Copilul este un produs al dragostei dintre o mama devotată si un tată de nădejde .
Azi , 1 iunie, sărbătorim ziua copilului, dupa ce, de curand, s-a sărbătorit in Canada, Mother's Day - Ziua Mamei.
Aceste sărbători îsi au rostul lor, oamenii fiind îndemnati să-si serbeze copii, să -si îndrepte gandurile către parintii.
Copii de ieri, părintii de azi , bunicii de maine, meritand pretuire, respect, venerare pentru că au întemeiat familii, au contribuit la asigurarea continuitătii vietii pe pamant, îngrijindu-se apoi de cresterea si educarea copiilor, de apărarea lor de rele, de învătătură si îndrumarea lor în ale vietii pană ce tinerii si-au lăsat sau îsi pot lăsa "corabiile proprii să navigheze".
Aceste sărbători, prilejuiesc si reflectii asupra relatilor de familie, a responsabilitatilor care le avem ca părintii pentru copii nostri.
Copilul este un produs al dragostei dintre o mama devotată si un tată de nădejde .
Este de datoria fiecăruia să contribuie si să participe efectiv la cresterea si educarea copilului.
Azi cand si mama si tata lucreză in aceleasi conditii , este nevoie ca fiecare să fie responsabil si să ajute in egală măsura la bunul mers al relatiei de familie.
Intre cei doi trebuie sa fie relatie de prietenie, de armonie, copilul trebuie sa crească intr-un mediu sănătos, curat , cei doi trebuie sa fie un exemplu personal.
Ei trebuie sa dovedească asta prin harnicie, onestitate si întelepciune, prin comunicare pasnică, prin asigurarea unui climat afectiv sănătos, propice cresterii si îndrumarii atente a copiilor.
Cei sapte ani de acasă sunt verificati in atatea si atatea situatii.
Din păcate, in zilele noastre, familia este destabilizată, aflată într-un echilibru precar, expusă la tot felul de "înnoiri", tentatii si provocări, care o îndepărtează de menirea ei traditională: transmiterea vietii, credinta, valorile umane, deschiderea fată de semeni, iubirea ca vocatie fundamentală a omului.
Să sperăm in viitorul dragilor nostri copii, nepotii sau stranepoti , si să le dorim viată lungă in sănătate si numai bucurii.
Iar celor mari , care pentru părintii au rămas tot copii lor, o urare divină :
Oricum, ele îsi au rostul lor, oamenii fiind îndemnati sa-si îndrepte gandurile catre parintii proprii, dar si catre mame, respectiv catre tati, în general, parintii meritand pretuire, respect, venerare pentru ca au întemeiat familii, au contribuit la asigurarea continuitatii vietii pe pamant, îngrijindu-se apoi de cresterea si educarea copiilor, de apararea lor de rele, de învatatura si îndrumarea lor în ale vietii pana ce tinerii si-au lasat sau îsi pot lasa "corabiile proprii sa navigheze".
Copiii care-si cinstesc parintii se vor bucura de harurile divine, asa cum se spune în porunca a patra din cele zece porunci biblice:
"Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tine bine si sa traiesti ani multi pe pamant".
|
Puiu Dumitru Popescu 6/1/2020 |
Contact: |
|
|
