefois/ Qui devrait honte faire/ Au franglais daujoudhui,/ Que lon préfère en France, / En ce temp dindigence...// Ami de Galati,/ Cher Constantin Frosin: / Enseignez-nous lamour/ Le respect de français/ Comme vous le savez. Condiția sa de scriitor de expresie franceză a făcut ca majoritatea cronicilor despre opera sa poetică (evident si despre traduceri) să apară în spațiul Francofoniei si mai puțin în cel național, el deschizând astfel un nou drum, cel al poetului Europei unite, ce alege să scrie în una din limbile de largă circulație ale acesteia: franceza. Astfel se explică si apariția lucrării Constantin FROSIN, Francophile roumain, la Luxemburg (Editura Poiêtês), în 2007, sub coordonarea lui Laurent FELS, lucrare în care sunt incluse cronicile scrise si publicate de personalități din acest spațiu. ,,Constantin Frosin îsi plasează textul într-un cadru metafizic unde lumina, printr-un procedeu alchimic din cele mai sublime se metamorfozează în obscuritate si unde Nimic ul devine Tot ul.- remarcă acesta. ,,Precum un Augustus al Poeziei, Frosin o transformă într-un act scurt, gratuit si un act ratat - ratat, dar reusit prin cei/cele despre care vorbeste (el sau ceilalți), care sunt adesea actori sângerosi proiectați contra decorurilor prăbusite cu un miscător si emoționant ansamblu de suspine. - observă Jean-Paul Gavard-Perret. ,,Un stil foarte personal- precizează Samuel Bréjar (în revista ,,Rimbaud, nr. 8-9/1996), referindu-se la volumul Pour de bon. Alte asemenea aprecieri vin să fixeze poezia sa la locul pe care aceasta cu adevărat îl merită: ,,Constantin Frosin a sfârsit prin a fi francez (Paul Van Melle, ,,Inédit Nouveau, nr. 166/2002); ,,Constantin Frosin măsoară lumea si societatea de astăzi cu privirea unei înțelepciuni a celui care refuză să dispere atunci când oamenii devin mai puțin umani (Paul Van Melle); ,,textele tale sunt de o incredibilă calitate (Jean Sagittaire, presedintele fondator al ,,Arts dOise, 1993); ,,...această nouă operă, în care regăsesc completa măiestrie a limbii franceze si a prozodiei ( Roland Le Cordier, presedintele de onoare al Société des Poétes Français, 1999); .... . Nu e de mirare, prin urmare, că René Bonnet de Murlive îl asemuie cu Jean Dorat, eruditul Pleiadei Franceze, numindu-l ,,Primul francofon din România, pentru care franceza este o altă limbă maternă, original poet, îndrăgostit de Franța si de limba franceză (în: Préface la antologia La Brigade, Éd. Arcam, 2002),iar alții cu Laforge etc.
Foarte dificil de deslusit în toate tainele sale, întrucât poetul Constantin Frosin e dublat de filosoful, esotericul, omul de cultură cu bogate lecturi, traducătorul Constantin Frosin, discursul său poetic nu poate fi încadrat într-o direcție anume, într-un curent sau orientare literară. Ceea ce se observă de la o primă si atentă lectură, este tocmai această asezare a lui dincolo de orice limitare, mai exact, în sfera libertății totale de exprimare si utilizare a limbajului poetic. Sensul profund al celor exprimate trebuie căutat în adâncuri, nu la suprafața adesea înselătoare a cuvântului, ori aceasta presupune înarmarea cu instrumentele cele mai fine de analiză. Căci Constantin Frosin te poate însela prin suprafețele versurilor lui, adâncimile însă scot la suprafață un poet fără niciun fel de complexe, de granițe lingvistice, un poet care aparține lumii.
Elegiac, clasic prin structură si educație, el creează un univers poetic de mare sensibilitate, muzicalitate si rafinament, balansând continuu între sobrietate si ludic, gândirea sa paradoxală, fiind armătura de neclintit a acestora. Spațiile aparente pe care le cutreieră eul poetic sunt cele ale frumuseților senine, miraculoase, ale naturii, sau cele ale iubirii ca unic pansament si con de speranță a lumii aflată în degringoladă, tocmai pentru că nu poate vedea minunile ce se petrec în fiecare zi sub ochii ei, ci numai zgura. Întotdeauna însă ele sunt dublate de o încărcătură filosofică, uneori ezoterică. Căci tematica centrală a acestora e una existențială, metafizică. Timpul si curgerea sa, Infinitul si raportul cu Creatorul, Viața si Moartea, Realul si Irealul, Destinul si Hazardul, Aici si Dincolo, Iubirea si Iluzia, Golul creaționist-Golul interior, Dumnezeu si Creația Sa sunt dimensiunile filosofice ale poeticii sale existențialiste. Este o poezie plină de speranță, de un umanism si o bunătate contaminante, dar, în acelasi timp, o poezie gravă care te obligă la reflecție privind existența umană raportată la Divinitate. Topos -urile si simbolurile te poartă cu gândul spre alte lumi, pline de armonie si încântare, ce aminteste de clasicii greci, dacă discursul poetic - lăsat să zburde în vers liber - nu ne-ar aduce în prezent, la toată nelinistea lumii în care trăim. Eul poetic e astfel mai totdeauna dedublat, dar nici Celălalt nu-si găseste locul si atunci se întoarce în eul din care plecase, căci încrederea este mai totdeauna erodată de îndoială si vrea certitudini. Ironia, autoironia, paradoxul, calamburul, parodia, jocul, ludicul, teatralizarea, umorul, nihilismul, interogația sfredelitoare sunt câteva din instrumentele poetice utilizate de acest Don Quijote al secolului nostru, ce caută cu obstinație sensul ultim al cuvântului, revelarea sensului lumii, manifestându-si, înainte de toate, setea de iubire si de cunoastere.,,O personalitate si o operă pline de fațete! cum afirma Catherine Bankhead . Intrat în jocul lui, îl descoperi, rând pe rând, sub diferitele sale măsti poetice: romantic si afectat de iluzii, lucid si asediind realul, introspect si ironic, muzical si pictural, rece ca lama unui brici si rațional, duios si uman, religios si nelinistit. El plonjează din real în imaginar si invers cu o lejeritate dezarmantă, cele două dimensiuni pierzându-si adesea limitele, încât nu e deloc simplu să-l urmezi în plecările si revenirile sale. Oglinda, Umbra încadrează aceste evadări continue. Asemeni pictorului care intră si iese din tablou, el intră si iese din oglindă ca simbol al trecerii dintr-o dimensiune în alta. Topos -urile poeticii sale nu sunt legate de un spațiu anume, ele fiind cele generale ale umanității. Sonete sau poeme lungi cât un volum, haiku-uri sau poeme în vers alb, versurile sale - meditații asupra existenței umane - ne invită într-un labirint plin de enigme. Disperat, acid, nihilist si debordând de încredere, interogativ-filosofic si exclamativ, retoric si incifrat, romantic si de o terifiantă luciditate, melancolic si gânditor profund si teatral, plin de entuziasm si golit de iluzii, el este preocupat continuu de problematica existenței umane.Imagini splendide si metafore rare sunt însoțite de o simbolistică cu largi semnificații: Stix, Charon, Infinitul, Destin, Cartea Destinului, Spațiu, Moartea, Paradis si Infern, Noaptea, Absența, Tristețea, Singurătatea, Paradisul pierdut, Marele Anonim, Apollo s. a. - scrise cu majuscule.
Titlurile volumelor, în traducere în limba română, reflectă prin metaforele ce le poartă, diferitele paliere ale liricii sale: poezie filosofico - metafizică, poezie existențială (Cuvinte de trecere, Pentru totdeauna), poezie filozofico-religioasă, moralistă (Mai aproape de Dumnezeu ca niciodată; În căutare de înger;), poezie filosofică de dragoste(În timp ce te iubesc; După dragoste, ....; Unui suflet frumos), poezie filosofico- ludică (Poezii amuzante cu ticuri), poezie-experiment (Poeme sub-realiste), poezie imnică (Imn Armoniei), poezie de omagiere (Între lăută si marmură).
Haiku-urile sale ( volumele: Ikebana în firimituri, Mai aproape de Dumnezeu ca niciodată;Cocosată, interogația) - adevărate poeme aforistice, bijuterii foarte fin lucrate (,,Quelles sont ces ténèbres / qui se tiennent derrière la vie ? Quelque ombre au tableau
; ,,Toujours en attente / jamais éternelle, / la vie ségare au passage , ,, Fêlé, le doute / sarrache au provisoire, / mais colle davantage aux certitudes , ,,Larbre se fait brouillard / la route se recouvre dimpasses, / mon âme, de déserts ) -, i-au adus unele dintre cele mai elogioase aprecieri.,,Stăpânirea limbii franceze îi permite să se joace cu cuvintele: le plasează, asociază, descompune
. Căci este vorba, într-adevăr, de o muncă de giuvaergiu- notează Joël Conte în Prefața la antologia En quête de lange(Editura Pallas, Focsani, 2004); ,, Autor al unei serii de haïku-uri moderne, unde gândurile profunde, ideile, zboară din pagină în pagină - sesizează Michèle Pichery (directorul revistei ,,École de la Loire, 1994). Roberto Pasanisi (directorul revistei ,,Nuove Lettere), referindu-se la volumul Bossue, linterrogation, remarcă extraordinara muzicalitate a versurilor, cu efecte de polifonie, ce-l apropie de Verlaine si simbolism, un simbolism dual însă, ontologic si metafizic: ,,Muzicalitateaverlaineană a versului, bogatasubstanțăexistențială si filosoficăa temei, a problemelor abordate, aerul de usurință în dictareconspirăpentru a face din acest volumomică bijuterie, o gingasă floarede seră din bogata grădinăapoezieifrancezecontemporane. " Dorința de Absolut, de revelare a acelui Tată Atotcreator, ce pare absent, indiferent față de creația Sa, străbate toate interogările si frământările existențiale ale eroului poetic (,,Peut-on se dire seul/ Tant que Dieu est là?/ Sur quoi Veille lEternité?; ,,LHomme... se trompe-t-il/ de vie ou de Mort?/ Dieu fait la sourde Oreille).
Poezia de dragoste este un alt teritoriu de rezistență a liricii lui Constantin Frosin. Este o iubire marcată de trecerea timpului (,,temps raté, temps manqué), de trecerea propriei vieți a eroului poetic (,,ma vie passée), de melancolie si singurătate, căci iubita rămâne prinsă în ireal si iluzie. Setea lui de iubire (,,soif daimer) se transferă astfel în alt plan, cel astral. Oglinda nu mai cuprinde cele două chipuri împreunate (,,Cétait écrit ?.../ Une couche de glace/ sépare nos deux miroirs- En queue de piano). Cântecele sale de iubire au uneori toate ingredientele romantismului sau simbolismului, absența iubitei multiplicându-se în mii de fațete ( Est-ce vrai que cest faux?) , eroul poetic sfârsind golit de speranță, se retrage în sine, trecând într-o altă dimensiune (,,je sombre / où règne lOmbre- Pour deux sous). Dialogul cu Celălalt Eu e o formă de a iesi si evada din real, formula utilizată fiind una imperativă (,,Va ton chemin / me dit lAutre // Va ton chemin / à lencontre du Destin- Licenciement), finalul fiind cel cunoscut-necunoscut ( Qui va là? / surgit le holà / À lautre bout / la fin de tout- Après coup). Eroul poetic nu-si iartă înfrângerile, drept care se priveste cu ironie, îsi sfichiuie orgoliul (,,Narcisse veillard). Imaginea Corbului poesc este magistral prinsă într-un poem intitulat Cétait comme hier (,,Hier soir (je nétais plus ce monde) / Dans mes orbites creuses sengouffra / Un vol de corbeaux. Leur plan immonde / Visait à mettre à mort la foi), simbolistica sa rămânând aceeasi: croncănitul amenințător al sfârsitului, al Trecerii spre care ne îndreptăm cu toții. Asadar, o poezie de dragoste cu puternice accente metafizice.
Omagiul adus lui Brâncusi prin volumul Entre le luth et le marbre se încadrează foarte bine proiectului poetic frosinian asezat în plan larg universal, căci toate sculpturile-idei din planul creației inegalabilului sculptor devin idei-simbol în creația sa poetică. El priveste toată această simbolistică din perspectivă filosofică, conotațiile găsite fiind de mare profunzime a gândirii si de subtilă liricitate. Brâncusi, numit ,,Poète-Sculpteur, este artistul care deține arta de a prinde lumina si a o face captivă în opera sa, care reface drumul imens al Genezei ( La rosée en prend de la graine). Simbolistica utilizată te poartă în lumi mitice: Masa Tăcerii (,,Table du Silence) - Casă în Absolut (,,On célèbre ceux qui nont eu peur de mourir- La pierre qui parle; ,,Nous montre que vivants et morts sont à létroit- Facettes de la chimère ), dar si locul de unde vin si pleacă muritorii spre alte dimensiuni; Coloana Infinitului (Colonne sans Fin) desfiderea Infinitului; soarta noastră ce tinde spre dimensiuni astrale (,,Supporte le Ciel, illumine la Verité- Des hauts et des bas); Poarta Sărutului (,,Porte du Baiser), dincolo de care, de o parte se află Paradisul, de cealaltă, Infernul (,,Son seuil a pour fondement le centre de la Terre / C est à nous daccepter ou non lInfini- De part et dautre); Pasărea (,,LOiseau) zborul spre alte dimensiuni, astrale (,,le vol sacré / Vers le Paradis des Hommes, où tout est beau- En quête de soi), dar si pana poetului, inspirației.
Reputat scriitor francofon, traducător, cărturar, fondator de publicații si de instituții cu profil francofon, neobosit susținător al unor idei culturale de integrare europeană prin valorile proprii fiecărei nații, Constantin Frosin face si reface, cu migală si încredere, noi punți ale României spre lume, spre acea Europă unită în care diferențele sunt zestrea pe care fiecare țară, cu atât mai mult România, le adaugă la patrimoniul cultural si literar general al acesteia, îmbogățindu-l. Laurent Fels (poet, critic literar, profesor la Universitatea din Luxemburg, membru al Academiei Europene) îl consideră, pe bună dreptate, ,,apărător al Francofiliei ce ,,trudeste pentru abolirea frontierelor literare si culturale în lume, care practică încă, foarte adesea, segregația, iar René Bonnet de Murlive,,,O eminentă personalitate a României, cunoscută în Franța si în tot spațiul Francofoniei (....).
|
Catinca Agache 6/2/2020 |
Contact: |
|
|
